Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Ziua Regalităţii

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

În mod normal, societatea românească va descoperi, în timp, de ce această zi merită celebrată: va fi, probabil, un proces similar celui de (re)descoperire a rolului jucat de instituţia monarhică în istoria secolelor XIX-XX.

Se împlinesc, astăzi, 140 de ani de la încoronarea Principelui Carol ca Rege al României, un eveniment ce marca dobândirea de către ţara noastră a statutului de actor semnificativ, matur şi legitim în sistemul european al epocii. După 1989, controversele politice au întârziat nepermis de mult reconsiderarea acestui moment important al istoriei noastre, abia în urmă cu şase ani ziua de 10 Mai fiind declarată sărbătoare naţională. În mod normal, societatea românească va descoperi, în timp, de ce această zi merită celebrată: va fi, probabil, un proces similar celui de (re)descoperire a rolului jucat de instituţia monarhică în istoria secolelor XIX-XX. Foarte probabil, el se va conjuga cu efortul de a înţelege mai bine personalitatea lui Carol I, un conducător respectat, pe bună dreptate, de românii începutului de secol XXI.

Privind înapoi spre anii 1866-1881, ar fi natural să evidenţiem o interconectare puternică între consolidarea noului stat, dobândirea independenţei şi afirmarea prestigiului internaţional. Nu ar trebui, totuşi, să intrăm în capcana cauzalităţilor simplificate. S-ar putea ca mulţi dintre susţinătorii înscăunării lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, în februarie 1866, sau mulţi dintre cei care au susţinut intrarea în război pentru obţinerea independenţei, în 1877, să-şi fi imaginat făurirea unei coroane regale, ca garanţie a suveranităţii şi integrităţii, ca pol instituţional decisiv pentru modernizare. Dar, mai ales într-o epocă atât de agitată, temele intră pe agenda politică atunci când sunt satisfăcute o serie de condiţii. Un mare merit al liderilor politici din acea vreme a fost realismul cu care au căutat să urmărească obiective curajoase.

Primii cinci ani ai domniei lui Carol au fost afectaţi de bulversările de pe scena europeană, în primul rând de victoriile prusiene asupra Austriei (vara lui 1866) şi asupra Franţei (1870-1871). După cum se ştie, postura sa de principe domnitor german într-o ţară puternic francofilă a condus la o criză ce putea avea urmări politice serioase. În timp, însă, stabilizarea balanţei de putere între „cei mari” şi acutizarea stării conflictuale din Balcani le oferă românilor (şi altor naţiuni din Balcani) şansa de a-şi obţine independenţa. Sacrificiile şi eroismul din timpul războiului din 1877-1878 au creat baza morală pentru recunoaşterea ei, dar era necesară şi validarea diplomatică. A fost un proces dificil, pentru că marile puteri aveau în vedere situaţia de ansamblu a Balcanilor şi a Europei, pe care o interpretau, desigur, din unghiul propriilor interese. Congresul de la Berlin, din vara lui 1878, avea să consacre, până la urmă, locul României în ceea ce se spera (cu prea mult optimism) a fi o ordine regională şi continentală stabilă. Dar, în acelaşi timp, îi va convinge pe liderii de la Bucureşti că întărirea instituţiilor statului este o chestiune vitală.

După îndeplinirea obligaţiilor asumate la Berlin, România ajunge într-un echilibru diplomatic favorabil, în sensul că niciuna dintre marile puteri nu are argumente să conteste pasul înainte (în sens instituţional) reprezentat de proclamarea regatului - ceea ce nu înseamnă, desigur, că stabilizarea entităţii politice româneşti în exteriorul arcului carpatic este pe placul tuturor capitalelor de pe continent. Europa anului 1881 este, însă, cu totul alta decât cea a anului 1857. Pe plan intern, clasa politică este de acord cu iniţiativa, iar sprijinul popular este, şi el, cert. Chestiunea succesiunii fusese rezolvată, astfel încât nu mai exista niciun obstacol, niciun motiv de întârziere. Rămânea de stabilit momentul adoptării măsurii, în care avea să fie adoptată măsura, iar cel mai precaut se dovedea însuşi domnitorul.

Aşa cum era de aşteptat, politicienii nu au putut rezista tentaţiei de a include această chestiune instituţională în conflictul lor cotidian, astfel că între putere (Liberali) şi opoziţie (un partid Conservator divizat intern) au apărut acuzaţii şi contra-acuzaţii de ipocrizie în ceea ce priveşte sprijinul declarativ pentru Regat. În măsură copleşitoare, aşa cum s-a dovedit ulterior, aceste acuzaţii erau neîntemeiate. Totuşi, din dorinţa de a respinge acuzaţiile de republicanism ascuns formulate de opoziţie, guvernul liberal introduce în Parlament, la 14 martie 1881, proiectul de lege prin care era proclamat Regatul, care este votat în unanimitate.

Încoronarea Regelui şi a Reginei a fost amânată, însă, din respect pentru memoria ţarului Alexandru II, asasinat la 1 martie, alegându-se data de 10 mai - ziua în care Carol primise, cu cincisprezece ani în urmă, coroana domnească a Principatelor Unite.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri