
Azi, 6 iunie 2025, se împlinesc exact 81 de ani de când, în dimineața zilei de 6 iunie 1944, trupele aliate au debarcat pe plajele din Normandia, în nordul Franței ocupate. Cu siguranță ați văzut multe filme pe tema asta, de la „The Longest Day” (Ziua cea mai lungă – 1962, după celebra carte a lui Cornelius Ryan, tradusă și în limba noastră-i o comoară) la „Saving Private Ryan” (Salvați soldatul Ryan – 1998, un film superb și unic, în regia lui Steven Spielberg) și știți deja că numele de cod ale plajelor de debarcare, Omaha, Utah, Gold, Juno și Sword, au rămas scrise cu litere de aur în istoria universală. Azi, după 81 de ani, în amintirea eroilor din Normandia, și românii încep debarcările pe plaje. Nu neapărat pe plajele din Normandia, că acolo e mai frig și cam bate vântul, ci pe cele din lumea întreagă, purtând frumoase nume de cod precum Mamaia, Eforie, Antalia, Thasos, Ibiza, Hurghada sau un cuvânt foarte familiar, care descrie un vechi oraș din Croația. Acestea rămân scrise în istorie cu litere nu din aur, ci din bronz, că doar pentru aia merg oamenii acolo, să se bronzeze…
* Pentru bronzul respectiv românii sunt dispuși să înfrunte toate riscurile debarcării, ca eroii de pe plaja Omaha. Pentru un bronz cât mai estetic, fără arsuri și jupuieli, ei trec eroic prin foc și fum (că aproape peste tot sfârâie grătarele cu preparate specifice atât de îndrăgite), se lasă împușcați (mai ales la all-inclusive, dacă încep să bea de dimineață produsele incluse în contravaloarea biletului, apoi stau la soare, să-i bată în cap) și rupți (de foame, în cazul celor care se descurcă la fața locului, cu pâine, salam și roșii din supermarket), și se reped la atac, să cucerească un teritoriu cât mai mare, pe care să-și întindă cearșaful, rogojina sau prosopul. Sunt bine echipați și înarmați: am văzut cu ani în urmă un domn proaspăt debarcat pe plajă, care avea inclusiv puști cu lunete! Mai exact, avea doi puști (de vreo 12 și 14 ani) cu lunete din plastic, cumpărate de la un chioșc, pe care le foloseau ca să se uite la duduile fără sutien.
* 6 iunie este, cum ar veni, „Ziua cea mai lungă” pe stil nou, în care atacul românilor asupra pozițiilor întărite de pe plaje (baruri cu bere și terase cu grătare, mai ales) debutează în forță. La fel ca parașutiștii americani ori britanicii și canadienii din planoare, aterizați în Franța cu o noapte înaintea invaziei, primii ajunși pe plaje sunt cei aeropurtați de cursele charter. Câțiva, din trupele speciale, au echipament de scufundări, au labe și ochelari, iar transmisioniștii cară aparate (boxe portabile cu Bluetooth, mai ales) din care răsună tradiționale îndemnuri la luptă „Să moaaară dușmaaaniii!”. Mulți au fost instruiți în tehnici de atac chimic: ei nu vor otrăvi sursele de apă potabilă ale inamicului, dar de la atâta bere consumată vor modifica salinitatea, compoziția și culoarea apei din piscinele acestuia…
* La debarcarea pe plajele din stațiunile all-inclusive, mai ales pe cele din Turcia, adevărații urmași ai răzeșilor lui Ștefan își vor răzbuna strămoșii, semănând pustiu prin standurile cu mâncăruri și băuturi. După o săptămână de bătălie (șase nopți de cazare, mai exact), luptătorii vor fi recuperați din prima linie și trimiși înapoi în patrie, la refacere, locul lor fiind ocupat de alte plutoane și de alte companii (companii aeriene), cu trupe noi, de culoarea brânzei. Acasă, veteranii își vor scoate din bagaje prada de război: magneți de frigider, cochilii lăcuite, șepci sau tricouri de la branduri celebre, fabricate pe vapor, 5 la 10 euro, parfumuri și țigări ieftine, de la duty-free, din bazele aeriene, precum și multe daruri pentru cei dragi, mai ales săpunașe și sticluțe cu șampon, din hotel. Debarcarea de-abia a început, iar vara este lungă, o lungă vară fierbinte, care deja se anunță plină de texte atractive.
Publicitate și alte recomandări video