Vizitele blitz ale lui Zelenski ​la Londra, Paris și Bruxelles au loc pe fondul unei situații critice pe frontul de război din Estul Ucrainei (II)

Situaţia din Ucraina, unde războiul se prelungeşte în defavoarea Kievului, explică seria de vizite blitz ale lui Zelenski, încercarea sa aproape disperată de a obţine un sprijin militar consistent care să permită Ucrainei să facă faţă unei masive contraofensive ruseşti care este aşteptată în perioada imediat următoare. Implicarea tot mai serioasă a Occidentului, prin posibile livrari de armament precum tancuri, rachete cu rază mai largă de actiune, avioane, pe care şi europenii, şi britanici, şi americanii au încercat să o evite devine tot mai greu de evitat. Pentru că, în condiţiile în care perspectiva unor negocieri de pace este greu de întrevăzut, o înfrângere a Ucrainei pe teren ar însemna un eşec major pentru Occident cu consecinţe geopolitice semnificative. Pentru că în marea lor majoritate ţările din spaţiul extra-occidental privesc confruntarea ca una în care în joc sunt şi viitoarele sfere de influenţă pe glob. Numai că din motivele descrise mai sus, dar şi din considerente de politică internă, lucrurile nu se arată prea favorabile pentru Ucraina în acest moment.

Ceea ce este în avantajul Rusiei. După entuziasmul din toamna trecută ca urmare a unei contraofensive de succes a Ucrainei pe frontul din Est pe fondul unor eşecuri evidente ale armatei ruse, tonul analizelor s-a schimbat considerabil. Ar putea Putin să câştige războiul?, se întreabă, de pildă, Politico. Aşa cum Occidentul a supraestimat capacităţile Rusiei înainte de invazie, acum le-ar putea subestima, apreciază unii analişti.

În general se consideră că armata rusă s-a lovit de două deficienţe majore care i-au afectat operaţiunile lor militare de până acum: o logistică deficitară şi eşecul de a coordona infanteria, blindatele, artileria şi sprijinul aerian pentru a obţine efecte complementare, cunoscute şi sub numele de război combinat.

Motivul pentru care generalul Valeri Gerasimov a fost numit în calitate de comandant general al forţelor ruseşti din Ucraina a fost tocmai un demers de a gestiona a doua provocare, „necesitatea de a organiza o interacţiune mai strânsă între tipurile de arme şi formaţiunile militare”. În ceea ce priveşte prima chestiune, Michael Kofman, de la Center for a New American Security, un think tank din Washington, un respectat expert militar american, apreciază că problemele logistice ale Rusiei au fost în mare măsură depăşite. „A avut loc o reorganizare în logistica rusă, de adaptare la condiţiile de pe teren. Cred că discuţia despre problemele logistice ruseşti în general suferă de prea mult anecdotică.”

„Pe măsură ce războiul se prelungeşte în al doilea an, analiştii nu trebuie să se concentreze doar pe eşecurile Rusiei”, se subliniază într-o analiză publicată în Foreign Affairs. „Povestea performanţei militare a Rusiei este mult mai nuanţată decât au sugerat multe dintre primele relatări despre război. Forţele armate ruse nu sunt în totalitate incompetente sau incapabile să înveţe. Ele pot executa anumite tipuri de operaţiuni complexe – cum ar fi loviturile în masă care dezactivează infrastructura critică a Ucrainei – pe care le-au evitat în prima parte a invaziei, când Moscova spera să captureze statul ucrainean în mare parte intact. Armata rusă a învăţat din greşelile sale şi a făcut ajustări mari, cum ar fi reducerea obiectivelor sale şi mobilizarea de personal nou, precum şi ajustări tactice, cum ar fi utilizarea unor instrumente de război electronic care bruiază comunicaţiile militare ucrainene fără a le afecta pe cele proprii.”

Ultimele evoluţii, între care şi faptul că Moscova se pregăteşte să arunce în luptă pe frontul din Ucraina în jur de 500 de mii de soldaţi, îl fac pe Richard Kemp, un fost comandant de infanterie al armatei britanice, să prezică „câştiguri semnificative ale Rusiei în următoarele săptămâni”. El avertizează că trebuie mult realism în privinţa felului în care se va reacţiona în Occident faţă de astfel de potenţiale succese militare ruseşti care riscă să erodeze determinarea în privinţa sprijinului faţă de Ucraina. Dacă ruşii vor obţine câştiguri teritoriale semnificative în Donbas, atunci este probabil să crească presiunea din partea unor aliaţi occidentali pentru negocieri de pace în condiţii defavorabile Kievului. După cum vom vedea probabil şi poziţionări diferite în această privinţă.

În timp ce economia rusă se mobilizează pentru a compensa pierderile suferite în timpul războiului şi a livra muniţiile necesare (în decembrie, armata rusă a lansat un număr impresionant de 20.000 de lovituri de artilerie pe zi!), industriile occidentale de apărare au mari dificultăţi să ţină pasul cu necesarul cerut de ucraineni. În afară de asta, s-a văzut clar, chiar după vizitele lui Zelenski, reţinerea cvasi-generală exprimată cu privire la livrarea de avioane de luptă şi termenele destul de întârziate avansate pentru trimiterea altor arme grele.

Kremlinul aspiră la mai mult decât la teritoriul pe care îl controlează deja. Putin a spus clar că vrea toate cele patru provincii pe care Moscova le-a anexat ilegal în septembrie – Doneţk, Kherson, Luhansk şi Zaporizhzhia – fiind pregătit, după cum a indicat într-un discurs televizat, să-şi asume un conflict de lungă durată pentru a le obţine. Întrebarea este cum va reacţiona Occidentul?

Publicitate și alte recomandări video