Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Vorbe şi plăţi

GALERIE
Ioan Milica
  • Ioan Milica
- +

Cine crede că o nenorocire nu vine niciodată singură este rugat să ia aminte la vorbele care se fixează ca nişte cârlige în discursul public, obligând mai apoi pe toată lumea să pună muncitoreşte umărul la consolidarea capitalismului. 

Spre exemplu, în coşul de cumpărături al omului postmodern, încap, mai nou, măştile de protecţie, mănuşile de unică folosinţă şi gelul dezinfectant de uz cotidian. Până de curând, acestea erau greu de procurat, acum sunt doar mai scumpe. În urmă cu jumătate de an, astfel de bunuri aveau statut comercial de rarităţi în casele oamenilor de rând. Astăzi, în context epidemiologic, ele stau în fruntea listei de achiziţii regulate, dimpreună cu hrana cea de toate zilele.

Legătura dintre ceremonialul de shopping şi exerciţiile de dicţie legislativă ale autorităţilor nu este deloc întâmplătoare. Când în scriptele publice încep să apară termeni precum termoscanare, termometrizare sau microcipare, scăparea în lume a acestor creaţii lexicale molipsitoare are impact imediat asupra portofelelor de orice mărime, de la cele sărmane şi personale, la cele publice, generoase şi (inter)naţionale. Astfel de cuvinte redesenează contururile realităţii. Spunem termometrizare şi înţelegem că pe lista noastră de cumpărături vom adăuga cel puţin un device de măsurare a temperaturii. Să fie acolo, de siguranţă. Citim termoscanare şi pricepem că s-a dat startul cursei de înzestrare a populaţiei cu aparatură de măsurare a căldurii. Auzim mască, apoi trecem pe la farmacie dacă ne e dragă viaţa. Aşadar, totul costă. Vorbele au ecou în buzunare, cuvintele înseamnă bani, frazele adună şi risipesc averi.

Ar fi păcat să curmăm comentariul în acest punct. Spre deosebire de oameni, fiinţe sociale, totuşi capabile de izolare voluntară, cuvintele se însoţesc mereu unele cu altele, iar încremenirea lor în dicţionare nu e altceva decât îmbălsămarea savant realizată a unor felii de viaţă deja trăită. Aşadar, lentilele niciodată gratuite ale vorbelor prin care întrezărim realitatea ne fac să ne gândim că limbajul are puterea de a însufleţi sau de a pustii lumea. Ca şi economia de piaţă, economia de limbaj înfiinţează sau desfiinţează produse, servicii şi roluri. Mai întâi ne fulgeră prin minte electrochimia termenului termometrizare, apoi constatăm că sarcina de a măsura temperatura îi revine unei fiinţe umane sau unei maşinării. Iată o funcţie proaspăt creată. Din acest cadru răsărit printr-un cuvânt mai lipsesc doar condiţiile de ocupare a locului respectiv de muncă, bugetul de salarii şi fişa postului. Urmează a fi incluse în ecuaţie sporurile şi recompensele. Maşinăria limbajului impulsionează şi întreţine viaţa socială.

În caz că vă întrebaţi prin ce cap luminat va fi trecut, poate, ideea că în maşina comunicării verbale se fabrică imaginea realităţii, vă invit să faceţi cunoştinţă cu opera lui Adam Smith (1723-1790). În viziunea învăţatului pe care l-am mai pomenit în textele tipărite în acest colţ de ziar, funcţionarea limbilor omeneşti ar fi similară perfecţionării maşinilor industriale. În timp ce mecanismele rudimentare ale începuturilor aveau alcătuiri complicate şi nu erau apte să îndeplinească mai multe sarcini de lucru în acelaşi timp, maşinăriile avansate ar fi caracterizate de alcătuire simplă şi aptă de funcţionare complexă. În comparaţie cu un orologiu, un telefon mobil de ultimă generaţie pare o uzină pregătită să livreze posesorului un bogat pachet de date, de la ceas, termometru şi calendar la monitorizarea semnelor vitale sau la cursul principalelor monede de referinţă internaţională. În comparaţie cu tradiţia discursivă a trecutului, aparent mai rudimentară şi mai stufoasă, limbajul prezentului e - asemenea unui celular (mai foloseşte, oare, cineva acest arhaism recent?) - un mecanism doldora de „aplicaţii” proiectate să asigure măsurarea [metrizarea?] celorlalţi şi să furnizeze instantaneu un raport despre ceea ce cred, ce vor, ce spun sau ce îşi închipuie oamenii. În acest scenariu de tipul „unul comandă balul, altul plăteşte muzica”, limbajul oficial îmbrăţişat cu devotament de autorităţi semnalează că tot buzunarele guvernaţilor vor fluiera a pagubă. Cu alte cuvinte, noi [a se citi: noi, autorităţile] stabilim cam ce ar fi de făcut, voi [a se citi: voi, ceilalţi] achitaţi nota de plată şi încă ceva pe deasupra. Aşa funcţionează, de pe vremea ilegaliştilor, grija curat haiducească pe care statul o are faţă de sistemele şi de instituţiile de care, în teorie, ar trebui să se îngrijească.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri