Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Condamnati la intuneric

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    In ultima perioada se vorbeste tot mai mult de sanse egale pentru elevii de la scolile din mediul rural si cei din unitatile de invatamint din mediul urban. In conditiile in care examenele de capacitate si bacalaureat sint nationale, iar mediile din timpul anilor de studiu sint luate in calcul, tot mai multi parinti, elevi si chiar cadre didactice, si-au pus problema daca se poate vorbi intr-adevar de o egalitate a sanselor. Pe de o parte, scolile de la orase au o baza materiala mult mai buna, iar dascalii sint mai exigenti, ceea ce inseamna un plus pentru elevul care studiaza in mediul urban. El este dezavantajat, insa, atunci cind media sa este comparata cu a unuia din mediul rural, unde exigenta nu este atit de mare. Din aceste motive, de multe ori, o nota obtinuta de un elev de la sat, identica cu cea obtinuta de unul de la oras, nu inseamna ca si nivelul cunostintelor este acelasi. (Mihaela ROBU)
    Mihai Vitcu: „Vina ne cam apartine noua, cadrelor didactice"
    Majoritatea scolilor de la sate au o baza materiala precara. In marea lor parte, unitatile de invatamint din mediul rural nu se pot mindri cu olimpici nationali. Informatizarea sistemului de invatamint, preconizata de Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEC) are efecte mai mult la oras. In mediul rural, disciplina informatica este un tel pe care nici dascalii cu cele mai bune intentii nu-l pot atinge. Unele scoli mai mici, care au numai invatamint primar, nici macar nu-si pun problema calculatorului, in timp ce, in oras, se incearca introducerea acestei discipline chiar din clasele primare. Cele mai fericite situatii se intilnesc la scolile din mediul rural care au reusit sa obtina intre 5 si 10 calculatoare, insa acest numar nu poate sa satisfaca nici pe departe nevoile unei scoli. In aceste conditii, pentru elevii de la tara, informatica este un handicap destul de serios, daca se tine seama de faptul ca, atunci cind ajung la liceu, trebuie sa faca fata cerintelor la fel ca cei din oras.
    Nici la capitolul biblioteci scolile de la tara nu stau mai bine. Exista scoli cu clasele I-IV care nici macar nu au asa ceva, elevii primind carti din biblioteca personala a invatatorului. Cele care au norocul sa aiba biblioteci, au volume prea putine pentru a satisface cerintele programelor scolare.
    Seful invatamintului sucevean, Mihai Vitcu, ne-a declarat ca „baza materiala a scolilor de la sate este o problema destul de delicata si de actualitate. Egalitatea sanselor dintre elevii de la tara si cei de la oras nu poate fi materializata decit in conditiile unei egalitati privind conditiile de studiu si de viata a copiilor de la tara. In momentul de fata, am trecut la realizarea acelor examene nationale si in situatia in care aceste teste se desfasoara cu aceleasi subiecte si pentru scolile de la oras si pentru scolile de la tara, am putea vorbi despre o egalitate in ceea ce priveste sansele pentru viitor. Spun ca am putea vorbi, deoarece realitatile sint putin altfel".
    Dar care sint realitatile? „Este stiut faptul ca, in general, copiii de la tara au o situatie materiala destul de precara, iar conditiile de invatatura sint mai scazute decit cele de la oras. Dotarea scolilor din mediul rural lasa de dorit, multe scoli nu au biblioteci si dotari de ultima ora, cum ar fi calculatoare, copiatoare, etc. Este suficient sa amintesc ca sint comune unde oamenii nu au nici macar programul national de televiziune. Lipsind informatia, bineinteles ca nu putem vorbi de o pregatire a elevilor pe masura celor din scolile de la oras".
    Din aceste motive, examenul national de capacitate nu reflecta inca realitatile existente in scoala. Mihai Victu recunoaste ca „Vina, ne cam apartine noua, cadrelor didactice, si cind spun acest lucru, cred ca nu supar pe nimeni. Mai mult decit atit, cred ca noi sintem primii care comenteaza notele de la capacitate, punind la indoiala rezultatele obtinute de anumite scoli din lumea satelor si chiar de la oras. Sper ca va veni vremea cind va exista o seriozitate deplina in ceea ce priveste supravegherea elevilor, pentru ca aici este marea problema. Daca in ceea ce priveste corectura, lucrurile s-au mai limpezit putin, in sensul ca s-au creat acele centre de corectura, unde posibilitatea de a ajuta un copil prin recunoasterea scrisului este limitata, in ceea ce priveste supravegherea, lucrurile sint inca in atentia noastra. Nu pot acuza pe nimeni de faptul ca neatentia la supravegherea elevilor in timpul examenelor este determinata de un anumit interes. Cred ca este vorba mai degraba de blindetea dascalilor, care se fac de cele mai multe ori ca nu vad incercarile elevilor de a copia. In momentul in care supravegherea se va realiza cu cea mai mare corectitudine, si rezultatele vor fi realiste".
    „Nu poti sa ramii indiferent cind un copil de la tara vine fara o bucatica de piine in ghiozdanel, cu papucul rupt"
    Ce se intimpla, insa, in conditiile in care toate aceste deziderate nu se vor realiza? Tot Mihai Vitcu recunoaste ca „in alte conditii, nu mai avem controlul asupra rezultatelor obtinute si, din cauza aceasta, avem situatii cind copii de la tara sau de la oras vin la liceu cu media 10 la capacitate, si dupa citeva luni clacheaza, pentru ca nu rezita unei atmosfere de studiu mai serioase. Nici la capitolul evaluare nu stam mai bine. Exista o diferentiere de notare intre unitatile de invatamint din mediul rural si cele din mediul urban. Este un adevar pe care nu-l putem ignora, insa in aceasta directie se fac deja pasi importanti, in sensul ca reforma invatamintului pune un mare accent pe evaluarea corecta a copiilor in timpul anului".
    Despre problemele invatamintului de la sate pot vorbi cel mai bine dascalii din mediul rural. Semnificativ este ca situatia este prezentata in aproximativ aceeasi termeni si de Ecaterina Serban, directorul scolii de la Chiliseni,scoala in care, in ultima vreme s-au obtinut rezultate deosebite. „La tara, oferta de carte este deficitara. La nivel de politica nationala a invatamintului, este prevazut un program special pentru relansarea invatamintului rural, program conceput ca urmare a unor analize vizavi de procesul educativ de la sate", ne-a spus Ecaterina Serban, care a adaugat, insa, ca „in conditiile in care scolile isi desfasoara activitatea in comunitati locale cu agenti economici aproape inexistenti, cu oameni care-si duc existenta doar din agricultura, mi-e greu sa cred ca putem vorbi de sanse egale la invatatura intre copii de la tara si cei de la oras. Experienta mea de manager de scoala, ma face sa cred ca singura sursa de finantare pentru scolile de la sate si singura sansa pe care o avem este sa iesim pe piata educationala, sa cautam proiecte si sa atragem finantatori, prin aceste proiecte de care va vorbeam".
    Ecaterina Serban considera ca in mediul rural, din dorinta de a nu vitregi copilul, si implicit familia, profesorii se solidarizeaza cu situatia celor care au o situatie financiara precara: „Nu poti sa ramii indiferent cind un copil de la tara vine fara o bucatica de piine in ghiozdanel, cu papucul rupt. Deseori te gindesti: <daca eu sint foarte dura cu acest copil, ii fac un bine sau un rau? Care este cistigul pe partea de educatie daca il las repetent? Ce pierd daca nu il las sa treaca in anul urmator?>. De aceea, notarea se face la tara mai larg. Esti multumit daca un copil, la sfirsitul anului scolar, se incadreaza la nivelul cerut de programa, nu la maxim, ci la mediu si la minim".
    La Grupul Scolar „Oltea Doamna", din Dolhasca, unitate de invatamint coordonatoare pentru scolile din zona, exista doar 5 calculatoare. Directorul liceului, Constantin Tanase, se zbate sa mai obtina inca alte 5 calculatoare, si face eforturi pentru ca acestea sa fie conectate la internet. „Din cauza ca zona nu este dezvoltata din punct de vedere economic, de la bugetul local primim foarte putini bani. Noi trebuie in primul rind sa ne asiguram intretinerea, caldura, conditiile igienico sanitare si nu ne mai ramin bani pentru a face alte investitii", ne-a spus Constantin Tanase, care a explicat ca: "de aceea, noi nu putem sa facem un invatamint de elita. Noi ne adresam doar maselor, deoarece pentru elita avem nevoie de o baza materiala puternica".
    „Dascalii din mediul rural sint priviti cu superioritate de cei de la oras"
    Situatia precara in care se afla invatamintul din mediul rural, cumulata cu saracia multor familii de la sate, face ca, in fiecare an, zeci de copii sa renunte la scoala. Unii parinti nu mai au bani sa-si trimita copii la scoala, altii considera ca e mai bine ca baietii sa stea si sa aiba grija de gospodarie, in timp ce unii, pur si simplu, nu vad rostul cartii. Daca pina in 1989, fenomenul abandonului scolar a putut fi controlat, dupa Revolutie, insa, se pare ca aceasta problema a scapat de sub control. In anii '90 se vehicula chiar ideea ca fiecare face ce vrea iar invatamintul nu parea a fi o necesitate pentru unii parinti, existind riscul sa se ajunga la cealalta extrema, adica o buna parte din populatie sa ramina nescolarizata. Cauzele abandonului scolar sint multiple, pornind de la mentalitatea parintilor si mergind pina la probleme financiare si sociale. La sfirsitul primului semestru al anului scolar in curs, in judetul Suceava se inregistrau 924 de cazuri de abandon, dintre care 822 erau din mediul rural. Majoritatea copiilor care au renuntat la scoala sint din clasele I - VIII, iar procentul de abandon este de aproape 3%. Mihai Vitcu, spune ca „judetul nostru se situeaza, comparativ cu alte judete, pe undeva pe la mijloc in ceea ce priveste fenomenul abandonului scolar. Ca populatie scolara insa, ne situam printre primele 5, 6 judete din tara. Raportat la populatia scolara, nivelul abandonului nu este chiar atit de mare, reprezentind un procent de 2-3%, existind posibilitatea ca acest procent sa fie diminuat".
    Seful invatamintului sucevean, incercind sa explice abandonul scolar, spune ca „in mare parte este vorba de mentalitatea parintilor. Un parinte care se preocupa de soarta copilului sau si manifesta interes pentru scoala, nu poate sa-si lase copilul sa umble pe strazi. Datoria noastra, a cadrelor didactice, este aceea de a interveni si de a-i convinge sa frecventeze scoala. In momentul de fata, prin politica guvernamentala, copiii cu probleme sociale primesc un sprijin material, acordinduli-se burse, facilitati, rechizite, etc. Desigur ca acest sprijin nu este pe masura asteptarilor, se poate si mai mult. Dar trebuie sa avem in vedere si contextul economico-social al tarii".
    Ecaterina Serban apreciaza si ea ca un rol determinant in prevenirea abandonului scolar il are chiar dascalul: „Este foarte adevarat ca majoritatea copiilor care ingroasa rindurile celor ce abandoneaza scoala provin din mediul rural. Cred insa ca oferta educationala la nivel de institutie scolara este deficitar conceputa. Fiecare unitate de invatamint are o anumita libertate in a-si adapta aceasta oferta la nivelul cerut de comunitatea locala, pentru ca nu putem compara scoala de la sat cu cea de la oras. Eu, ca manager de scoala din mediul rural, am un anumit standard, in asteptarile pe care mi le doresc la nivel de institutie, iar managerii scolilor din orase au alte standarde. Daca ei isi doresc sa aiba olimpici nationali, eu imi doresc sa nu am nici un abandon scolar, si sa le ofer copiilor un start solid in educatie".
    Constantin Tanase crede, insa, ca pentru reducerea abandonului trebuie schimbata in primul rind mentalitatea parintilor: „Consider ca mentalitatea parintilor trebuie schimbata. Acestia trebuie sa aiba o deschidere pentru scoala, insa este uneori greu sa ii convingi de importanta acestui lucru, cind exista foarte multi someri cu studii. Pentru unii copii din liceul pe care-l conduc, este foarte greu sa se tina de carte, pentru ca fac naveta cite 6-7 km in fiecare zi, pentru ca trebuie sa vina din sate apropiate, stau cite 7 ore la scoala, dupa aceea trebuie sa se intoarca acasa, sa invete si sa-si mai ajute si parintii la treburile gospodaresti. Am elevi care se trezesc de la 6,00 sau 6,30 pentru a putea ajunge la ora 8,00 la cursuri".
    O alta problema a invatamintului din mediul rural este lipsa cadrelor didactice cu domiciliul stabil in localitatea respectiva. „La sate exista si problema profesorilor navetisti", spune Mihai Vitcu, care a adaugat: „Naveta nu are darul de a asigura un climat propice pentru conditia elevului din mediul rural. Inzapezirile, spre exemplu, au determinat aminarea cursurilor in unele localitati unde profesorii erau navetisti. A face carte intre doua autobuze sau intre doua trenuri este destul de dificil. Sint situatii cind mijlocul de transport poate sa intirzie si sint activitati in scoala care solicita prezenta profesorului chiar peste programul stabilit prin orarul scolii. Toate acestea impiedica buna desfasurare a activitatii scolare, iar copiii din mediul rural au astfel de suferit. Nu se poate afirma, insa, ca profesorii de la sate sint mai slab pregatiti decit cei de la orase. Aceasta afirmatie nu rezista unei analize atente. Am intilnit profesori foarte buni la tara, asa cum am intilnit si profesori slab pregatiti la orase. Prin conditia si statutul lor, dascalii din mediul rural sint priviti cu superioritate de cei de la oras, lucru care nu este verificat de practica. Un om cu daruire pentru scoala isi face datoria indiferent unde se afla".
    Directorul scolii de la Chiliseni considera ca: „Atunci cind vrei sa te profesionalizezi nu stai doar 4 ore in scoala. Nu obtii performante stind la scoala doar atit cit inseamna munca la catedra. Totul tine de pasiunea cu care-ti faci meseria".
    Indiferent de programele guvernamentale pentru dezvoltarea invatamintului din mediul rural, indiferent de termenii avansati pentru implementarea acestora, va trece multa vreme pina cind intre elevii de la orase si cei de la sate se va putea pune un semn de egalitate. (Mihaela ROBU)

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri