Concursul olimpic de gimnastică s-a încheiat ieri cu sentimentul că România a făcut un pas important în spinosul drum al revenirii în elita acestui sport. Firește, peisajul acestui sport este schimbat din vremurile când eram forța numărul unu din lume în varianta feminină. Brazilia a devenit de temut, italiencele și britanicele au crescut exponențial, iar SUA au preluat din ce în ce mai hotărât supremația mondială. România a revenit după 12 ani în concursul pe echipe și s-a clasat pe locul VII, iar Ana-Maria Bărbosu și Amalia Ghigoarță s-au clasat pe locurile 17, respectiv 22, la individual compus, reușindu-se și trei calificări în finalele pe aparate. Deși între Jocurile Olimpice și Europene există acum o diferență enormă, se aștepta la o medalie de la Sabrina Voinea Maneca, la bârnă și sol,. Din nefericire, la bârnă a fost un eșec, iar la sol se poate vorbi  chiar de frustrări.  Pe ”puntea suspinelor” cele mai multe finaliste au suspinat, inclusiv, măreața Simone Biles. Inclusiv Sabrina, dar gimnasta noastră a căzut de două ori de pe aparat și s-a clasat pe locul VIII. N-a strălucuit nici italianca Alice D’Amato, dar nici n-a greșit decisiv,cucerind astfel, medalia de aur.

La sol, Sabrina a fost depunctată cu o zecime, pentru ”o ieșire minusculă a unui călcâi în afara covorului”, după cum i-a spus arbitra șefă Nadiei Comăneci (cf. Gazetei Sporturilor) și, cu o evoluție  mai îngrijită, Ana Bărbosu a fost un moment în posesia medaliei de bronz, dar, urmare a unei contestații a delegației americane, a fost modificată nota gimnastei Jordan Chiles cu o altă pârdalnică de zecime, și nord-americanca a trecut pe poziția a treia, în timp ce Simone Biles a fost depășită pe prima treaptă de brazilianca Rebeca Andrade. Dincolo de sentimentul justificat de frustare din cauza unor astfel de corecții care altminteri s-au mai întâmplat, se mai întâmplă și se vor mai întâmpla – uneori, chiar în favoarea fetelor noastre-cel mai important lucru este că gimnastica românească există, și după 12 ani. Iar dacă există într-un peisaj mult schimbat, este necesar mult efort ca drumul să fie continuat pe un arc ascendent.

Ratarea medaliilor de la gimnastică n-a fost singurul motiv de amărăciune pentru suporterii echipei României. Fetele noastre de la tenis de masă, și-au pus mari speranțe în concursul pe echipe, mai ales că două titulare de bază ale Germaniei (previzibilă adversară în sferturi) n-au venit la Paris. Până la Germania, jucătoarele antrenorului Andrei Simion au fost eliminate de India, o echipă nu de prim-plan, dar extrem de incomodă prin stilul de joc. În primul joc la dublu, Adina Diaconu și Elizabeta Samara au fost învinse fără drept de apel de cuplul indian Archana Kamath/Sreeja Akula. Un rezultat, cumva scontat, dar se aștepta să fie dres de Bernadette Szöcs, în partida cu Manika Batra. Din păcate, Bernie a fost de recunoscut, a pierdut cu 0-3 și a răsturnat toate socotelile. Experimentata Eliza Samara s-a trudit admirabil și a dispus în cinci seturi de Sreeja Akula după ce a fost condusă cu 0-1 și 1-2 la seturi, iar Bernadette, care dezamăgise și la simplu sau dublu mixt, a dres, în fine, busuiocul,  învingând-o cu 3-1 pe Archana Kamath. Această evoluție a scorului a făcut ca meciul decisiv, Batra, cea care făcuse ”instrucție” cu Bernie să fie opuse celei mai puțin experimentate jucătoare din lot, Adina Diaconu, care s-a zbătut, dar n-a putut evita înfrângerea cu 0-3

În general, proba de vârf a atletismului este sprintul pe 100 m. Finala de la Paris a adus o premieră, dar și un rezultat, pe deoparte așteptat, pe de altă parte, surprinzător. Premiera a fost prima finală olimpică la care toți cei opt alergători au fost înregistrați sub 10 secunde. Victoria americanului Noah Lyles (deși yankeii n-au mai ”pupat” un titlu olimpic de 20 de ani) era așteptată, fiind vorba de triplul campion mondial de anul trecut (100 m , 200 m, 4×100 m). Era, în același timp surprinzătoare, întrucât Lyles nu a impresionat direct în preliminarii. În același timp, cel care luase ochii anterior, jamaicanul Oblique Seville a încheiat finala pe ultimul loc. Ecartul dintre Lyles și al doilea clasat, jamaicanul Kishane Thompson (debutant) a fost de cinci miimi de secundă: 9,874 vs 9,879 s.În aceeași gală, proaspăta recordmană mondială la săritură în înălțime, Iaroslava Mahucik, a câștigat cu o săritură de 2,00 m, cu zece centimetri sub recordul stabilit, același rezultat fiind înregistrat și de a doua clasată, australianca Nicola Olyslagers. Luni, Andrea Miklos s-a calificat în semifinale la 400 m, cu un record personal de 50,54 s, iar discobolul Alin Firfirică s-a calificat în finală, cu 63, 66 m.

Ultima zi de finale la înot s-a soldat cu un record mondial în proba cea mai lungă, 1500 m; 14;30,67 s stabilit de americanul Bobby Finke. Vechiul record (14;31,02) data din 2012 și aparținea chinezului Yang Sun. Chinezii au câștigat surprinzător finala la 4×100 mixt, avându-l în ultimul schimb, pe controversatul Pan Zhanle, campionul de la 100 m liber. Americanii câștigaseră toate titlurile în această probă din 1984!

Publicitate și alte recomandări video