Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Kenneth Arrow, laureat al Premiului Nobel în 1972, căruia i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa de către Universitatea „Al.I. Cuza“, a oferit ieri un incitant interviu „Ziarului de Iaşi“. Acesta a mers în cursul zilei de ieri în zona Podu Iloaiei, unde au locuit bunicii săi înainte să emigreze în SUA. Profesorul Arrow este o somitate absolută a gândirii economice actuale, trei dintre doctoranzii săi luând şi ei Premiul Nobel din 1972 încoace.
- Sunt economişti care vorbesc despre România ca fiind o ţară cu o economie unică şi ciudată. Că, geografic, nu suntem departe de Europa de Vest, dar la nivel economic părem a fi la ani distanţă. Iar mulţi oameni acuză regimul comunist sub care am fost mai multe decenii. Sunt 20 de ani de capitalism suficienţi pentru ca economia să se echilibreze sau are, precum oamenii, o memorie îndelungată?
- Depinde de mai multe lucruri, de ceea ce faci. Nu este o chestiune simplă, depinde foarte mult de circumstanţe. Uită-te la situaţia chinezilor. Vorbim de o societate foarte dogmatică, intrând chiar în anumite extreme, mai ales în sectorul agriculturii, la care probabil, în România, nu aţi ajuns. Există campania, iniţiativa care a fost numită The Great Leap Forward (Marele Salt Înainte, o campanie prin care China a dorit să-şi transforme ţara dintr-una agrară într-o societate comunistă prin industrializare şi colectivizare - n.r.). Iniţiativa aceea a fost un dezastru. O situaţie gravă, în urma căreia au murit 30 de milioane oameni, totul fiind rezultatul unor decizii ale celor care conduceau ţara. E interesant şi faptul că, în ciuda acestui lucru, au putut să scape nepedepsiţi. Puterea lor a fost atât de mare încât nici oamenii murind de foame nu i-a putut da la o parte. Au schimbat însă treptat, politicile de guvernare, au încurajat schimburile şi într-o perioadă scurtă, de câţiva ani, au început să se dezvolte foarte mult. De aceea, spun că nu este neapărat o problemă de timp, nu este o ecuaţie în care se spune că este nevoie de atâţia ani ca o ţară să se dezvolte. Depinde ce faci în timpul respectiv. Şi, mai mult, depinde de deschiderea faţă de lume, pentru ca să vină investiţii din partea companiilor străine. Cu ele vine şi cunoştinţa. Va fi, desigur, riscul ca acele companii să capete o putere mai mare de negociere pe piaţă şi să o exploteze. Dar de partea cealaltă vei dobândi o forţă de muncă antrenată, şi de aceea cred că trebuie să ai o politică guvernamentală agresivă de încurajare a dezvoltării. Cât timp? Nu pot să spun exact, dar trebuie să aveţi un avantaj, fiindcă sunt deja conexiunile foarte apropiate cu Europa. În multe cazuri ar trebui să vă fie practic mai uşor să acumulaţi cunosţinţe. Se vede în alte ţări europene din fostul bloc comunist, cum ar fi Cehia, o investiţie foarte mare a companiilor străine, în special din Germania.
- Dar noi nu ne comparăm, nici istoric şi nici social-economic, cu Cehia.
- Poate, dar aveţi o istorie în spate, nu doar cea comunistă. Aveţi o istorie importantă în spatele anilor petrecuţi în comunism. Până la urmă, chiar şi sub acest regim, unele ţări s-au dezvoltat mai bine decât celelalte.
- Puteţi astăzi să vă uitaţi înapoi la începerea crizei economice şi să spuneţi că a prins pe toată lumea pe neprevăzute? Că nu a existat nici o predicţie care să fi întrevăzut sosirea crizei?
- E interesant... Păi da, e drept, vei găsi întotdeauna oameni care au scris că un anumit lucru se va întâmpla. Raghurman Rajan, guvernatorul bancii centrale din India, a spus că ceea ce se întâmpla cu economia în momentul respectiv era nesustenabil. Mai este un profesor la New York University, Nouriel Roubini, care a argumentat acelaşi lucru. Şi astăzi sunt sigur că există oameni care spun că lucrurile urmează să meargă rău. Însă, după ce s-a întâmplat un eveniment, vei găsi mereu pe cineva care să spună asta. În cazul lui Rajan, acesta avea o analiză solidă şi întemeiată pe baza căreia şi-a făcut afirmaţiile. Deci răspunsul nu poate fi nimeni, ci aproape nimeni. În special oamenii cu bani, care aveau, de altfel, foarte mulţi bani. Predicţia lor este fuga. Nu contează ce spui, ci ceea ce faci. Şi ei n-au fugit. Totodată, toate aceste bănci, care erau foarte expuse, nu au prezis criza. Este un mister foarte mare din punctul acesta de vedere. Am aflat că Alan Greenspan, care a fost director la Rezerva Fedarală a SUA în perioada crizei, a scris o carte în care spune că, în retrospectivă, criza l-a prins complet pe neaşteptate. Adică te-ai gândi că administraţia unei ţări poate lua decizii nefaste, dar nu poţi crede că sectorul privat nu va fi în stare să îşi apere propriile interese. Acelaşi lucru este valabil cu băncile europene şi datoria grecească. De ce nu au văzut că grecii împrumută prea mult? Dobânda pe obligaţiunile greceşti au păstrat-o la fel de mare precum la cele germane. Nu puteau vedea ca e puţin-puţin mai riscant în cazul Greciei? Iată, sunt astfel de lucruri pe care nu le putem înţelege.
- Ţinând cont de legăturile genealogice, ce vă aşteptaţi să găsiţi la Iaşi? Aveaţi vreo preconcepţie înainte de a ajunge aici?
- Nu, chiar şi acum nu ştiu foarte multe despre Iaşi. Văd un oraş de dimensiuni rezonabile, mi-au fost arătate câteva părţi din cartierul evreiesc unde se presupune că au trăit bunicii mei. Nu arată foarte diferit faţă de restul oraşului, de altfel totul îmi pare că arată mai mult sau mai puţin la fel, nu sunt mari distincţii. Nu aveam aşteptări că voi vedea ceva radical diferit faţă de ce am găsit, mai ales că bunicii mei au plecat acum foarte multe timp de aici şi nu aveam o imagine mai clară.
- Există o dezbatere în sistemul de învăţământ românesc care spune că acesta nu promovează îndeajuns tinerii şi îi protejează în special pe profesorii mai în vârstă. La conferinţă aţi vorbit despre faptul că pentru a progresa în mediul academic cei vârstnici trebuie provocaţi de tinerii care intră în sistem. Unde găsiţi dumnevoastră că trebuie să fie echilibrul?
- În toate sistemele, drepturile celor bătrâni sunt foarte protejate. Există ceea ce se numeşte „tenure“ (n.r. - în termeni simpli, o politică care restricţionează posibilitatea de a da afară profesori fără un motiv justificat) şi este esenţial ca, atunci când îţi demonstrezi abilităţile, să fii protejat pentru viitor. Ca profesor tânăr, poţi să iei riscuri. Rolul superior al bătrânilor este subînţeles. Dar, ţinând cont de asta, trebuie să îi încurajezi cât de mult poţi pe cei tineri. Şi, spre exemplu, când vine vorba de publicaţii care sunt foarte importante din toate punctele de vedere, vrei un sistem în care oamenilor faimoşi, cunoscuţi, reputaţi, să li se poată respinge lucrările. De aceea există sistemul de referenţi, care este arbitrar şi anonim. Poţi avea astfel lucrări respinse. De aceea vrei o astfel de protecţie şi pentru cei tineri. Vrei o cultură în care cei cu experienţă, de o anumită vârstă, îi încurajează pe cei tineri să fie critici. Pentru un progres, în orice fel de ştiinţă, economică sau naturală, este esenţial să ai această provocare continuă a celor bătrâni de către tineri.
Cuvinte cheie: + Kenneth Arrow, premiul nobel pentru economie 1972
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |