Cum salvează Varujan bugetul României

Varujan a stat muuult şi a iscat o perlă (sau o mărgică, precum găina babei) a cugetării economice contemporane: Ţăranii sunt nişte evazionişti iresponsabili care, în plus, boicotează alianţa PSD-ALDE şi Guvernul Tudose, întrucât evită fiscalizarea şi se îmbuibă pe spatele poporului plătitor de impozite. Aşa ceva nu se mai poate, trebuie să-i scoatem cu forţa pe ţărani din Evul Mediu, cum au făcut comuniştii atunci când le-au impus cote obligatorii. E deplasată cumva comparaţia? Loveşte ea crud în profilul intelectual al acestui băiat fin? Băiatul ăsta de la Focşani, care de vreo două decenii pretinde că ne reprezintă în Parlament pe noi, aborigenii de la Iaşi, merită incomparabil mai mult decât să râdem de gogomăniile lui. De-o pildă, un şut în fund la proximele alegeri, de să nu se mai audă în veac de el. Dar până atunci, şi de-o fi să fie, doar nu garantez că pe la Iaşi a deversat hârzobul cu minte, să mai stăruim asupra contextului politic în care personajul a lansat o aşa nestemată a cugetării. Poate că, ratând Nobelul pentru Literatură, acest Ceahlău al gândirii recente va fi năzuind spre cel pentru Economie… mai ştii? Doar se cunoaşte că atunci când Dumnezeu vrea să-ţi piardă minţile îţi ia mai întâi simţul umorului. Să mai vorbim despre demnitate la fostul ideolog al dreptei româneşti, azi ţucălarul lui daddy de Teleorman? Sau despre ce să mai facem vorbire din biografia varujanului? (da, folosesc substantivul pentru a desemna o specie de dreptaci-stângaci pe cale de a se emancipa în România). Despre cum lăcrima el în faţa colegilor de la Senat, de se cutremura cămaşa pe ei, ori se ungea cu mir, pentru a-l apăra de duhul cel rău al DNA? Asta nu se va uita în veac. Deci toate se leagă, de la Varujan automiruitul la “tovarăşul de drum”. Restul e nesemnificativ în raport cu opera recentă şi emblematică a eternului parlamentar de Iaşi. Nu-i aşa că sunteţi onoraţi de prestaţia armeanului, stimaţi şi vajnici alegători din capitala intelectuală a Moldovei, care v-aţi deplasat la secţiile de vot pentru a-i pune o ştampilă pe fruntea cugetătoare de poet de curte şi mai nou de coteţ? Aştept cu sincer interes impresiile domniilor voastre.

După ce ţi-a luat umorul, iar tu i-ai oferit la schimb PSD-ului demnitatea, Dumnezeu te face slugă. În cazul de faţă, sluga salvatorilor din ghearele DNA, cuplul Dragnea-Tăriceanu. Iată dovada. Guvernul, precum se ştie e în mare criză de bani şi de idei, pentru a-şi onora promisiunile deşarte făcute electoratului asistat din România. Tot ce a încercat nu i-a prea reuşit. Iar scadenţa votului se apropie. Dar salvatorul există şi poartă neaoşul nume de Varujan V. El ştie că una dintre cauzele diminuării banilor guvernamentali este evaziunea fiscală. Linişte, gânditorul de la Focşani emite! Din amintirile lui de vizitator fugar prin satele judeţului Iaşi, o imagine i s-a întipărit în adâncul gândirii, iar de acolo revelaţia: ţăranii şmecheri mănâcă precum nesimţiţii ouăle direct din cuibar, nu plătesc impozit pe circulaţia mărfii, bugetul statului e văduvit, nu ştim cu cât, dar intuim sume colosale, guvernul lui daddy Dragnea se clatină… şi s-a dus dracu’ viitorul mandat. Başca imunitatea. Şi astfel, umbra inumană a Codruţei de la DNA se apropie ca o fatalitate. Ce mai poate spera? Poate sfânt mir se mai află pe undeva, poate şi vreun mângâietor pe creştet, dar fotoliul de parlamentar, ba.

Acesta e secretul slugilor dintotdeauna. Şi tot acesta patentul comuniştilor pentru a-şi asigura “tovarăşi de drum” în anii postbelici. Aşa s-a călit oţelul din care s-au fabricat în serie cohorte de varujani. Dar nu, nu-l condamnaţi prea tare pe Varujan. Are vecini de marcă din specia recentă, de felul lui Victor Ciorbea, avocatul de curte al PSD-ALDE, nu al poporului, cum se pretinde. Îi acordăm, în consecinţă, circumstanţe atenuante în buna tradiţie românească. Mergeţi de vă plângeţi reciproc pe umeri. Şi nu uitaţi să vă strângeţi mâinile frăţeşte.

Dar să nu vă imaginaţi, stimabili cititori, că vreau să-l cobor într-atât pe Varujan, sugerând că Dumnezeu i-ar fi luat totul. I-a lăsat, intacte, pentru supravieţuire şi veşnică aducere aminte (nouă, ieşenilor), şiretenia, perfidia şi versatilitatea, care trec drept inteligenţă politică pe la noi. Iată proba. Văzând Varujan că de la automiruire încoace nu a mai produs nimic demn de interes public şi cunoscând că pe piaţa politică nu exişti, mai ales în epoca Dragnea, când cu minciunile sfidătoare, a tras linie şi a decis că trebuie să revină cu orice preţ în atenţia electoratului, fie chiar şi cu o gogomănie epocală, pentru a împlini unitatea stilistică a tandemului PSD-ALDE şi a învinge uitarea. Că lucrurile stau aşa o mărturiseşte chiar ipochimenul, care a revenit cu o addénda la opul despre fiscalitatea din coteţele ţărăneşti. Aş dori, adaugă geniul nostru carpatin, ca ţăranii care au ouă să le vândă celor care au magiun, pentru a ieşi din Evul Mediu… şi a aduce bani la buget. Calea spre modernizarea României, pentru care ne chinuim minţile de o bună bucată de vreme, a fost, în fine, descoperită. Şi tot graţie lui Varujan coteţele ţăranilor aşteptau demult oportunitatea de a deveni paradigmă de interpretare economică.

Onorat juriu al Nobelului pentru Economie, nu mai căuta în van adevărul! El e aici pe meleagurile mioritice. Ce Amartya Sen, ce Doamne iartă-mă! E Varujanul nostru daco-geto-roman. Fie-vă milă! Ne uscăm de când aşteptăm Nobelul. Ce! Nu v-a convins? Şi cu electoratul nemângâiat de la Iaşi, care e sigur că sub fruntea lui scapără idei, cum rămâne?

Mihai Dorin este istoric şi publicist