Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Blestemul sortii

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    Cea mai mare bucurie a fost revederea fratelui geaman
    S-a nascut in localitatea Patrauti, fiind unul dintre fiii Rodicai si ai lui Sandel, parinti ce mai au inca sase copii. Dar el, Nicolae, nu a vrut sa vina singur pe lume, asa cum este acum, el s-a nascut la citeva secunde dupa fratele sau geaman, Vasile. Doi „tinci" ale caror ursite nu au fost deloc darnice. Din ce i s-a povestit mai tirziu lui Nicolae, la virsta de 3 ani a fost abandonat de mama sa impreuna cu fratele sau si lasati la Centrul de Primire a Copilului in regim de urgenta Suceava. Nicolae isi aminteste ca a stat in acest centru pina la 6 ani. Nu a fost vizitat de parinti „dar aveam conditii bune. Stiti cum era pe timpul lui Ceausescu. Ni se dadea mincare buna" - ne-a spus Nicolae. Era vremea de intrat la scoala, cind parintii se lauda care mai de care: „Nici nu-ti vine sa crezi ce-i in stare sa faca al meu!". Dar, pe Nicolae, nu avea cine sa-l laude. A fost trimis la Casa de Copii din Liteni, unde a mai stat un an. Fete noi, suflete abandonate ca si al lui Nicolae, ochi care ar sugera multumire daca sint strinsi la piept, ce este mai dulce decit ura. Ca un vesnic calator, care nu stie unde se deschide usa, in fata lui sau dupa el, a fost din nou trimis la Siret la Casa de Copii Bivolarie. Aici, isi aminteste Nicolae, a stat 6 ani. In tot acest timp a ascultat de multe ori suspine, vorbe greu intelese, a vazut cum simtirea copilareasca de pe chipurile colegilor se ofileste. La fel simtea si el. Pe coridoarele lungi, pe nesimtite isi pierdea fragezimea obrazului, la fel ca fructele deja culese. Avea sa se maturizeze mai mult la Casa de Copii Gura Humorului, unde a continuat clasele VI-VIII. De fapt, in aceasta perioada, viata i-a oferit si cea mai mare bucurie de pina atunci. „Intr-o zi, au venit la noi la scoala niste englezi cu o grupa de copii care, dupa spusele profesorilor nostri, erau de la o Casa de copii din Siret. Am vazut in fata mea aceiasi ochi, acelasi nas, fata mea, si mi-au spus toti ca e fratele meu geaman. Nu-mi venea sa cred. Semanam leit. Si el vorbeste la fel ca mine", ne-a povestit Nicolae Solomon. Impreuna cu fratele sau, Vasile, au fost dusi de englezi la cel mai mare restaurant din Gura Humorului, unde au mincat pe saturate si unde si-au privit chipurile, si-au deschis sufletele au varsat o lacrima pe umarul celuilalt. A trecut si aceasta bucurie, fratele intorcindu-se la Siret. Dupa clasa a VIII-a, Nicolae a fost repartizat la Scoala profesionala nr. 5 din Suceava. Aici a invatat o meserie, aceea de zidar. A absolvit cursurile scolii, a obtinut diploma pe care o pastreaza si acum cu mare mindrie. Pentru inceput viata i-a oferit prilejul sa munceasca, sa se bucure de o viata libera si sa aiba un venit. „Asta imi place cel mai mult, sa muncesc. Nu imi este rusine, chiar daca unii nu ma platesc", a spus el, amintind ca a lucrat trei ani ca zugrav la SC CONBUCOVINA. I-a fost bine la inceput, muncea, avea un salariu, avea unde sa doarma si unde sa se spele. Vremurile acelea au trecut. Azi se mindreste cu faptul ca are si carte de munca, ca diploma o pastreaza cu sfintenie si ca stie sa faca de toate: zidarie, tencuieli, varuit in praf de piatra, pune gresie, faianta. Dupa disponibilizarea de la SC CONBUCOVINA, a fost in somaj. Avea in acea perioada 120.000 lei pe luna. Ce era mai grav a fost faptul ca ramasese fara adapost.
    „Muntii, pustiul, verdeata…erau viata mea"
    „Am avut noroc atunci de d-na Rodica (sefa de magazie), care ii cunostea pe niste calugari de la un schit din satul Moldova Sulita, comuna Izvoarele Sucevei. Am fost recomandat ca muncesc bine, nu fur si am plecat in acel loc", ne-a spus Nicolae, cu emotie in glas. La marginea satului Moldova Sulita, si asa la „capatul lumii", se afla un schit la care slujeau doi calugari. Parintele staret Patache si batrinul Stefan l-au primit cu bratele deschise pe tinarul Solomon care, in scurt timp, a fost cunoscut de catre sateni. „La Schit mi-a fost bine. Eu bateam toaca, trageam clopotele, mergeam la slujbe, la utrenie, la vecernie, faceam focul in biserica si aveam unde sa dorm si ce sa maninc. Cu banii care mi-i mai dadeau satenii la care lucram imi cumparam si haine", isi aminteste cu tristete, acum, cind nu mai are caldura si protectia unui loc sfint si nu-l mai are alaturi pe parintele Patache. Un an si jumatate, credinta l-a pastrat pe Nicolae intr-un loc binecuvintat. Era multa liniste, departe de lumea dezlantuita a orasului si uitase pentru un moment de trecutul petrecut din casa in casa. Natura ii place in mod deosebit tinarului, care spunea ca „muntii, pustiul, verdeata erau…viata mea". Din pacate, parintele staret a fost trimis la o manastire din judetul Neamt si schitul este slujit astazi de citeva maici.
    Hainele si le spala singur si, uneori, in ciuda frigului de afara, le ia ude pe el, neavind altele de schimb
    Atunci s-a zdruncinat linistea lui Nicolae. S-a rupt de pustietate, intorcindu-se, in toamna anului 2001, pe strazile Sucevei. De atunci lucreaza cu ziua, pe unde poate si se adaposteste unde gaseste un acoperis deasupra capului. A stat prin scarile blocurilor, pe holurile unde locatarii nu se dovedeau a fi neintelegatori si din ceea ce „prindea" de lucru isi cumpara mincare. Iarna trecuta a suferit de frig dar nu se plinge, fiind calit. Nenorocirile s-au tinut lant in viata lui Nicolae. El pare predestinat frigului si foamei, strazii si intunericului. A avut de citeva ori rupte piciorul si mina dreapta. Cu greu a gasit intelegere la medici, care ii pretindeau patru milioane de lei. In acest timp a mai trecut si pe acasa, la Patrauti, unde si-a vizitat familia. Nu-si uraste mama, dar nici nu a spus ca o iubeste. Ea este acum divortata de tatal natural. Durerea cea mare pe care ne-a destainuit-o Nicolae este povestea fratelui sau mai mare. Nimic mai tragic decit sa fie omorit si sa lase patru copii pe drumuri. „Mama mea nu o ajuta pe cumnata mea. Nu o are la inima. Mie imi este mila de ea si de copii. Ea sta tot in Patrauti si de cite ori am ceva banuti le cumpar de-ale gurii, cartofi, ceapa, mere si le duc acasa" a pus el. De fratele geaman, stie doar ca lucreaza la un patron in Tulcea. Nu l-a mai vazut de vreo trei ani, dar spera mereu ca se va intoarce mai aproape de casa si-l va vizita si pe el. Nicolae nu isi permite sa plateasca drumul pina la Tulcea. De peste o luna si jumatate, Nicolae Solomon sta intr-un bloc cu 4 etaje, pe palierul de la ultimul etaj si lucreaza la cine poate. Face orice, sparge gheata, o cara cu lopata, curata zapada, taie lemne, descarca marfa, intr-un cuvint, nu fuge de munca. A apelat si la AJOFM, dar a fost aminat de la o zi la alta. Pentru el, cite 5 mii de lei dus, 5 mii intors inseamna enorm cind ne gindim ca trage la lopata cite 12-13 ore pe zi si primeste 50-60 de mii. Locatarii blocului nu se pling de el, il ajuta cu cite o mincare calda, il mai pun la lucru, considerind toti ca „este amarit si ne este mila de el". Vizavi de blocul in care „locuieste" sint numeroase firme care apeleaza la serviciile lui Nicolae. Ii mai dau ceva de mincare si citiva bani. Hainele si le spala singur si, uneori, in ciuda frigului de afara, le ia ude pe el, neavind altele de schimb. „Merg des la Scoala profesionala de aici din Burdujeni, dau un zece mii la cel de la internat si ma lasa sa fac o baie", mai spune tinarul cu nostalgia vremurilor cind avea mai mult decit „nimic". Rodica Sirbu, o intreprinzatoare din apropierea blocului unde se adaposteste Nicolae il cunoaste bine si-l compatimeste: „Care-l cunosc stiu ce bine lucreaza, e cinstit, nu fura si noi ne ajutam cu el. Cei pomposi nu se uita la el sau altii, cum e mos Marchitan, uita sa-l plateasca pe baiat".
    La 24 de ani, singurele dorinte ale lui Nicolae Solomon sint acelea de a avea unde munci, sa cistige un ban si sa aiba un adapost. „Muncesti, ai, nu muncesti, nu ai" este crezul tinarului care, fara sa uite de Dumnezeu, isi doreste ca viata sa sa aiba un alt fagas. Nu are unde sa se intoarca, nu este asteptat nicaieri, poate doar treptele reci ale unui bloc sa-l primeasca cu indiferenta lor. El nu-si doreste singuratate, in jurul sau se petrec evenimente, in interiorul lui, dorinte si visuri care pot prinde contur numai cind stie ca are unde sa lucreze si sa prinda un somn linistit. (Daniela MICUTARIU)

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri