Vocabular boreal
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Vocabular boreal

GALERIE
Ioan Milica
  • Ioan Milica
- +

După Amfilohie Hotiniul, arhiereul moldovean care publica, la 1795, De obşte gheografie, o carte prelucrată după un manual italian de geografie universală, maidanul nordic al Europei cuprindea ţări precum Rosia, Şfeţia, Danimarcu, Noverghie, Britanie (ori Inghiltera), Irlanda şi Kroenlandie, dar în mintea poporeanului de azi nordici sunt mai cu seamă scandinavii, consideraţi cei mai fericiţi oameni din lume, conform indicelui mondial al fericirii în care noi, românii, ne plasăm pe locul 52 din 156. Or fi, dumnealor, finlandezii, norvegienii, danezii şi islandezii, premianţi la fericire, dar nici noi nu ne-am lăsat mai prejos, ocupând locul întâi la bejenie europeană în căutarea cornului abundenţei!

Despre fixarea unor cuvinte de provenienţă boreală pe teren lexical românesc se poate vorbi cu mai multă siguranţă abia din primele decenii ale secolului al XIX-lea, când manualele şcolare încep a fi tălmăcite şi compilate după modele franţuzeşti. Acestei tradiţii se cuvine să adăugăm şi jurnaleza, dezvoltată în Ţările Române prin imitarea limbii cosmopolite din foile de limbă franceză şi germană. Manualele şi gazetele au favorizat constituirea unui interesant conglomerat lexical care devoalează, în secolul al XIX-lea, occidentalizarea tot mai intensă a limbii române literare. Dacă luăm în serios notele de călătorie ale unor voiajori străini precum Sombreuil, româna de pe la 1850 număra „de-abia câteva cuvinte“ referitoare la universul ştiinţelor. E, fără îndoială, o exagerare, după cum se poate constata dacă citim folositoarea lucrare a regretatului filolog ieşean N. A. Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti (1962).

Din ţinuturile de sub stăpânirea aurorelor polare ne-au parvenit atât cuvinte referitoare la relief şi la vieţuitoarele arctice, cât şi o consistentă terminologie navală, impresionantă ca vechime şi admirabilă ca simbol al priceperii şi temerităţii dovedite de locuitorii asprelor ţinuturi din raza Cercului Polar. Totodată, e important să arătăm că internaţionalizarea unor cuvinte scandinave (în fond, elemente nord-germanice) reprezintă doar pelicula superficială dincolo de care se întinde istoria ştiută şi neştiută a ciocnirilor dintre civilizaţii. De pildă, aproape orice manual de istorie a limbii engleze consemnează că între secolele al VIII-lea şi al XI-lea au fost împrumutate în jur de o mie de cuvinte de provenienţă scandinavă, iar în franceză numărul acestora e, probabil, de ordinul sutelor. Dacă luăm ca repere cuvinte româneşti precum carlingă, flotă sau hulă ‘mişcare agitată a apei mării’, constatăm că dicţionarele noastre înregistrează doar etimonul francez, însă lexicografii din Hexagon nu se sfiesc să precizeze sursele nordice: kerling, floti ‘radă’, hol ‘cavernă’.

Din graiurile viforoase pe care neînfricaţii războinici şi exploratori bănuiţi că au traversat Atlanticul înaintea lui Columb le-au lăsat urmaşilor a înflorit canonul elementar al terminologiei navale: babord, chilă, etambou, etravă, foc ‘velă triunghiulară’, a grea ‘a echipa un vas’, hublou, tribord, a tanga ‘a se balansa longitudinal’ ş.a. Nu doar limbajul tehnic al constructorilor de nave de pe mai multe continente a avut de câştigat, ci şi vocabularele moderne ale unor ştiinţe naturale precum geografia, botanica şi zoologia. Ştim astăzi că termeni precum aisberg, banchiză şi fiord, atestaţi în manualele şcolare şi în presa românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai precis de după 1860, oglindesc elemente caracteristice ale peisajelor din regiunile locuite odinioară de oameni care îşi câştigau traiul cu negoţul, vânatul, „pescăria şi minăria“, după cum notează autorul unui manual românesc de geografie tipărit la Budapesta în 1877. E nevoie doar de un dram de spirit de observaţie şi de o brumă de germană pentru a recunoaşte că formele aisberg şi banchiză împrumutate în română prin filieră apuseană sunt, la origine, compuse: is ‘gheaţă’^ berg ‘munte’; pa(c)kis < pakki ‘banc’ ^ is ‘gheaţă’. Din ţinutul de foc şi gheaţă al Islandei au poposit în dicţionarele româneşti cuvinte referitoare la relieful glaciar, precum gheizer şi esker ‘creastă lungă şi sinuoasă de nisip şi pietriş aduse de torenţii glaciari’. Mai recent, din finlandeză s-au internaţionalizat, prin mijlocire franco-rusă, atât cuvinte învăţate de orice şcolar român (tundră), cât şi termeni accesibili doar specialiştilor: öesar ‘val alungit şi sinuos de glaciaţiune’, rapakivi ‘granit porfiric’. Geografii şi geologii vor şti, de bună seamă, să alcătuiască un inventar mai bogat de exemple, însă pe noi ne interesează să semnalăm că descrierea regiunilor în care domneşte frigul a fost completată cu un repertoriu deloc neglijabil de vieţuitoare terestre şi marine, precum şi cu elemente care indică stilul de viaţă al locuitorilor din regatul luminilor boreale. Astfel, dacă fauna arctică are un reprezentant cu faimă mondială, renul, zestrea lexicală a multor idiomuri omeneşti a fost îmbogăţită - prin mijlocirea vreunei limbi-caravelă - cu denumiri de vietăţi din împărăţia oceanului arctic. Unele dicţionare istorice şi etimologice de limbă franceză ne asigură că în cazul cuvintelor crab şi homar, împrumutul se va fi realizat în perioada medievală şi s-a fixat în osatura dialectală a limbii. Alte forme, precum cele de provenienţă norvegiană, krill ‘crustaceu arctic’, marsuin ‘cetaceu asemănător cu delfinul’, narval ‘cetaceu cu un dinte imens şi răsucit ca un burghiu’, rosqual ‘cetaceu cu înotătoarea dorsală foarte dezvoltată’, amintesc de epoca fioroasă şi a vânătorilor de balene.

De la minunile naturii la obiceiuri precum cel de a lenevi în saună (cuvânt internaţional cu prototip finlandez), de a umbla cu schiurile, ca norvegienii, ori de a purta hanorac, aşa cum procedăm din moşi-eschimoşi, în toate decupajele de mai sus întrezărim lucrarea fină a gândirii omeneşti care a prins realitatea cea mereu mişcătoare în vibraţia schimbătoare a vorbelor şi a decantat ceea ce ne înconjoară în retortele elastice ale limbajului.

Ioan Milică este conferenţiar  universitar doctor la Facultatea  de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

De ce vacanţele în Grecia ar trebui interzise? Urlă toată ţara!

Dan CONSTANTIN

De ce vacanţele în Grecia ar trebui interzise? Urlă toată ţara!

Câteva idei despre preocupările estivale ale politicienilor  

Filmuletul zilei

opinii

Limaxul „spaniol” şi corectitudinea politică

Michael ASTNER

Limaxul „spaniol” şi corectitudinea politică

În loc de prefaţă, două însemnări de jurnal amnăşan.  

România lui Salvador Dali

Nichita DANILOV

România lui Salvador Dali

În Sectorul I al capitalei ne aflăm în plin surrealism. De fapt, acolo are loc un experiment, un performance făcut la o scară atât de mare, încât ar invidia-o orice performer. Căci, conform datelor statistice, Sectorul I al capitalei are în jur de 255.000 de suflete înregistrate oficial. 255 000 e cifră, pe care o poate lua în calcul chiar şi Big Data, care operează cu cifrele de ordinul sutelor de milioane şi chiar al miliardelor.

Pandemie şi senzualitate

Dana ȚABREA

Pandemie şi senzualitate

Deşi cu trimiteri evidente la carnal, spectacolul în regia lui Radu Afrim care-a câştigat premiul Uniter e poematic. Textul degajă senzualitate, imaginile video completează scenicul împlinit de trupesc cu peisaje umane caleidoscopice, reliefate prin efecte. Povestea se ţese din fragmente, cu actori care îşi expun umanitatea pe scenă sau ecran, care îşi ascund ori revelează inima, corporalitatea. Sunt foarte multe roluri, diverse, de compunere excentrică sau mai palpabile, pe adâncime sau mai exterioare, unele mai teatrale, altele filmice. În schimb, situaţiile scenice se volatilizează voit, într-un întreg fluid, eterizat, sub semnul unei detaşări implicate.

pulspulspuls

Hopa: dom’ Tudorel a schimbat foaia când vine vorba despre el!

Redacția

Hopa: dom’ Tudorel a schimbat foaia când vine vorba despre el!

Iată, dragi studenţi şi stimabili profesori, fie că l-aţi votat, fie că nu, domn rector Tudorel a trecut la alt nivel (ca să producem şi-o rimă), când vine vorba despre sine. Concret, mai nou scrie despre el însuşi, când vine vorba, la persoana a treia. 

Caricatura zilei

Bumerang

Editia PDF

Bancul zilei

Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.