Weekend neconcludent şi motive de pesimism în tabăra dreptei
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

sambata, 18.09.2021

Weekend neconcludent şi motive de pesimism în tabăra dreptei

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

Nu este deloc convingător argumentul că e nevoie de un angajament deplin şi pe termen lung - el ar putea fi valabil în perspectiva anului electoral 2016, dar nu acum. Propunându-şi mult, liderii de vârf ai PNL şi PDL riscă să nu realizeze nimic.

Sfârşitul săptămânii trecute a oferit câteva răspunsuri şi multe întrebări celor interesaţi de evoluţia zonei de dreapta din spectrul politic românesc, înainte de alegerile prezidenţiale. În cele ce urmează voi prezenta succint câteva impresii, fără vreo pretenţie analitică. Voi folosi uneori verbe la timpul viitor, dar rândurile de mai jos sunt doar încercări de anticipare, nu profeţii. Politica românească are mijloace subtile prin care îşi bate joc uneori de cei ce încearcă, de pe margine, să-i descifreze logica - dar şi de cei care se implică nemijlocit.

Aşadar, cei ce speră într-o mare reunire oficială a dreptei care să ducă la înfrângerea candidatului PSD (foarte probabil, Victor Ponta) vor trebui să aştepte turul secund şi, probabil, vor fi dezamăgiţi. Asta nu înseamnă că actualul premier a câştigat deja. Dar, aşa cum stau lucrurile acum - falia între forţele pro-Băsescu şi cele care se declară, mai nou, „non-Băsescu” - eventualul candidat de centru-dreapta ajuns în turul doi va trebui să apeleze direct la electoratul celeilalte grupări, nu să aştepte sprijin din partea liderilor ei. Acest sprijin va fi exprimat, în cel mai bun caz, doar cu jumătate de gură. Cum alianţa PNL-PDL pare favorită să-şi trimită candidatul la balotaj, va trebui urmărit modul în care se comportă PMP. În prezent, este greu de crezut că PNL şi PDL vor fi dispuse să intre în negocieri cu Traian Băsescu şi PMP în aşa fel încât să se asigure de un sprijin susţinut în turul secund din partea lor. Logica politică a candidaturii unui Iohannis, Antonescu sau Predoiu pare a fi desprinderea de Băsescu şi marginalizarea acestuia, pentru că altfel vor pierde cu certitudine. Logica actualului preşedinte şi al susţinătorilor săi pare a fi obţinerea unei poziţii pe termen lung sub soarele dreptei, şi ar fi mai bine servită de înfrângerea decât de victoria candidatului PNL-PDL.

Fuziunea partidelor sus-amintite este, astăzi, mai puţin probabilă decât în urmă cu trei zile. Unul din motive este acela că ambele au probleme interne şi se tem de sciziuni sau plecări, în caz că se va crea ideea că liderii au făcut prea multe concesii partenerului. Nu e vorba doar de PNL, care şi-a autoimpus păstrarea numelui şi pentru care o fuziune problematică s-ar transforma într-un excelent pretext pentru tabăra pro-Tăriceanu sau pro-USL. E vorba şi de PDL, care se teme de o hemoragie înspre Traian Băsescu şi PMP. Dincolo de tactul sau lipsa de tact a lui Klaus Iohannis la congresul PNL, problema este şi va rămâne serioasă. În fapt, ideea fuziunii este una neinspirată, dacă nu chiar iraţională. Urmează alegeri prezidenţiale, nu parlamentare, aşadar ar trebui să fie posibilă sprijinirea unui candidat comun fără unificarea structurilor, mereu generatoare de probleme. Nu este deloc convingător argumentul că e nevoie de un angajament deplin şi pe termen lung - el ar putea fi valabil în perspectiva anului electoral 2016, dar nu acum. Propunându-şi mult, liderii de vârf ai PNL şi PDL riscă să nu realizeze nimic.

Trecând la PNL, coeziunea sa este mai fragilă decât s-ar fi putut bănui. În esenţă, naţional-liberalii au avut parte de un congres relativ liniştit, însă problemele de abia acum încep. Sondajele de opinie îl creditează pe Iohannis cu şanse mai mari decât pe Antonescu, întâi pentru că el ar avea şanse să aducă la urne în turul secund mai mulţi dintre partizanii actualului preşedinte. În relaţia Băsescu - Antonescu sunt prea multe cicatrici. Apoi, el ar putea deveni interesant pentru unii dintre cetăţenii dezamăgiţi de ansamblul clasei politice, care ar putea vedea în primarul Sibiului un nou-venit, un candidat mai puţin afectat de compromisurile politicii de zi cu zi. Însă, pe de altă parte, aceste atuuri se diminuează pe zi ce trece, pentru că Iohannis a intrat în joc, urcând scara ierarhică în partid. A făcut-o pentru a-şi îmbunătăţi notorietatea şi pentru a-i face pe alegători să se obişnuiască mai bine cu imaginea sa de lider naţional, procese în lipsa cărora n-ar putea câştiga. Însă orice plus aduce cu el şi un minus. În toamnă, Klaus Iohannis nu va mai putea argumenta că reprezintă o alternativă radical diferită de ceilalţi candidaţi - va fi silit să se concentreze pe alte posibile atuuri. Dacă, pe de altă parte, PNL se va reorienta către Crin Antonescu, scad şansele realizării unui consens funcţional cu PDL şi apare problema capacităţii lui Antonescu de a produce ceva cu totul nou, în aşa fel încât să fie contrazis blestemul sondajelor. Problema e că Antonescu a lansat multe (prea multe) noutăţi în ultima vreme pentru ca militanţii şi alegătorii să înţeleagă foarte bine încotro se îndreaptă.

În mod normal, Crin Antonescu ar fi trebuit să rămână lider al PNL şi după europarlamentare, care au însemnat un eşec, dar nu un dezastru. Klaus Iohannis ar fi trebuit proclamat drept posibil candidat, mecanismul sondajelor urmând a decide care dintre cei doi primeşte învestitura partidului (soluţie adoptată, de altfel, la congres). După prezidenţiale, indiferent de rezultat, s-ar fi organizat un congres care să tranşeze disputa. Toate acestea nu s-ar fi putut realiza, însă, decât pe fondul unui dialog constant între Antonescu şi contestatarii săi din partid, un dialog care - se pare - a fost inhibat multă vreme de mirajul guvernării şi de scorurile din 2012, mult superioare resurselor politice de care dispune cu adevărat PNL.        

 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”
 

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Grand Slam, povestea unei himere

Nicolae GRECU

Grand Slam, povestea unei himere

Singurătatea lui Djokovic, în faţa fileului şi a lui Medvedev, a fost definitorie cu un game înaintea finişului, când dârzul reprezentant al unui neam de luptători, a izbucnit în lacrimi.

Filmuletul zilei

opinii

Etimologicale pescăreşti (IV)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (IV)

Seria consideraţiilor etimologice din sfera mai largă a pescuitului este continuată de câteva cuvinte româneşti importante referitoare la ambarcaţiuni.

Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

pr. Constantin STURZU

Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

La mijlocul primei luni a anului bisericesc prăznuim Înălţarea Sfintei Cruci. Istoric vorbind, această sărbătoare aminteşte de două evenimente: găsirea Sfintei Cruci la Ierusalim de către Sfânta Împărăteasă Elena şi înălţarea ei în văzul tuturor în acea zi, dar şi pe 14 septembrie 335, imediat după sfinţirea primei Biserici a Învierii Domnului, zidită de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, respectiv aducerea Sfintei Cruci înapoi în Ierusalim, pe 14 septembrie 630, după ce a fost recuperată de la perşi de către împăratul bizantin Heraclius.

Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

Democraţia liberală din Statele Unite ale Americii şi Anglia a fost influenţată pozitiv de impactul diverselor „religii ale raţiunii”, precum deismul sau teismul. Acestea au jucat un rol de mediator între sistemul socio-politic al teoriei raţionale a drepturilor naturale şi cel religios. Aceste noi religii seculare nu reprezentau decât contracţii instituţionale ale religiilor tradiţionale, născute prin acţiunea revoluţiilor franceză şi americană. 

pulspulspuls

O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

Apropo de congresul liberal cu alegeri de lider care bate la uşă, ce va fi de azi egzact într-o săptămână, cică printre unii liberalii mai vechi se vorbeşte că jocurile ar fi deja făcute, iar Cîţu ar avea deja cam două treimi din voturi de partea lui.

Caricatura zilei

PNDL3

Editia PDF

Bancul zilei

Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.