anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

miercuri, 25.05.2022

Ziua Culturii Naţionale Underground

GALERIE
florin cintic
  • florin cintic
- +

15 ianuarie a intrat deja în imaginarul colectiv ca o zi fastă! Dar ce-ar fi să sărbătorim şi ziua de 14 ianuarie, ziua de naştere, acum 75 de ani, a lui Luca Piţu, un eseist erudit şi muşcător, unul dintre corifeii culturii alternative, neoficiale, underground. El, care a fost în timpul dictaturii mentorul „Grupului de la Iaşi”, cred că ar binemerita o reverenţă postumă chiar în aceste zile cu focuri de artificii culturale. Iată, deci, ce scriam, sub titlul „Minus Eminescu”, cu şapte ani în urmă, la plecarea sa, într-o zi de iunie care devansa şi ea o comemorare eminesciană:

„Ne-a părăsit zilele trecute Luca Piţu, singurul profesor universitar doctor al universităţii ieşene care a practicat, în timpul dictaturii ceauşiste, libertatea de gândire complet dezinhibată. «Anarho-eseist», cum cu umor se definea el însuşi, Magistrul din Cajvana a fost un gânditor inclasabil, un personaj atipic care a sfidat colaboraţionismul generalizat şi uniformizarea ceauşistă, fiind, în egală măsură, un mentor inspirat şi exigent al câtorva dintre prietenii săi mai tineri care au primit astăzi eticheta de «grupul de la Iaşi», după denumirea aplicată lor, în anii '80, de Ion Bogdan Lefter: Dan Petrescu, Sorin Antohi, Liviu Antonesei, Dan Alexe şi, într-o anumită măsură, George Pruteanu.

Cum îi displăceau profund linguşirea şi minciuna, nu ar fi nimic mai nepotrivit într-un astfel de moment melancolic decât encomionul, specie care, prin natura ei, aglutinează inevitabil rememorarea selectivă cu excesul de admiraţie aşa încât îl voi evoca, în spirit, mai degrabă, cu notele explicative de rigoare, prin intermediul unei scrisori inedite, pe care am identificat-o în secţiunea de «Corespondenţi ocazionali» din cadrul fondului Mircea Eliade, aflat la Biblioteca Regenstein a Universităţii din Chicago. Iat-o:

Iaşi, 28 iulie 1977

Domnule Profesor Eliade,

Vă scriu numai cîteva rînduri.

Predau literatura franceză în Iaşi, venit fiind în acest tîrg de undeva din fundul Bucovinei. Mă cunoaşte foarte bine unul din discipolii d-voastră, Robert Scagno. Ca orice june cu acces la limbile Occidentului, am citit şi tot recitesc Le Mythe de l’Eternel Retour şi consider Fragments d’un journal a fi şi a rămîne cel mai bun jurnal din a doua jumătate a acestui veac. Personal, însă, vă pot mărturisi că-l practic pe Cioran, de la care am învăţat să ucid în mine elevul, studentul, discipolul. (Deşi îmi vine foarte greu să reprim în mine acest gînd obsedant, demonic: Dacă mi-aş fi ales naşterea aş fi vrut să fiu Cioran.)

DAR NU DESPRE ASTA ESTE VORBA.

Altceva îmi stă pe limbă.

NAE IONESCU

Sînteţi poate la curent că la Bucureşti infami literaţi de serviciu fac băşcălie de acest tip extraordinar fără de care perioada interbelică ar fi semănat cu o lecţie de pedagogie à la Makarenko. Unii dintre aceşti «literaţi» vă frecventează cînd ies în străinătate. Vi s-a vorbit poate de un film «Actorul şi sălbaticii» şi de personajul Guţă Popescu. Etc., etc., etc. Faptul nu ne disperă: profesorul Nae Ionescu, ridiculizat, e readus cît de cît la suprafaţă.

Păcat că nu se face nimic, scriptic, pentru acel tip ale cărui puţine texte, editate odinioară de elevii săi, zac în fondurile secrete ale cîtorva biblioteci valahe.

Atît am avut de scris.

Sperînd că epistola mea va ajunge, printr-un miracol, să fie citită de Dumneavoastră, vă urez, Domnule Profesor, multă sănătate şi luciditate în această ameţitoare fin de siècle.

LUCA PIŢU

Republicii 32B, G-4, scara A, apt. 24, 6600 - IAŞI

Iată şi câteva comentarii lămuritoare: deşi Ceauşescu folosise din plin elementele ideologice ale Mişcării Legionare în construcţia naţional-comunismului său (tema omului nou, structuri organizatorice adaptate după Cărticica Şefului de Cuib, muzică motivaţional-revoluţionară, teme antisemite precum şi o deschidere, după 1968, faţă de emigraţia intelectuală care simpatizase cu Corneliu Zelea Codreanu, inclusiv faţă de Eliade) delirul puterii l-a făcut să gliseze, încet-încet, către reabilitarea figurii cazon-autoritariste a Mareşalului Antonescu, mai aproape de stilul Conducătorului Unic, pe care Ceauşescu însuşi îl promova. În acest context, legionarii au fost rediabolizaţi şi a fost stipendiat Marin Preda să scrie «Delirul», iar în plan cinematografic a fost creată, în 1976, pelicula «Actorul şi sălbaticii», o odioasă manipulare propagandistică ce beneficia de rolul genial jucat de Toma Caragiu şi care a făcut ca generaţii întregi să revadă filmul de vreo câteva ori graţie unui scenariu abil şi a unor interpretări actoriceşti de excepţie. Luca i-a scris lui Eliade, la fel ca o mare parte a tinerilor şi intelectualilor români de atunci, pe adresa de la facultate şi a fost extrem de surprins şi emoţionat, în 2007 când i-am comunicat această copie, că mesajul a ajuns totuşi la Eliade şi că epistola există încă în arhivele de la Chicago.

Mai trebuie spus ceva despre acest text de tinereţe, destul de inform şi naiv care nu îl reprezintă prea mult pe adevăratul Luca Piţu. Prieten la Iaşi cu poetul Mihai Ursachi, fost deţinut politic, Luca începuse să cunoască supravieţuitorii Gulagului românesc şi, firesc, aşa cum aproape toată intelectualitatea de calitate din România acelor ani a reacţionat, a căutat să se rebranşeze la lumea intelectuală interbelică, singura care amintea de libertatea de gândire şi de reflecţia filosofică şi politică de tip european, fără a-şi pune nimeni problema de a resuscita opţiunile politice de tinereţe ale grupului din jurul lui Nae Ionescu, în mare parte complet necunoscute în acea perioadă. Un element important, apoi, îl reprezintă prietenia cu Roberto Scagno, pe atunci lector de italiană la Universitatea «Al. I. Cuza» din Iaşi. Faptul că Scagno a trăit o bună perioadă în România l-a făcut să înţeleagă apăsarea dictaturii comuniste de aici, şi şi-a nuanţat, graţie lui Luca şi a altora, înţelegerea perioadei interbelice făcându-l să fie, decenii la rând, singurul comentator occidental avizat care vorbea despre opţiunile politice de tinereţe ale lui Eliade obiectiv şi în cunoştinţă de cauză.

În fine, mai e ceva în acest text. Nici Luca, nici mai tinerii săi prieteni, nu au desfăşurat o activitate politică propriu-zisă împotriva regimului Ceauşescu. Totuşi, faptul că ştiau limbi străine, că erau cultivaţi, că erau ahtiaţi după informaţii şi literatură occidentală, beletristică sau politico-filosofică, îi făcea să intre în contact cu toţi lectorii străini de la universitate. Adică cu ţintele Direcţiei a III-a, Contraspionaj, a Securităţii Statului. De aici şi dosarele lor de urmărire şi necazurile cu poliţia politică a lui Ceauşescu.

Luca Piţu merită cu mult mai mult decât o evocare fulgurantă şi eu aş începe cu retipărirea singurului text critic onest şi necomplezent scris despre el în timpul vieţii: Monstrum eruditionem al lui Ovidiu Nimigean. Ar fi necesarul pas premergător spre ediţia critică de Opere Complete, omagiul inevitabil adus unui Părinte Fondator al gândirii libere (şi libertariene!) româneşti.

Ciclul evocator al culturii moderne româneşti este, firesc, acordat după cele două date generice legate de Eminescu: 15 ianuarie, naşterea şi 15 iunie, moartea. Născut pe 14 ianuarie şi plecat dintre noi pe 14 iunie, Luca Piţu întemeiază astfel ciclul clasic al culturii alternative româneşti, căci o simplă schimbare de semn poate genera, câteodată şi o schimbare de sens.

Odihnească-se-n pace în Empireu, alături de spiritele afine!”

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Vârful adversităţii

Lucian DÎRDALA

Vârful adversităţii

Aşa cum o sugerează semnale venite în ultima vreme din multe ţări, inclusiv din Australia, ofensiva chineză pe frontul comerţului şi investiţiilor este extrem de intensă. Şi, din câte se pare, Beijingul se aşteaptă la o contraofensivă de acelaşi calibru: elementul politico-militar este fundamental, dar singurul front deschis în prezent este cel economic.

opinii

Liţă Chiţălău şi lupta pentru pace

Florin CÎNTIC

Liţă Chiţălău şi lupta pentru pace

Eram în clasa a XII-a de liceu, în 1980, când a ajuns la noi, pe filierele dirijate de Securitate - care tocmai se antrena pentru societatea de consum controlată de ea - cel mai recent album Pink Floyd. Era o operă rock, care ducea la cel mai înalt nivel compoziţiile „cu mesaj” şi geniul interpretativ al uneia dintre cele mai mari trupe de rock progresiv din istoria genului. Mai ales că vorbea despre libertate!

Epoca lui „Davai ceas, davai palton”

Radu PĂRPĂUȚĂ

Epoca lui „Davai ceas, davai palton”

Vorba asta este ştiută şi răsştiută de români, până şi de ultimul ţăran semianalfabet, căruia rusnacii i-au jefuit totul din casă şi i-au violat fetele. Cine se face că nu ştie de politica de rapt rusă, acum după atâţia ani, şi nu e convins de asta, să am iertare - e un ticălos. Şi, în forme diverse, şi alte popoare au cunoscut acestea, căci nu numai românii n-au putut evita „Sfânta Rusie” ticăloasă (apropo, nici o ţară din lume nu se mai autointitulează „sfântă”, sfânt e un atribut al Divinităţii) şi ceatlăul rusesc. Iar acum, în anul de graţie 2022, agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a pus capac la toate - sfidează toate ţările, Uniunea Europeană... însă vom reveni la asta.

Mariana Cioromila: Du-te, tinere, până atingi limita potenţialului tău

Alex VASILIU

Mariana Cioromila: Du-te, tinere, până atingi limita potenţialului tău

Întrerup însemnările despre interviurile lui George Enescu pentru a schiţa portretul artistului de teatru liric Mariana Cioromila, înălţată în Zborul Înalt la 18 mai.

pulspulspuls

Managerul şmardoi Grămadă, pus să lucreze la darea de seamă

Managerul şmardoi Grămadă, pus să lucreze la darea de seamă

Au luat-o băieţii în derâdere la început, dar auzim că, după olecuţă de reflecţie caldă la o berică rece, peste uichend, le-a mai venit mintea la cap. 

Caricatura zilei

Băsescu a pocnit, de data asta, o mașină

Editia PDF

Bancul zilei

Doi rechini : - Ce faci, ma? - Am fost bolnav... - Pai, ce-ai avut?  - Am mâncat un general rus si o saptamân (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.