Vrăbiuțe versus porumbei

Coletul-cârlig

Primesc eu pe la sfârșitul lui iulie un SMS de la un număr de Orange „semnat” [Poșta Română]. Citez din memorie conținutul, căci am omis să-i fac un screenshot (o captură de ecran, pentru puriști): V-a sosit coletul și se află în depozitul local. Nu a putut fi livrat pentru că lipsește numărul străzii din adresă. Pentru a intra în posesia coletului dați click pe… Și urma un link. Bineînțeles că n-am dat click, ci am ușuit numaidecât tot SMS-ul, pentru cel puțin trei motive: 1: Care colet? Nu comandasem nimic, nu așteptam vreun colet! 2. Care „depozit local” al Poștei Române? Poate Oficiul poștal Nr…3. Care „număr al străzii”? Din câte știu, străzile sunt numerotate la New York, iar în țară știam de comuna Cristian (Sibiu, cu numere romane, parcă), apoi am aflat de pe net că și în orașul Pecica (județul Arad) sunt numerotate (cu cifre arabe).

Herr Njethammer

Niet România Schengen, niet semnat comunicatul final al celor 92 țări (alături de alte 11, precum India, Arabia Saudită sau Africa de Sud) de la summitul de pace pentru Ucraina din Elveția. De, Austria cea neutră și prietenă a cui dă mai mult.

Așa că care Nehammer? Niethammer! Cu ce l-or fi având la mână pe ipochimen?

Într-adevăr

„Cu cât eziţi mai mult în faţa uşii, cu atât mai străin devii.”

Din proza scurtă Heimkehr (Întoarcere acasă) a lui Franz Kafka.

Apropo de viitorul președinte

O femeie, întrebată despre cum ar trebui să fie președintele, a răspuns așa: „Să fie onest, să fie integru”.

Problema e că cele două calități sunt mai degrabă similare (aproape tautologice): nu poți să fii integru, nefiind onest, cum nu poți să fii onest, nefiind integru. E cam la fel ca în relația dintre onoare și rușine, care chiar fac o pereche inseparabilă: nu există onoare fără sentimentul rușinii, nici rușine fără sentimentul onoarei.

Of, traducători grăbiți

Într-un episod din serialul polițist Lewis, o fată descrie hainele cuiva purtate la un bal mascat și pomenește niște diamonds. Care au fost traduse cu… diamante, că, de, la un bal mascat studențesc te duci cu haine pline cu diamante, nu? Deși era limpede din context și vizibil și din imagini că nu avea cum să fie vorba de diamante în descrierea hainei de bufon al unui personaj ucis în timpul unui bal mascat: carouri, deci. Ca fapt divers, diamonds înseamnă și culoarea caro și la jocul de cărți!

Kakabadze

Fotbalist georgian.

Metamizol

Aflu că metamizolul, substanță descoperită a fi cancerigenă, este conținut de multe analgezice. Mă uit pe Aulin (singurul pe care-l mai folosesc): uff, n-are!

Filozofia Agricola

„Cine mănâncă împreună, rămâne împreună!”, se încheie un clip publicitar de la Agricola. Hm, ce bine ar fi! Dar statistica divorțurilor (de pildă) zice altceva…

Băi, și la ei?

Dau peste un material din ZDF.de (TVR2 german) și aflu încă din titlu așa: „Vechi, puține și murdare: multe dintre toaletele noastre de școală sunt într-o stare deplorabilă.”

Dar stați așa, asta nu e tot: unde credeți că s-au discutat tema și felul cum poate fi combătut fenomenul? La primul Summit German al Toaletelor Școlare!

In memoriam Ioan Es. Pop

„suntem prea proaspeți pe lume ca să înțelegem/ că în casa asta mai sunt și alții. lumea noastră/ e doar patul luminat de sub fereastră.”

Ioan Es. Pop (1958-2024)

Citat descoperit la Cristina Hermeziu, care nota pe FB că „de mult n-a mai fost cotropit fb, ca o molimă care se tot întinde, de atâta poezie bună. Asta înseamnă că a trecut un p o e t prin viață.”

Așa e.

Parafrază

Aberrare (post)humanum est.

„democraţie

// opiniile noastre/ se despart/prietene”

Ernst Jandl

Din: Cele mai frumoase 100 de poeme, Humanitas 2012, trad. Gabriel H. Decuble.

Vrăbiuțe versus porumbei

Citesc în Ziarul de Iași articolul „Vrăbiuțe tot mai puține”. Și-mi zic: hm, da, într-adevăr, am putut constata și eu fenomenul, de vreme ce anul acesta nu am mai avut prin mai parte de gălăgia vrăbiilor cu ocazia împerecherii.

Aflu din articol că de vină ar fi, printre altele, concurența pentru hrană între ciori, pescăruși, vrăbii. Acum, pescăruși am văzut la Iași (nu și anul ăsta), dar puțini.

Cel puțin la Iași (dar tind să cred că și în altă parte), după umila mea părere de nespecialist, concurența cea mai mare vine de la porumbei: nu de alta, dar aș emite chiar teza că în măsura în care au scăzut populațiile de vrăbii, au crescut cele de porumbei. Sau invers, de fapt: creșterea numărului de porumbei a dus la scăderea celui de vrăbii. Sau vrăbiuțe, poftim.

Ha! Un metereolog dezaliniat?

Urmăresc înregistrarea emisiunii de știri de pe ARD (Tagesthemen) și ciulesc urechile auzindu-l pe finalul știrilor de seară pe metereologul de serviciu (nu știu de fapt dacă e meteorolog ori doar prezentatorul rubricii meteo) vorbind pentru prima oară de… Klimaanpassung! De adaptarea la climă, adică. La schimbările climatice, mai exact, în context. Realism, pe scurt. E limpede că nu putem opri schimbările climatice, așa că bine am face să ne adaptăm la ele, nu?

Michael Astner este poet, traducător și publicist

Publicitate și alte recomandări video