Concluzia generală a companiei Terrasigna este că Iaşul are o infrastructură în general stabilă, dar există o serie de zone restrânse care suferă modificări vizibile. În zona Smârdan, pe strada Moldovei, şi în apropierea zonei Sf. Lazăr, pe strada Zimbrului, există clădiri care scufundă cu 3-5 milimetri pe an, respectiv unele chiar şi cu 7 - 10 milimetri pe an. În aceste zone, reprezentanţii companiei spun că au înregistrat, în ultimii cinci ani, cât au rulat studiul aprofundat din satelit, scăderi continue. Dacă această continuitate ar fi liniară, şi presupunând că o casă are o durată de viaţă de 100 de ani, atunci putem presupune, strict teoretic, că acea casă se poate scufunda în zona de 10 mm pe an şi cu 1 metru, în cei 100 de ani de viaţă a ei.

Baza 3, Hlincea, Ţicău

Imaginile din satelit au scos în evidenţă deplasări şi în jurul Mănăstirii Hlincea, aflată în afara zonelor circulate sau zonei rezidenţiale Iaşi, cu diferenţe care variază între 3 şi 10 mm/an, cât şi în Baza3, între 3 şi 5 mm/an. „Teledetecţia confirmă instabilitatea cartierului Ţicău, ce înregistrează valori ale deplasării de 5-7 milimetri pe an. De asemenea, se remarcă valori deosebite în sudul Grădinii Botanice, ce se scufundă cu până la 12 milimetri pe an”, a declarat Florin Şerban, directorul general al Terrasigna.

Harta realizată de compania Terrasigna se bazează pe datele culese, din satelit, pe o perioadă de cinci ani, reprezentanţii acesteia spunând că măsurătorile au precizie milimetrică şi că astfel, prin prelucrarea a peste 1.500 de imagini radar culese de satelitul european Sentinel-1, între 2015 şi 2019, s-a putut determina care sunt zonele stabile, dar şi cele instabile, de pe teritoriul ţării. Măsurătorile au fost realizate pe o suprafaţă de aproximativ 250.000 km pătraţi, ce acoperă toată suprafaţa României, părţi din Bulgaria, Moldova şi Ucraina. Pentru realizarea hărţilor de deplasare a terenului, au fost analizate peste 21 milioane de măsurători. Hărţile au o rezoluţie de 10 m x10 m, ceea ce înseamnă că fiecare punct colorat din ilustraţie reprezintă o suprafaţă de 100 de metri pătraţi. „Practic, senzorul montat la bordul satelitului trimite microunde electromagnetice spre suprafaţa terestră şi, în funcţie de reflexia sa pe aşa-numitele ţinte radar (care pot fi clădiri, stânci, diverse infrastructuri) şi timpul în care unda se întoarce la senzor, se poate determina, cu o precizie extraordinară, distanţa lor faţă de senzor. Mai departe, prin procesarea datelor culese de satelit pentru aceeaşi porţiune de teren, pe o perioadă de cinci ani, am putut estima, în milimetri/an, deplasarea medie anuală”, a explicat Valentin Poncos, responsabil de prelucrarea datelor. Evaluarea pe baza informaţiilor din satelit a infrastructurii României este publicată într-o colecţie de hărţi ce poate fi descărcată gratuit, AICI

Harta pentru Iași:

Harta pentru București:

Satelitul trece o dată la 6 zile

Sateliţii folosiţi în cercetare trec o dată la şase zile peste aceeaşi zonă de 150 pe 250 km şi fac mii de imagini, compania fiind una dintre puţinele din Europa autorizate să folosească în scop comercial sateliţii Agenţiei Spaţiale Europene. „Pe lângă studiile mişcărilor de teren, agenţiile locale, regionale sau naţionale, precum şi operatorii privaţi, pot folosi informaţiile din satelit pentru o gamă foarte diversă de domenii: planificare urbană, monitorizarea suprafeţelor împădurite şi detectarea tăierilor ilegale, avertizare timpurie în caz de dezastre cum ar fi inundaţii, incendii forestiere, gestionarea cu precizie a terenurilor agricole şi multe altele”, au precizat reprezentanţii companiei