Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

IPS Pimen - o viata inchinata Bisericii

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    In urma cu 68 de ani, pe 25 august, in comuna Greabanu, judetul Buzau, se nastea primul copil al familiei Zainea. Era un baiat, iar parintii se gindeau, cu bucurie, ca vor avea un sprijin la batrinete. Asa i-a si fost sortit baiatului. Sa-si puna intreaga viata in slujba altora. Sa renunte la cele lumesti. Sa renunte la a stringe averi pentru sine. Sa se gindeasca mereu la altii, la cei nevoiasi, la cei uitati de copii sau de parinti. Desi a fost crescut de mic cu respect fata de Biserica, nimeni nu se gindea ca, peste ani, copilul din Greabanu va ajunge Arhiepiscop in zona binecuvintata de Dumnezeu cu cele mai multe manastiri.
    Dupa ce ne-a dat crestineasca iertare pentru tot ceea ce am gresit, cu voie sau fara voie, fata de Biserica, IPS Pimen Arhiepiscop al Sucevei si Radautiului a acceptat sa-si povesteasca viata, pentru prima data in presa.
    "Daca vrei sa aduci o jertfa mai mare lui Dumnezeu in viata ta, sa iei calea vietii manastiresti"
    "Cind si cum a aparut chemarea care m-a determinat sa-mi dedic intreaga viata Bisericii? Treptat. Incepind din copilarie, prin felul de a trai viata. Ea a aparut cind eram in clasa a treia de liceu dar pina atunci tot se depana in sufletul meu. De ce? Eu, de mic copil, am fost la biserica. Era, pentru mine, o mare bucurie sa ma duc la biserica si sa particip activ. Mergeam ziua cu vitele, le saturam, pina la ora 7-7.30 seara si dupa aceea ma duceam la biserica. A contribuit foarte mult si felul de viata pe care l-am dus. Am fost doi copii acasa. Eu si o sora mai mica cu patru ani. Am fost supusi unei discipline greu de crezut pentru multi. Eu mergeam la scoala primara, care era gard in gard cu casa, iesind din curte atunci cind se apropia invatatorul de scoala. Deci, cu un minut inainte. Tata nu ma lasa sa merg mai repede. Copiii se jucau, se mai certau si injurau, si tata nu ma lasa, ca sa nu invat obiceiurile acestea. Cind eram mai marisor mergeam cu vitele. Le pasteam intr-o padure boiereasca. Eram singur in acea padure. Deci, o viata de sihastru. Cind pasteam vitele, intr-o perioada cind nu se mai tinea cont, toamna, de proprietate, mergeam cu copiii, dar nu cu toti, ci doar cu doi-trei si eu cautam sa o iau putin mai inainte si ma suiam pe un deal si de acolo numaram muntii Vrincioaiei, cei sase munti si eram cu dorinta spre Manastirea Putna, spre Stefan cel Mare. Deci petrecindu-mi timpul in felul acesta si citind si literatura religioasa si mai ales o carte, «Indrumarea Vietii», unde se spunea ca, daca vrei sa aduci o jertfa mai mare lui Dumnezeu in viata ta, sa iei calea vietii manastiresti. A mai contribuit si preotul satului, prin predica, dar si corul de la biserica, un cor exceptional. Toate acestea au contribuit la chemarea spre viata monahala. A mai fost si mediul. Satul meu este intre doua dealuri. O parte cu livezi si alta cu padure, un loc izolat, retras, in mijlocul naturii". Asa isi aminteste IPS Pimen copilaria. Chiar daca chemarea catre Biserica a aparut inca din copilarie, dupa terminarea scolii generale a urmat un liceu teoretic, din Rimnicu Sarat.
    Un liceu in care fiii de tarani nu aveau ce cauta
    Pentru copilul venit de la tara, viata de liceu s-a dovedit a fi foarte dura. Chiar daca invata, chiar daca nu iesea din cuvintul dascalilor si pedagogilor: "La liceu la noi era foarte multa disciplina. Era un pedagog fost ofiter si un altul care era civil. Nu aveam voie sa mergem pe strada pe aceeasi parte cu fetele. Noi mergeam pe o parte a strazii, iar fetele, pe cealalta parte. Nu aveam voi sa mergem la film decit cu pedagogul, nu aveam voie sa mergem pe strada decit intre anumite ore. Foarte greu de crezut. Era un liceu teoretic, din Rimnicu Sarat. La acest liceu intrau copiii de bani gata, de profesori, avocati, preoti, militari, functionari. Tarani, mai putin. Eram, intr-un fel, persecutati. De exemplu, pe mine ma scotea la tabla, la lectii, cu fiul unui avocat. Daca el stia cit mine lui ii punea nota mai mare, daca stia mai putin decit mine ii punea aceeasi nota. Din «taran» nu ne mai scotea. Era un singur dascal, Sandulescu Nicu, care asa bucurie mare avea cind stia, la ora de romana, un fiu de taran. Era foarte apropiat de noi. Restul nu, dispret mare. Si era trist pentru noi, fii de tarani. Cind am intrat la liceu, tata mi-a spus: «Ai fost tu premiant, intr-un satuc, dar la liceu, la oras, e altceva». Si m-a dat la pregatit la un profesor care nu era in comisia de admitere, profesor de limba franceza. Si m-a pregatit el si la matematica, si la limba romana, si am reusit la liceu. Si, datorita faptului ca m-a pregatit profesorul acesta de limba franceza, dupa ce am intrat la liceu, dupa ce am inceput scoala, am invatat limba franceza ca apa. Mi-era rusine. Era foarte sever. Te scotea la tabla si nu stiai. Te insemna cu creta pe frunte si iti dadea si doua palme. Te scotea si a doua zi si nu stiai, tot asa iti facea, dar nu iti punea nota. Te scotea si a treia oara si, daca stiai, nota aceea ti-o punea. Era spaima liceului".
    In anul trei de liceu s-a hotarit sa-si urmeze calea, chemarea spre Biserica: "La 17 ani am intrerupt liceul si m-am transferat la seminar la Manastirea Neamt, dupa ce am dat toate diferentele. Lui tata nu i-a convenit sa iau drumul vietii monahale. El ar fi vrut sa fiu preot de mir, pentru ca in familia mea sint sapte preoti de mir, incepind cu fratele mamei. Am plecat la manastire la 17 ani, si lui tata nu i-a convenit, pentru ca eram un sprijin in gospodarie si, in plus, stia ca viata la manastire era foarte grea. El vroia foarte mult ca sa fac o facultate. Era ambitia lui si era indreptatita. I-am spus ca, dupa ce am sa fac seminarul, la manastire, am sa merg mai departe, la facultatea de teologie. Am terminat seminarul si apoi am dat la facultatea de teologie si am reusit. Insa, parintele meu duhovnicesc, parintele Sachelarie, a vorbit cu rectorul de atunci, actualul patriarh, si a spus «nu, trebuie retras». Spunea parintele ca programa analitica de la un seminar nu e suficienta pentru un viitor student. Eram calugar si m-am supus. Am venit la Manastirea Neamtului si, timp de doi ani de zile, am citit, astfel incit atunci cind am mers la facultate nu aveam nevoie de prea mult studiu pentru a intocmi lucarile de seminar. Mi-a prins bine. Asa am putut sa invat limba greaca foarte bine, in anul doi de facultate".
    Istoria adevarata a romanilor putea fi ascultata la Manastirea Putna
    Dupa terminarea facultatii, a fost numit egumen la manastirea Putna, in 1957. Dupa un an de zile a fost numit staret si a ramas aici pina in 1960 cind a trebuit sa paraseasca manastirea. "In 1958, s-a dat decretul 410 cu scoaterea calugarilor din manastiri. Eram staret, si eu nu am acceptat, la primul ordin, sa-i dau pe calugari afara. Nici la al doilea, ci de abia la al treilea ordin am acceptat. Le-am dat cite 2000 de lei la fiecare, erau bani atunci, si-am ramas cu doi batrini la manastire. Dupa aceea, la vreo trei luni de zile, a venit de la Iasi un camion cu Vicarul, Mitropolitul de atunci si alte persoane, persoane din securitate si-au spus ca au venit sa ia piesele de muzeu, piesele de patrimoniu national, pentru ca se pastrau mai bine la Iasi, ziceau ei. Manastirea era atunci socotita cu un regim de semi-autorizata. Asta insemna nici desfiintarea, dar nici functionarea cu un numar mai mare de 4-5 persoane. Cind mi-au spus cuvintele acestea le-am spus «un moment, sa fac eu cerere de demisie, imi aprobati demisia si apoi luati piesele de muzeu. Din mina mea nu o sa le puteti lua, aceste obiecte. Puteti sa le luati din mina primarului sau a cui vreti, dar nu din mina mea». De ce? Pentru ca luarea obiectelor de patrimoniu din manastirea Putna insemna inchiderea ei cu totul, inchiderea candelei la mormintul lui Stefan cel Mare. Au stat vreo trei-patru ore, poate, poate cedez. Cind au vazut ca nu cedez, au plecat. La o saptamina, vine Mitropolitul de atunci, Iustin Moisescu, vine cu Corneliu Manescu, cu care era bun prieten. Ma intreaba Mitropolitul: «Ma, ce mai e pe aici?», asta era expresia lui. Spuneam eu una, alta. «Ei si», ma intreba el. Mai spuneam una alta si iar «ei si?». Ii zic ca a venit de la Iasi, de parca el nu stia, si i-am zis ce le-am spus si am mai adaugat eu ca au aflat oamenii din sat si vroiau sa vina sa faca manifestatie. «Auzi Cornele, auzi Cornele?» ii spunea Mitropolitul lui Manescu si adauga «nu se poate, nu se poate». Si-au plecat. Dupa inca o saptamina a venit cu Victor Birladeanu si tot asa «ce mai e pe aici?» Ii spuneam ba una, ba alta, si i-am spus iar cu oamenii care au aflat si vroiau sa se revolte. Mitropolitul zice atunci «Victore, spune sus, spune sus, ca astia nu cred». Pina la urma s-a renuntat la ideea de a muta piesele de patrimoniu".
    In 1961 a functionat ca preot la Manastirea Varatec, iar apoi preot la Manastirea Durau. In 1964, cind la Manastirea Putna au inceput sa vina mai multi straini, PS. Gherasim care era staret la Putna l-a solicitat, pentru ca stia bine franceza. In acei ani, cit a activat ca ghid, IPS Pimen s-a facut cunoscut prin felul prin care spunea lucrurilor pe nume, prin modul in care le vorbea vizitatorilor despre adevarata istorie a Romaniei: "Odata au venit vreo opt sute si ceva de elevi, premianti la Olimpiada, care erau in tabara la Cimpulung Moldovenesc. Era atunci sef la tineret Radulian. Si vine Radulian si imi spune ca, dupa ce le arat copiilor muzeul, sa le spun si "Doina" lui Eminescu. Au venit copiii, le-am aratat muzeul, i-am strins in jurul statuii lui Eminescu si le-am spus apoi "Doina". Sigur ca s-a auzit. Dupa o saptamina, vine Mitropolitul, cu primul secretar Miu Dobrescu, om bun sa-l pui la icoana. Mitropolitul imi zice: «Mai, ce mai e pe aici?» Ii spuneam una, «ei si»? Ii spuneam alta, «ei si?». Si ii spun, pina la urma, cum au venit copiii si le-am spus "Doina". Mitropolitul, de parca nu stia, imi spune: «cum, parinte Pimen, le-ai spus "Doina"?» Si atunci, Miu Dobrescu, spune «Doina aceea - De la Nistru pin' la Tisa...» Si incepe si spune toata Doina. Mitropolitul ridea in barba si-i spunea lui Miu Dobrescu: «mai de ce n-o publicati, de ce ne puneti pe noi si apoi comentati?»
    Grupurile care veneau in vizita contineau si copii. La harta le aratam, la toti, cetatile si manastirile lui Stefan cel Mare, inclusiv cele de peste Prut. Dar le spuneam copiilor: «Copii, voi stiti, cind un om vrea sa faca o casa, o face pe pamintul lui. Si Stefan cel Mare tot ce a facut a facut pe pamintul lui. Nici Dumnezeu nu-ti ajuta cind iei o palma de pamint care nu este a ta. Dumnezeu nu bate cu bota». Atit le spuneam. Dupa aceea, veneau unii si-mi ziceau: «Parinte nu mai vorbi de Basarabia, ne innebunesc astia». Nu vorbesc, le spuneam, am vorbit eu de Basarabia? Odata au venit niste domni de la partid, in vizita. Cind am ajuns in dreptul hartii nu am zis nimic si numai am oftat lung. Apoi au venit, la putin timp, niste oameni de la securitate si mi-au spus: «Parinte, mai bine vorbesti decit sa oftezi». Altadata, a venit in vizita un grup de la Stefan Gheorghiu, cursanti. Imi spune seful grupului, «Parinte, sa prezinti asa, frumos, mai sint si filorusi, dar nu te uita la ei». Nu ma uit, am zis. Dupa ce am vizitat muzeul am ajuns la clopotul mare, buga, si le-am zis «Se numeste asa de la cuvintul "bog", care inseamna Dumnezeu, in slavona, nu cum au zis unii, gresit, ca vine de la numele fluviului Bug, ca pina acolo sint romani si pina acolo trebuie sa se auda clopotul. Nu. Macar sa se auda cit se auzea si pe vremea lui Stefan cel Mare. Pleaca ei si ramin vreo 2-3 de la judet si ma intreaba: «Parinte, aveti voie sa spuneti sa se auda clopotul pina la Nistru?» Dar n-am spus asa. «Ati spus, Parinte». «N-am spus». Alta data, a venit la Putna, in vizita, un batrin care era in statiune la Vatra Dornei. N-are de lucru si, in fata bustului lui Stefan, ma intreaba: «Parinte, de ce pare Stefan cel Mare asa suparat?» Muzeul era plin de oameni. «Da, ii zic eu, e foarte suparat». «Da de ce Parinte?» Daca ar fi, ii zic eu, ca Stefan cel Mare sa-si adune o ceata de calareti si sa porneasca spre o cetate de-a lui, de pe malul Nistrului, deodata ar auzi: «Maria Ta, ti-ai luat si pasaportul?» Asa erau explicatiile pe care le dadeam eu si desigur ca multora nu le-a convenit. Dar erau si oameni foarte buni, adevarati romani".
    In 1975, a fost numit staret la Manastirea Sf. Ioan. Apoi, in 1981 a fost hirotonist ca Episcop Vicar la Mitropolia Moldovei si Sucevei, Iasi, iar in 1991 a venit in functia pe care se afla la ora actuala, cea de Ahiepiscop al Sucevei si Radautiului.
    "Pentru mine este o mare bucurie si invat foarte mult, fie ca vorbesc cu un taran, cu un muncitor sau cu un intelectual"
    In viata sa, IPS Pimen a avut parte, ca orice om, de bucurii si de necazuri. Cele mai dragi clipe le considera cele petrecute la Manastirea Neamt: "Ceea ce am pus eu la inima si m-a marcat a fost cind eram la Neamt. Era un parinte, Petru Pogonat, fost avocat, decan al Baroului din Iasi. In fiecare seara ma duceam la el si-mi recita cite o strofa din "Doina" lui Eminescu. Faceam analiza sufleteasca a fiecarei clase sociale. De la el am invatat sa vad in fiecare om ceva unic, ceva bun. Pentru mine este o mare bucurie si invat foarte mult, fie ca vorbesc cu un taran , fie ca vorbesc cu un muncitor sau cu un intelectual. Aceste lucruri ma coplesesc permanent. Toate momentele acestea sint prezente la mine, permanent".
    Tot din tinerete dateaza si momentul cel mai dureros din intreaga sa viata: "A fost un moment foarte dureros in viata mea. In anul intii de facultate am fost numit un fel de staret al intregului grup monahal studentesc, desi eram cel mai mic ca virsta. Eu trebuia sa tin evidenta intr-un caiet cind pleaca din internat si cind se intorc in internat. Ei nu prea se supuneau acestei rinduieli. Rectorul de atunci, actualul Patriarh, mi-a spus: «tu ma inseli». «Daca ei imi sint colegi, Prea Sfintia Voastra...», ii raspundeam eu. Atunci am scris in caiet ca ii rog pe colegi sa fie mai sinceri si s-au suparat. Ca sa scape de mine, i-au spus Patriarhului Iustinian ca eu am comentat negativ plecarea noastra, a studentilor teologi la Moscova. Dar nu era adevarat. Atunci, Patriarhul, ca o masura, a interzis ca eu sa fiu inscris in anul doi. Cind m-am dus la Facultate nu mi-au primit inscrierea. Dupa ce s-a prezentat faptul ca eu nu am comentat in felul acesta, i-au spus ca sint bolnav, si atunci am adus adeverinte de la mai multi doctori ca nu sint bolnav. Au intervenit mai multi ca sa ma pot inscrie, dar Patriarhul nu vroia si-mi spunea ca sint bolnav si-mi trebuie 2 ani de concediu. Pina la urma, Maica Stareta Veronica Constantinescu, de la Manastirea Agapia, a vorbit cu Patriarhul si a spus tot adevarul si i-a explicat ca totul a fost o uneltire a colegilor. La doua saptamini dupa ce am primit instiintarea ca am nevoie de 2 ani de concediu medical, am primit opisul sa vin sa ma inscriu in anul 2. Momentul acesta m-a marcat foarte mult, dar niciodata nu l-am dispretuit, ca om, pe Patriarhul Iustinian".
    "In virful piramidei sint oameni care au uitat de unde au plecat"
    IPS Pimen a fost, dintotdeauna, un fin psiholog si un atent observator al societatii romanesti. Pentru Inalt Prea Sfintia Sa, spiritul romanilor nu s-a schimbat, a ramas acelasi. Manifestarea lor difera, insa, in functie de vremuri: "Romanii sint aceiasi. Ei se manifesta pe masura posibilitatilor oferite de moment, de timp si de felul de gindire al oamenilor politici. Oamenii de astazi sint impartiti, mai mult ca oricind. Si prin asta se adevereste ceea ce spunea Herodot despre traci, ca sint cei mai viteji, dar nu sint unitari. Existenta atitor partide politice confirma ca noi nu sintem unitari, sintem impartiti. Lumea este ravasita, astazi. Si, datorita faptului ca nu vrea sa cunoasca mai bine binefacerile credintei, sint slabi in credinta. Daca ar fi credinta putin mai tare si-ar da seama ca unitatea este factorul numarul unu al progresului, iara aceasta unitate se pastreaza cu mare greutate si de aceea este nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, care ne vine prin biserica. Vedeti cit de mult este influentata lumea de mass-media, fie ca este revista porno, caseta video si asa mai departe. Asta este lumea de astazi. Dar este lumea care este in virful piramidei. Noroc ca printre ei mai sint si oameni buni, dar, din pacate, nu cu decizie hotaritoare. Iata ca, desi marea masa a lumii este constienta de toate, de cele bune si cele rele, si are dorinta de a fi mai bine, iata ca lumea este supusa unei mari sufeinte. O familie, astazi, cu ce sa traiasca? Toate sint scumpe. Inainte, mai gaseai cite ceva. Nu zic ca era mai bun regimul, dar acum toate sint lasate in voia soartei. Marea masa e formata din oameni cinstiti, credinciosi, dar in virful piramidei, la nivel de comuna, la nivel de judet, la nivel de tara sint oameni care au uitat de unde au plecat. Se spune ca marirea strica firea. Cum e posibil ca tu sa cumperi din alta parte alimente cind ele sint aici. Cum e posibil sa nu il incurajezi pe taran?"
    Credinta romanilor a ramas nealterata. Doar greutatile vietii il fac pe roman sa sufere. Si toate problemele actuale, crede IPS Pimen, ameninta credinta stramoseasca: "Poporul nu si-a pierdut credinta, dar el sufera mai mult pentru problemele economice si sociale. Si mai ales pentru viata morala. Insa credinta stramosesca este amenintata. Istoria noastra este istoria bisericii. Sigur, sint si elemente laice, insa, in primul rind, sint elemente bisericesti. Acestor secte care vin la noi nu putem sa le punem pumnul in gura pentru ca e democratie. Dar este si o lege, si democratia are niste limite. Si atunci, el, daca vine, foarte bine, dar sa vina la ai lui. In casa de rugaciune a gruparii religioase pe care o reprezinta, nu in piete. Ei cistiga foarte mult prin aceste ajutoare materiale si spun ca Biserica Ortodoxa nu da nici un ajutor. De unde sa dea, daca biserica nu si-a primit toate averile? Deci, nu se sprijina credinta stramoseasca, ci sint sprijinte sectele. De ce? Pentru ca se primesc niste bani. Oricare ar fi acela, el primeste niste bani si atunci el ii lasa sa faca ce vor. Exista o politica mondiala de subminare a credintei crestine si a influentei ortodoxe, in principal".
    Cea mai mare realizare - Caminul de batrini
    Fara indoiala, realizarea cu care se mindreste cel mai mult IPS Pimen este Caminul de batrini din Suceava. "Cind am venit aici in Suceava, au venit la mine multe persoane si m-au rugat sa le ajut, pentru ca parintii, rudele sau cunostintele lor, oameni batrini, sa fie primiti la un camin, la stat. Am apelat la oficialitatile judetului si la diferite camine si mi s-au spus conditiile de primire ale unui batrin intr-o astfel de institutie a statului: sa nu aiba nici un sustinator, copil, nepot sau alta persoana careia i-a incredintat averea, putina sau multa, cit avea. Dar erau multi batrini parasiti de copii", isi aminteste IPS Pimen. Si atunci a inceput derularea unei adevarate minuni: construirea unui impresionant camin, cu 100 de locuri si cu toate cele necesare, numai din donatiile unor oameni de suflet. "Societatea crestina HEKS, din Elvetia, a trimis o parte din banii necesari cumpararii materialelor de constructie. Am primit multe donatii, multi muncitori au lucrat voluntar. Le asiguram doar masa, cu alimente primite gratuit, din toata tara. Domnul Lacatusu ne-a dat trei ani, zi de zi, piine, gratuit, de la «Cuptorul de Aur». N-a fost usa care sa nu se deschida cu toata bunavointa. Acest ajutor, al tuturor romanilor, reprezinta toata frumusetea".
    Daca a reusit sa asigure un adapost batrinilor parasiti de copii, IPS Pimen vrea sa asigure o casa si copiilor parasiti de parinti. Arhiepiscopia Sucevei a inceput construirea unui camin pentru copii strazii. Acestia vor fi adapostiti intr-o fosta scoala din Dolhasca, lucrarile de amenajare fiind la jumatate, si se spera ca, din primavara, sa poata fi gazduiti aici copiii strazii.
    "Sint multe posibilitati si se pot face multe, daca te sacrifici, daca-ti sacrifici timpul tau. Eu, de fapt, nici nu ma gindesc ca trebuie sa am timp liber. De dimineata, de la ora 5.30-6.00, incep sa sune telefoanele, pina la 11.00 - 12.00 noaptea. Sint o multime de probleme si toate trebuie rezolvate. Nu ma simt frustrat pentru ca n-am timp liber. Daca sint in aceasta functie, timpul nu imi mai apartine", a incheiat IPS Pimen. (Tiberiu AVRAM)

    top Local News

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri