anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

sambata, 24.10.2020

Vocea de înger

GALERIE
Alex Vasiliu
  • Alex Vasiliu
- +

Ar fi interesant de cercetat destinele unor muzicieni marcate de cel mai sensibil, mai dificil, mai înşelător, mai frumos instrument - vocea. Un instrument ce nu îţi promite întotdeauna succesul imediat, pe viaţă, chiar dacă ai talent uriaş, exersezi în fiecare zi cât este nevoie şi norocul e de partea ta în clipa/ clipele esenţiale. Un instrument prevăzut încă din faza „proiectării” cu senzorul ce dezvăluie exact configuraţia psihică, arhitectura umană a interpretului. Elena Moşuc este un caz plin de învăţăminte.

S-ar putea spune că două perioade importante din viaţa sa au trecut sub semne contradictorii. Doar bunicii i-au vegheat anii copilăriei. Duminicile începeau la biserica mănăstirii Frumoasa. Acolo s-a format rezonanţa naturală a copilului cu muzica, în general, cu melodiile de o frumuseţe reculeasă ale slujbei. De acolo s-a înălţat prima oară şi în anii ce au urmat vocea îngerească. În curtea fostului Liceu Pedagogic mi-a povestit Elena Moşuc despre anii de elevă, într-una din clasele Şcolii generale „Gheorghe Asachi” am privit-o vorbind cu copiii, cântându-le, la fel ca în anii cât a fost învăţătoare.

Dar vocea limpede, ingenuă, frumoasă avea calităţi ce trebuiau scoase la lumină. Visul Elenei Moşuc de a deveni cântăreţ profesionist a fost nutrit o vreme şi de lecţiile cu basul Gheorghe Popa. Artistul de mare prestigiu al Operei Naţionale Române din Iaşi avea calităţi vocale şi scenice native, excepţional dezvoltate în timp, dar primul public i-au fost, şi lui, elevii unei şcoli din Bucureşti, unde a predat geografia. Vocaţia de muzician s-a dovedit mai puternică, studiul detaliat şi pasionat, exerciţiile permanente de întreţinere a vocii (chiar la vârsta senectuţii, după terminarea spectacolelor, pe scena lipsită de decoruri, în faţa sălii goale a Teatrului Naţional din Iaşi), modestia ca om şi viaţa echilibrată fiind modele preluate de Elena Moşuc.

Dar calităţile, studiul, pasiunea, vocaţia unui tânăr nu sunt întodeauna observate de profesorii examinatori. Dezavantajată şi de numărul foarte mic de locuri la Conservatoarele din ţară până în 1989, Elena Moşuc nu a urmat câţiva ani, cum ar fi meritat, studiile într-un institut de învăţământ muzical superior. Norocul a adus-o, în sfârşit, pe linia succesului în 1990. Cum mi-a povestit şi în prezenţa microfonului, a camerelor de luat vederi, s-a prezentat la Concursul internaţional de la München organizat de Televiziunea Germană ARD mai mult pentru a trăi experienţa unei mari competiţii, gândul unui premiu fiind prea îndrăzneţ. Dar atunci i s-a acordat premiul I la secţiunea „canto”. Revăzând la diferite intervale de timp înregistrarea din gala câştigătorilor (dirijor a fost renumitul Colin Davis), am admirat de fiecare dată siguranţa, forţa bine stăpânită, mlădierea şi frumuseţea vocii în toate registrele, stăpânirea de sine într-un context atât de important. Imediat Elena Moşuc a fost angajată în corul Teatrului liric din Zürich, instituţie care i-a prilejuit câteva apariţii ca Regină a Nopţii din opera Flautul fermecat de Mozart. A fost rolul care i-a deschis drumul pavat cu succese. Rezist tentaţiei de a selecta dintr-un lung şir de împliniri artistice întâmplate pe toate scenele prestigioase ale Europei, în America de Nord, în Japonia, în săli renumite de recital, în studiouri de înregistrare, pentru a sublinia calităţi mai mult sau mai puţin comentate.

Elena Moşuc impresionează datorită muzicalităţii naturale, datorită fluenţei şi căldurii vocii intonând o melodie aşa cum ţi-ar destăinui, în momente confesive, amintiri şi impresii din întâmplări de zi cu zi. Harul de a cânta, cu care s-a născut, a fost şlefuit, bineînţeles, de profesorii pe care s-a învrednicit să-i asculte - trebuie subliniat meritul doamnei Adriana Severin, fostă solistă a Operei Naţionale din Iaşi. Ascultând-o pe Elena Moşuc interpretând cântece de Tiberiu Brediceanu, Achim Stoia, lieduri de George Enescu, lucrarea vocal-simfonică Stabat Mater de Giovanni Brunetti, melodii şi arii din opere de compozitori francezi, arii de Mozart (sub bagheta mult regretatului Camil Marinescu), partiturile de operă compuse de Donizetti, Verdi, Puccini - convinge, farmecă modul direct de comunicare, căldura vocii. Aceste calităţi disimulează tehnica, rigorile studiului migălos, rezultatul sonor-muzical-expresiv rămânând definitoriu. Ascultătorul cultivat apreciază, desigur, acrobaţiile vocale dacă sunt „asigurate” cu „plasa” muzicalităţii şi a tehnicii. Pentru Elena Moşuc sunetele în registrul acut şi supra-acut nu au fost niciodată argumentul orgolios al cântăreţului că poate să ajungă la înălţimile ameţitoare ale ambitusului vocal. Sigur, vocea i-a permis să ajungă acolo, dar sunetul a rămas întotdeauna curat intonaţional, cristalin, învelit în miere.

Discurile audio, dvd-urile, apariţiile în programele postului tv Mezzo sunt documente fără preţ ale unei evoluţii muzical-artistice excepţionale, evoluţie urmărită de publicul ieşean mult prea sporadic. În câteva spectacole de operă a  apărut, însă, din păcate, publicul oraşului ei natal a ascultat-o ca protagonistă numai de trei ori în trei decenii: cu prilejul concertului susţinut la Filarmonică împreună cu Orchestra Operei Naţionale dirijată de maestrul Corneliu Calistru, în timpul recitalului pe care l-am organizat la TVR Iaşi, însoţită de pianista Gabriela Lipceanu, pe parcursul concertului găzduit de Opera Naţională Română, care a cuprins cântece din folclorul portughez interpretate împreună cu Gonçalo Salgueiro şi formaţia sa. Este foarte puţin. După acel concert din 14 septembrie 2014, Elena Moşuc nu a mai fost invitată să cânte la Iaşi...

Rândurile de faţă sunt un omagiu pentru cele trei decenii de succes în activitatea scenică, o invitaţie de a-i urmări înregistrările audio-video. Toate sunt momente artistice de mare calitate.

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Generaţia de aur şi statul perpendicular

Nicolae GRECU

Generaţia de aur şi statul perpendicular

Hagi şi colegii săi de generaţie nu joacă așa cum cântă geometria politică.

Filmuletul zilei

opinii

Pericolul manelizării cântecului popular (I)

Eugen MUNTEANU

Pericolul manelizării cântecului popular (I)

Agresive şi insidioase, subprodusele culturale pe care le numim, cu un termen generic, manele ne dau măsura răspândirii îngrijorătoare a ţigănirii unei mari părţi a publicului românesc.

Iubirea de vrăjmaşi nu e un soi de love story

pr. Constantin STURZU

Iubirea de vrăjmaşi nu e un soi de love story

Aceasta e probabil cea mai grea poruncă din toată Evanghelia: "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri!". Completată imediat de: "faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi; binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri" (Luca 6, 27-28). Pare greu de împlinit acest cuvânt din două motive: pentru că nu înţelegem de ce ni se adresează nouă acest îndemn şi pentru că nu ştim ce înseamnă "a iubi".

Archaeus

Alex VASILIU

Archaeus

Chiar dacă nu aş fi avut posibilitatea să ascult concertul de duminică, 4 octombrie, gândurile despre Archaeus şi-ar fi găsit locul aici. Nu doar pentru că s-au împlinit trei decenii şi jumătate de când a fost înfiinţat. 

pulspulspuls

Hopa: madama senator a fost văzută prin târg...

Hopa: madama senator a fost văzută prin târg...

O ştire pozitivă pe ziua de astăzi, dacă tot e uichend: apreciem în mod deosebit efortul madamei senator şi notar de Bucureşti Iulia Scântei de a bate atâta amar de drum până la Iaşi personal, deşi putea semna o împuternicire, cum face atâtea pentru partid, ca să îşi depună aici dosarul de candidat la un nou mandat de senator. 

Caricatura zilei

Plasma

Editia PDF

Bancul zilei

COVID ne-a învatat sa ne spalam pe mâini. Sper sa apara un virus care sa ne învete sa ne spalam si pe picioare. (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.