Vizionara Doamnă Maia Sandu. 10 motive ale unei corecte radiografii a Unirii

În data de 11.01.2026, la podcastul „The Rest Is Politics: Leading”, realizat de doi cunoscuți jurnaliști britanici, Rory Stewart și Alastair Campbell, președinta Republicii Moldova Maia Sandu a declarat în limba engleză că „dacă vom avea un referendum, voi vota pentru unirea cu România”, argumentând de bun-simț. „Priviți la ce se întâmplă în jurul Moldovei astăzi, priviți la ce se întâmplă în lume. Devine din ce în ce mai dificil pentru o țară mică precum Republica Moldova să supraviețuiască, să existe ca democrație, ca țară suverană și, evident, să reziste Rusiei.”

Discursul a șocat oarecum pe cei care sunt interesați de Basarabia, pentru că Maia Sandu, în opinia mea – cel mai bun politician pe care l-a generat Republica Moldova în toată perioada post-sovietică, este recunoscută pentru echilibrul declarațiilor și extraordinara gestionare a unor situații dificile, cu o finețe mult peste capacitățile micii Moldove. Afirmațiile ei au fost repede mestecate cu patimă dincolo, dar și dincoace de Prut. Dau un exemplu aici, chiar Traian Băsescu, cel mai unionist președinte român de până acum, a spus așa duminică: „Aș vota pentru unire, dar în ceea ce privește afirmația Maiei Sandu, în afară de faptul că onorează, că un om cinstit, e și cetățean român, cred că a fost puțin imprudentă. Pentru că ea are o opoziție extrem de puternică și a stârnit, într-un moment destul de dificil, toți rusofilii”.

Reacții au fost și la Moscova. Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt al MAE rus, a spus că „actuala conducătoare a Republicii Moldova, cetățeancă a României, Maia Sandu, a rostit cu voce tare ceea ce, de facto, a fost scopul său principal de accedere la putere în Republica Moldova. Politica sa, din anul 2020, (…) de realizare a tuturor demersurilor pentru ca moldovenii să nu-și cunoască propria istorie și să renunțe la propria identitate”. Declarație aproape similară cu cea a Partidul Socialiștilor din Moldova care sună așa: „afirmațiile Maiei Sandu despre votul pentru lichidarea Republicii Moldova și absorbția de către România reprezintă un act de trădare de stat și o încălcare a suveranității și a Constituției”.

Și, totuși, de ce a făcut Maia Sandu aceste afirmații acum?

10 puncte ale unei radiografii crude

1. Lumea nu mai este ce era. Din 24 februarie 2022, cu precedentele ocuparea Donbasului și apoi a Crimeei, granițele Europei nu mai sunt sigure. Nimeni nu mai garantează nimic. Nici măcar America, care sub Trump are cu totul și cu totul alte preocupări decât de a asigura Bătrânului Contient liniștea. Dacă ne uităm pe hartă, vedem că cea mai expusă țară aflată azi în afara influenței rusești este Republica Moldova. Spre deosebire de suratele baltice la fel de mici, Chișinăul nu este nici în NATO, nici în UE. Adică e real singură. A putut subzista cu influențe rusești vreme de trei decenii, dar azi Moscova și-a dat arama pe față. Imperialismul pașnic a fost înlocuit cu cel războinic și e greu de crezut că ar avea vreo ezitare să ocupe militar Moldova.

2. Transnistria este un cap de pod rusesc pe care Chișinăul nu are capacitatea militară să-l elimine. Plantată acolo ca un conflict înghețat repede incendiabil dacă trebuie, republica nerecunoscută este în fapt o bază militară din care grupul operativ rus poate oricând ocupa Moldova în 24 de ore. Și nu-i poate opri nimeni, pentru că Republica Moldova are câteva mii de soldați, cea mai mare parte dintre ei slab echipați și pregătiți sumar.

3. Neutralitatea Republicii Moldova, băgată în Constituție de comuniștii reveniți la putere în 1994, este o glumă. Pentru că nu a existat niciodată decât pe hârtie. Cu trupe rusești pe teritoriu prevederea din articolul 11 care spune că „Republica Moldova este un stat neutru permanent (alin. 1)” și că „nu permite dislocarea de trupe militare străine pe teritoriul său (alin. 2)” este un nonsens de drept internațional. „Neutralitatea rusească” a fost unul dintre punctele strategice prin care a fost blocat parcursul european și nord-atlantic al Chișinăului, „zdelca” pe care Moscova și-a bazat semi-ocupația.

4. Parcursul de aderare la UE, indiferent de cât de rapid ar fi, durează. Durează suficient de mult încât să nu poată nimeni garanta nimic. Pentru că o Rusie ieșită din război va bloca prin posibilitățile pe care le are și prin cozile de topor de la nivel comunitar o finalizare a demersului, să nu ne facem iluzii. Ungaria sau Slovacia de azi s-ar opune. Nu direct, dar indirect, prin tot felul de tertipuri marca Orban sau Fico. Și cine o mai fi, dar nu se vede încă.

5. Scutul Ucraina rezistă, dar viitorul nu poate fi prevăzut. Pentru că, sigur, rușii nu pot învinge, dar în cazul unui armistițiu, Moscova are resursele și răgazul să se uite spre alte potențiale victime. Iar singură, Moldova poate fi o țintă facilă fără sprijin. Și cum am mai spus, spre deosebire de trecut, Kremlinul nu va mai ezita nicio secundă și va râde de orice sancțiune internațională dată de diplomațiile depășite.

6. Mica economie a Moldovei, cu rădăcină cvasi-agricolă (spre 20 de miliarde de dolari, nu cu mult mai mult decât județul Cluj) s-a mutat spre vest. Dar tocmai că e mică poate fi oricând reorientată spre Est, la ordin. Cu atât mai mult cu cât Moscova a avut un obiectiv general în a păstra limesurile țaratului cât mai paupere și nedezvoltate, pentru a fi controlate mai ușor.

7. Opoziția rusofilă este foarte puternică. Orientarea pro-UE câștigă la limită ultimele alegeri parlamentare confirmând asta. Sunt 55 de la PAS (partidul Maiei Sandu) la 46 anti-PAS în Parlament, acesta este prezentul azi. Fără locomotiva Maia Sandu erau mari emoții chiar și cu atât. Și când ea nu va mai fi în frunte, ce urmează?

8. Diaspora a salvat de mai multe ori. Pentru că șansa a fost că sute de mii de basarabeni au ajutat țara în momente grele. Dar sunt departe și la local nu votează, astfel încât elementul filorusesc, deși mic, devine mare la alegerile din raioane. Acolo e nucleul Rusiei, în inima ruralului, unde sărăcia e invers proporțională cu educația. Ori, dacă diasporei i se limitează dreptul la vot, bătălia este pierdută.

9. Media rusească încă domină piața din Moldova și are captive multe segmente în vârstă, cărora le alimentează permanent nostalgia după comunismul în care ce bine era la marginea imperiului. Cu o orientare foarte apropiată de „georgismul” nostru, cu poezia cu locuri de muncă, prosperitate, copii acasă, fabrici și uzine. Nu ca acum.

10. Maia Sandu mai are ceva mai mult de doi ani și jumătate de mandat (pe care l-a câștigat în fața unui rusofil notoriu care vorbește greu limba română și care totuși a luat aproape 45% din voturi). Indiferent ce rol va avea, nu mai poate fi în fruntea statului moldovean. Și astfel de personalități sunt rare. Personal, nu văd un lider de același calibru sau măcar comparabil în viitor. Maia e una și se vede de pe Lună.

Ce vreau să spun cu această analiză este că vizionara Maia Sandu percepe corect viitorul. Republica Moldova nu poate supraviețui lumii de mâine, cu Rusia revenită la masa dialogului, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat în ultimii patru ani și nepedepsită de nimeni pentru ororile din Ucraina. Și care nu va mai avea mănuși în a pedepsi pe cei mici, care i-au contestat sfera de influență, fiți siguri. Maia Sandu vede fanta de oportunitate istorică ce încă se cască azi, în spatele eroismului ucrainean, dar care se poate închide oricând. De aceea Unirea nu e un gest politic. Este șansa Moldovei de a scăpa de jugul ce a împovărat-o timp de secole și care i-a ucis constant elitele sau le-a aruncat în Siberia, care a fost cam tot aia.

E fuga disperată de knutul Kremlinului, care a îngenuncheat Basarabia. Doamna Maia Sandu îi simte șfichiul, același, cu damf de pește afumat și vodcă ieftină, ca acum trei secole când a trecut Nistrul prima dată. Prima dată din cele douăsprezece ori.

Radu Ștefăniță (foto) este profesor, doctor în Istorie Contemporană (problematică pericolul rus în spațiul românesc), colonel informații (r), expert în cunoaștere și contracarare amenințări interne și externe la securitatea națională

Publicitate și alte recomandări video