Vrednic este!
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 25.11.2020

Vrednic este!

GALERIE
florin cintic
  • florin cintic
- +

În urmă cu câteva zile din această lună închinată Sfintei Cuvioase Parascheva, un ierarh şi un duhovnic iubit în oraşul nostru trecea vioi pragul celor şapte decenii. Acestea au fost urările şi cuvintele mele în cinstea sfinţiei sale trimise părintelui profesor Vasile Nechita, cel care a avut iniţiativa cuvenitei omagieri:

Nimic nu e mai plăcut Domnului decât un suflet curat închinat slujirii Bisericii şi ocrotirii memoriei locului. Când am readus la Iaşi, cu sprijinul lui Dorin Dobrincu, după decenii de exil la Bucureşti, cele cinci camioane de mărturii ale trecutului duhovnicesc probate de colecţia Mănăstirilor Moldovei, între miile de documente revenite acasă am regăsit şi bucoavnele mănăstirii ctitorite de Aron Vodă în 1594, cu hramul Sfântului Nicolae, lângă Iaşi, în locul care şi azi îi poartă numele voievodului moldovean.

Lăcaş cu un trecut istoric exemplar, cu o monumentală arhitectură ecleziastică specifică locului - motiv pentru care este clasată pe Lista Naţională a Monumentelor Istorice -, care îşi retrăieşte renaşterea şi iradierea duhovnicească în comunitate graţie râvnei neobosite a unui preot exemplar care a trecut iubirea de patrimoniu şi datoria faţă de trecut şi urmaşului său vrednic de astăzi, preotul paroh Ovidiu Buzinschi. Este vorba de părintele Vilie Doroşincă, cel care a pornit entuziast proiectul de restaurare acum trei decenii când preluase această parohie şi când şi-a început efortul demn de toată lauda întru ctitorire spirituală şi istorică chiar în Aroneanu, asumându-şi greaua ascultare de a reda acestui istoric lăcaş voievodal măreţia de altădată.

Hărnicia, evlavia, spiritul organizatoric, precum şi forţa sa misionară l-au făcut să fie repede remarcat de arhiereii Iaşilor şi ai Moldovei care l-au promovat rapid la Iaşi unde biserica cu hramul Sfinţilor Petru şi Pavel, din dealul Ciricului, pe drumul spre poarta aeriană a oraşului, a renăscut sub priceputa-i osteneală. Restaurată şi îmbrăcată în haine noi, graţie efortului şi harului parohului încercat şi iubit de comunitate, biserica este astăzi, cu pictură nouă, catapeteasmă şi mobilier, una dintre cele mai iubite şi susţinute lăcaşuri de cult ortodox din municipiul Iaşi, păstorită fiind în continuare de părintele Doroşincă, împreună cu ginerele său. În plus, odată intrat în familia specială a preoţilor din capitala Moldovei, părintele Vilie Doroşincă nu a ezitat a-şi dubla darurile gospodăreşti cu harul organizării slujbelor arhiereşti-misionare. Exemplul său, implicarea în comunitatea preoţească ieşeană, cuvintele de învăţătură şi participarea la multe proiecte şi hramuri realizate de alte parohii l-au recomandat conducătorilor Mitropoliei, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Înalt Prea Sfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, precum şi Prea Sfinţitului Episcop-Vicar Calinic (azi păstorul Sucevei şi Bucovinei, cu rang de mitropolit!) ca fiind vrednic să fie protopop al Protopopiatului II al Iaşilor.

I-am cunoscut, cât am condus Inspectoratul pentru Cultură şi Patrimoniu al judeţului Iaşi, pe cei doi protopopi, părintele Constantin Andrei de la Biserica Bărboi şi pe părintele Vilie Doroşincă drept exemple de dăruire, de sacrificiu şi slujire a patrimoniului cultural naţional prin lucrarea lor neobosită. Nu ştiu multe locuri din această ţară care să fi fost binecuvântate cu un asemnea noroc, de a avea doi gospodari de asemenea calibru, dublaţi şi de o înaltă forţă duhovnicească şi misionară. Au fost timpuri exemplare şi nu am nicio îndoială că cei care le-au urmat în scaun vor privi cu luare-aminte la exemplul lor de vrednicie şi har, sporindu-le corespunzător ctitoriile.

Nu puteam încheia această închinare, fără a aminti de exemplul său în familie. Ca un adevărat model de soţ şi tată iubitor, părintele Doroşincă a călăuzit paşii fiului său spre desăvârşire duhovnicească şi i-a fost sfătuitor şi sprijin de neînlocuit în încercarea dusă cu fast la bun sfârşit de a întemeia o biserică nouă, cu hramul voievodului Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt. A fost apoi îndrumător şi sprijinitor în proiectele sociale şi culturale ale tinerei familii, călăuzind, cu vorba şi cu fapta, frumosul florilegiu de reuşite ale celor două asociaţii conduse de fiul şi de nora fostului protopop de Iaşi: „Solidaritate şi Speranţă” şi „Iubire şi încredere” - ambele cu proiecte de mare anvergură pentru comunitatea ieşeană.

Îi urez, deci, părintelui Vilie Doroşincă, acum, la aniversarea celor şapte decenii de pilduitoare împliniri omeneşti şi duhovniceşti (din care eu nu am „arhivat” decât câteva, mult prea puţine!, în acest mesaj”!) viaţă lungă, sănătate şi numai bucurii!

La mulţi ani!

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Condiţia sincerităţii

Lucian DÎRDALA

Condiţia sincerităţii

Problema este că noi avem alegeri acum, iar campania electorală ar trebui să fie intervalul în care să-i întrebăm pe politicieni cum vor proceda mai încolo. Dacă vrem să ameliorăm funcţionarea sistemului nostru politic, sinceritatea este una dintre condiţiile fundamentale.

Filmuletul zilei

opinii

Memoria Moldovei reloaded (II)

Florin CÎNTIC

Memoria Moldovei reloaded (II)

Dincolo de festivism şi artificii, se cuvine să vedem victoria de la Chişinău a Maiei Sandu printr-o lentilă de Realpolitik, dacă vrem să ne folosească la ceva. Iar arhivele oferă nu numai argumente identitare şi istorice, dar şi sugestii de bună guvernare.

De ce mă ocup cu literatura?

Radu PĂRPĂUȚĂ

De ce mă ocup cu literatura?

Într-un articol pe care l-am publicat cu ani în urmă în „Ziarul de Iaşi” scriam despre profesiunea mea de credinţă ca scriitor. În articolul „Scrisul” vorbeam despre faptul că scrierea literaturii îţi mănâncă toată viaţa. Scrisul şi gândul la scris îţi ocupă tot timpul, te devorează, nu te lasă ziua, îţi omoară nopţile, te chinuie în tren, în taxi, în parc şi vai! la serviciu, peste tot, clipă de clipă, zi de zi. 

Ca-n vis...

Nicolae TURTUREANU

Ca-n vis...

Ieri, o zi în care „m-am simţit”, adică n-am fost aşa nesimţit, ca-n altele. Dar proiectele matinale s-au zburătăcit. Mai întâi, am cedat insistenţelor (de câteva zile) ale „ăstora”, de-a-mi instala un nou program pe computer. La naiba, acum toate-s puse altfel, iar eu umblu ca un elefănţel printre porţelanuri... Şi nu pricep mai nimic. 

pulspulspuls

Unde dai şi unde crapă, după un of exprimat la ceas de seară

Unde dai şi unde crapă, după un of exprimat la ceas de seară

Una scurtă pe azi tot din zona Ţaigherimii, stimaţi participanţi la trafic, dacă tot i-am avut în vizor în ultimele zile pe aceşti băieţi isteţi. 

Caricatura zilei

AFTER ILL

Editia PDF

Bancul zilei

O ambulanta goneste pe strazi si, la o intersectie rastoarna si accidenteaza un pieton. Soferul coboara imediat, ridica victima (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.