Ziarul de Iași: – A fost o zi încărcată în Iași, domnule ministru: ați mers în locul în care s-a dat prima lopată pentru o veste bună pe care Iașul o așteaptă de cam 20 de ani, Spitalul Regional de Urgențe (SRU). Cum arată proiectul din punctul dumneavoastră de vedere? Spuneați la interviurile de după demararea lucrărilor că nu va dura mai mult de 48 de luni.

Alexandru Rafila: Sunt 48 de luni pentru implementare și sunt convins că proiectul se va încadra în acest termen. Acum începe cu excavarea terenului, o chestiune impresionantă – trebuie excavați peste 500.000 metri cubi de pământ și transportați de acolo ca să facă loc noului spital. Important nu e doar spitalul, ci să facem și căile de acces, astfel încât el să fie într-adevăr la dispoziția cetățenilor, pentru că accesibilitatea la serviciile de sănătate ține și de condițiile de acces de transport.

Lucrul acesta se întâmplă, iar spitalul va avea 850 de paturi de spitalizare continuă, plus paturi de spitalizare de zi, de ATI, 20 de săli de operație. Este – cred eu – cea mai mare investiție din această zonă a țării, nu doar în sănătate, ci și în general. Se apropie de 700 de milioane de euro. Și cu siguranță, împreună cu UMF, va deveni unul dintre principalii angajatori din județ.

– Avem în Iași câteva propuneri de proiecte de infrastructură de sănătate. Începând cu cunoscutul Institut al Inimii, care așteaptă cuminte, la rând, să primească finanțare.

Important este să poți să dimensionezi. Sunt două corelații care trebuie făcute: prima dată faci unități sanitare în care trebuie să furnizeze o anumită structură și un anumit număr de servicii de sănătate, în funcție de nevoile unei anumite zone. Iar noi am făcut maparea acestei nevoi de servicii de sănătate. Și în al doilea rând, trebuie corelat cu resursa umană disponibilă.

Citește aici ediția integrală Ziarul de Sănătate nr. 4

De aceea, prezența UMF e un atu pentru Iași: are mii de medici rezidenți care se pregătesc în diverse specialități și cred că un astfel de spital (n.red. SRU) reprezintă și un stimul pentru tinerii medici ca să încerce să lucreze în el. Pentru tipul de activitate profesională, modul în care ea se desfășoară, succesele terapeutice, pentru noile tehnologii. Să nu uităm că acestea din urmă nu aduc după ele doar costuri, ci și îmbunătățiri ale calității diagnosticului și tratamentului pacienților. Cred că toate lucrurile acestea sunt stimulative și o să existe o concurență astfel încât cei mai buni medici să lucreze la acest spital.

„Important nu este să construim spitale mari, ci adaptate nevoilor”

– La Spitalul Regional de Urgențe lucrurile sunt relative limpezi din punct de vedere al resursei umane. Va prelua din actualul Spital Județean de Urgențe „Sfântul Spiridon”, plus ce se va mai dezvolta la momentul respectiv. Dar în cazul Institutului Inimii, presupunând că vom găsi finanțare și se va construi, credeți că avem resursa umană în Iași în momentul de față pentru a avea medici în acel spital?

Dimensionarea lui tocmai de asta trebuie să țină cont, pentru că un prim proiect depus a fost un pic cam mare, ambițios, erau 19 săli de operație și se mai fac încă 20 la SRU. Erau puțin cam multe în total. Cred că trebuie să ne gândim că important nu este să construim spitale mari, ci adaptate nevoilor. Să nu uităm că Iașul e un hub regional, se dezvoltă și economic foarte rapid, trebuie să deservească pe diversele tipuri de patologii prioritare cetățenii, dar în același timp trebuie să țină cont și de nevoia acestor servicii și de resursa umană disponibilă.

Am intrat în discuții, spre exemplu, cu un consorțiu italian care prestează servicii medicale în Italia și care ne-a ajutat și pe noi. Este vorba de grupul San Donato, care a operat mii de copii din toată România, la Spitalul „Marie Curie” din București. Beneficiază de un doctor foarte bun care a absolvit în România și vine și ajută copiii din țara noastră. Ei bine, ei au construit spitale în țări din Africa și apoi s-a constatat că nu exista personal ca să le opereze.

– Aceasta îngrijorare există și la Iași în rândul profesioniștilor din sănătate pentru Institutul Inimii.

Trebuie să fie totuși mai mică, dar în Iași avem și multe spitale, de Pneumoftiziologie, de Neurochirurgie, de Boli Infecțioase, sunt două maternități; unități spitalicești relativ mari care împart o anumită resursă umană. Gândiți-vă că tendința normală pentru anii următori, și nu mă refer doar la România, este de reducere a serviciilor medicale de spitalizare continuă pentru că aceste posibilități noi de investigare și tratament.

Acestea vor presupune spitalizare de zi, activitatea ambulatorie, reducerea duratei de specializare. Mai trebuie spus ceva: spitalele pe care le considerăm de primă linie, spitalele cele de urgențe din București, din centrele mari, care rezolvă majoritatea cazurilor grave, vor beneficia de o normare superioară a personalului. Modul în care îngrijești un pacient e mai complex și ai nevoie de mai mulți asistenți, medici, pentru îngrijirea pacientului.

– Asta a fost o plângere constantă din partea spitalele de urgență din țară.

Da, exact, nu poți să ai același tip de normare la un spital de urgență ca la unul orășenesc.

Mutarea secțiilor de cardiologie de la toate spitalele din Iași la noul Institut al Inimii? „Posibil, dar nu pot face de pe acum predicții”

– Deci dacă vorbim de Institutul Inimii, o parte din resursa umană se va muta de la Institutul de Boli Cardiovasculare. Credeți că va fi nevoie să mutăm și acele secții de cardiologie de la restul spitalelor din Iași?

Poate că o concentrare a resurselor nu va fi un lucru rău, dar nu pot face de pe acum predicții. Depinde și de populația din România: dacă reușim să dezvoltăm programele de prevenție, de detecție precoce, atunci și adresabilitatea va fi mai mică. Scopul este să ai adresabilitate mai mică, nu în sensul în care să nu oferi servicii, dar să nu vină oameni cu boli în stadii avansate.

– Domnule ministru, permiteți-mi să vă prezint o serie de cifre în legătură cu vaccinarea antigripală. La Iași avem 56.600 de persoane imunizate până săptămâna trecută. Un procent cu 30% mai scăzut față de campania din 2018 – 2019 și mai mic cu 70% față de sezonul 2020 – 2021, când a fost un „boom” cu vaccinarea antigripală în paralelă cu cea anti COVID-19. Și la nivel național cifrele sunt similare, față de media multianuală avem o scădere de măcar 30% anul acesta. De ce am ajuns aici?

Este o perioadă de adaptare la noul sistem: înainte, medicul de familie administra direct pacienților vaccinul, dar acum pacienții au dreptul să își cumpere vaccin singuri, cu compensare 100%, dar e un proces la care trebuie să se adapteze. Abia acum am ajuns la normalitate: așa se întâmplă peste tot.

Medicul îți prescrie vaccinul, tu îl ridici compensat de la farmacie și te întorci la medic sau ți-l administrezi la farmacie. Am oferit această posibilitate de administrare la farmacie pentru cel antigripal în mai multe locuri din țară. Repet, neîncrederea în vaccinare trebuie combătută prin exemple directe, prin exemple personale. Oamenii au ajuns după pandemie să nu mai fie interesați de vaccinare ca metodă de prevenție. E păcat, pentru că în mod evident vaccinarea salvează milioane de vieți la nivel global în fiecare an.

– Legat de vaccinarea antigripală, am vorbit cu mai mulți medici din Iași, din județ, care mi-au spus că problema e mai gravă în mediul rural: oamenii nu au acces la o farmacie care să fie aprovizionată cu vaccinuri. Uneori găsesc, alteori nu. Sunt nevoiți să meargă și 50 de kilometri ca să-l procure.

Se va regla problema asta pentru că și producătorii și distribuitorii se vor adapta. Este o problemă de adaptare a sistemului la noua legislație. Gândiți-vă că la vaccinarea HPV este invers, avem mult mai mult vaccin care se administrează, mamele s-au vaccinat de multe ori cu resurse proprii în trecut, acum femeile între 19 și 45 de ani au 50% compensare, iar fetele și băieții până la 19 ani au gratuitate. Cererea este tot mai mare, deci depinde și de vaccin foarte mult, dar și de interesul care există la nivelul populației. De ceea contează cum informăm: fie dumneavoastră în mass media, fie noi ca autorități de sănătate publică.

„Sunt foarte rare alergiile la una dintre componentele vaccinului, este o exagerare”

– Pe vaccinare avem o situație alarmantă la copii în cazul rujeolei, cu un procent ridicat, de nu atât de mare precum ar trebui.

Procentul nu e ridicat, e scăzut față de ideal: idealul e să ai 95%, noi avem 80% cu prima doză, cam 68% cu doza 2. Avem epidemie de rujeolă, sunt 13 decese. Este o boală de care nu ai cum să scapi dacă nu ești vaccinat și nu ai trecut prin boală. Prin boală dacă treci, ești imunizat. Însă apar decese la persoane imuno-deprimate și, mai mult, ea dă și o complicație tardivă. Peste câțiva ani, la unele dintre persoanele care au trecut prin boală, apare encefalita sclerozantă subacută, o boală mortală. Am avut multe discuții cu părinți care s-au prezentat la spital cu copii bolnavi de rujeolă și am întrebat dacă sunt vaccinați: toți au spus că nu. De ce? Că au un teren sensibil, potențiale alergii și așa mai departe.

– E greu să știi cu certitudine că ești alergic la o componentă a vaccinului dacă nu te-ai imunizat.

Da, nu prea sunt alergii, sunt foarte rare alergiile la una dintre componentele vaccinului. Este exagerat – oamenii au crezut că o dată cu apariția vaccinului bolile transmisibile au dispărut. Ele s-au redus foarte mult, dar nu au dispărut. Când lași garda jos, când scazi acoperirea vaccinală, ele reapar și așa se și numesc, infecții reemergente. Vin din nou și afectează sănătatea publică. Vaccinul pe care-l cumpărăm este de bună calitate, iar la copii a rămas același sistem cu imunizarea la medicul de familie.

– Singura modificare este că ați introdus o doză suplimentară pentru nou-născuți, în intervalul 9 – 11 luni.

Da, este o măsură temporară, pe durata acestei epidemii.

„Mi se pare ciudat să susții că e nocivă vaccinarea din moment ce tu ai fost vaccinat și pari sănătos”

– Ce se poate face aici, domnule ministru? Fiindcă e clar că medicii au componenta lor în care încearcă să vorbească cu pacienții, dar nu e suficient.

Consiliere, informare, noi facem și o campanie extinsă la nivel națională în mass media cu utilitatea vaccinării antirujeolice și cred că am reușit să recuperăm pe ici, pe colo. Oricum această epidemie care evoluează va epuiza încet-încet masa receptivă, copiii care s-ar putea îmbolnăvi.

– Dintre cei nevaccinați, sigur, dar sunt afectați și sugarii, sub un an, care nu se pot vaccina.

Da, din păcate, cei mai mari, nevaccinați, au dat fraților mai mici și decesele s-au înregistrat chiar în această situație.

– Avem și o problemă cu unele persoane vizibile care se opun vaccinării.

Da, aveți și în Iași problema aceasta.

– Exact, asta voiam să vă întreb, cât contează faptul că sunt medici care vorbesc în public împotriva vaccinării, de orice natură?

Contează în măsura în care sunt credibili. Eu cred că trebuie combătuți cu argumente profesionale în primul rând, dar și deontologice. Toți medicii care se opun vaccinării au fost vaccinați când au fost copii. Mi se pare ciudat să susții că e nocivă vaccinarea din moment ce tu ai fost vaccinat și pari sănătos.

– Și de ce nu putem să luăm niște măsuri concrete împotriva unor astfel de persoane? Au fost raportări la Colegiul Medicilor, s-au întrunit comisiile, a fost luat măsură maximă care s-a putut, dar care reprezintă echivalentul unor avertismente.

Asta e legislația și nu putem decât să schimbăm legislația. Nu cred că este o măsură bună în acest moment, lumea este sensibilă, crede mult în lucruri care nu sunt adevărate. Ceea ce trebuie să facem și unde trebuie să lucrăm cu toții este să reconstruim încrederea în sistemul de sănătate, în medici, în personalul medical. Asta generează ulterior și încredere în deciziile de sănătate publică. Să știți că acesta este unul dintre motivele pentru care, de exemplu, în țările nordice, acoperirea vaccinală a fost foarte mare, iar în țările din sudul continentului, unde încrederea în general în sistemul de sănătate e mai mică, au fost și acoperiri vaccinale mai reduse.

„În mod evident, acum se eliberează mai greu antibiotice, iar asta e un lucru bun”

– Aveți o evaluare de etapă a implementării măsurilor de eliberare a antibioticelor în regim de urgență la farmacii?

Este prea rapid pentru o astfel de evaluare, dar o vom avea până la finalul anului. Avem percepții, din deplasările de pe teren, că se eliberează mai greu în mod evident antibiotice, iar asta e un lucru bun. E important să fim consecvenți în respectarea acestor măsuri, care în decurs de câțiva ani vor avea efecte pozitive în ceea ce privește infecțiile produse de bacteriile multirezistente.

– Există temeri în continuare în rândul profesioniștilor din sănătate că, fiind o chestiune pe proprie răspundere, se duc oamenii la zece farmacii și își fac stocuri pe zece zile.

Trebuie să fie și răspundere. Plecăm de la prezumția că oamenii sunt conștienți și când dai o declarație pe propria răspundere o faci cu răspundere, nu cu iresponsabilitate.

– Dar de ce am ajuns în această situație? Sistemul era destul de bine reglementat și înainte. Nu puteai să iei teoretic antibiotice dintr-o farmacie fără o rețetă dată de un medic.

Da, dar trebuie să existe și niște date care să ne permită să identificăm ce persoane iau antibiotice. Nu numele acestora, ci tipul persoane: ce vârste au, pentru ce categorii de afecțiuni iau aceste antibiotice. Înainte, erau multe rețete formale date, cu antibiotic în general.

„În prezent nu avem probleme la Spitalul «Sfântul Spiridon», cum au fost în trecut”

– Ce părere aveți despre managerul Spitalului Județean de Urgențe, dr. Dan Timofte? Că înțeleg că l-ați cunoscut și personal în câteva ocazii.

Am avut o întâlnire la Iași și ne-am mai întâlnit o dată la Ministerul Sănătății. E un profesionist din domeniul sănătății, nu am foarte multe comentarii, a avut o evaluare la un moment dat.

– Exact, a fost o situație ciudată la spital. Au fost acele scandaluri reflectate și într-o serie de articole de presă, despre lipsa unor medicamente elementare din unitatea medicală. A fost corpul de control al Ministerului Sănătății care a făcut o evaluare chiar negativă, în urma căreia a rezultat practic încheierea contractului de management.

Da, a fost o evaluare negativă, și apoi am scos postul la concurs.

– Nu doar că s-a scos la concurs, ci într-o perioadă de două luni, surprinzător de scurtă.

Nu cred că e rău că un post e scos repede la concurs.

– Iar la concurs s-a pregătit tot dumnealui, singurul care s-a prezentat, și a devenit iarăși manager la câteva luni de la acea evaluare negativă.

În prezent nu avem probleme la Spitalul „Sfântul Spiridon”, cum au fost în trecut. Sper să se amelioreze lucrurile și mai mult, iar pe măsura trecerii timpului să trecem și cu personal, și cu activitatea medicală, către noul Spital Regional de Urgențe.

– A mai fost vreo evaluare a managementului de la „Sf. Spiridon” de la acel moment?

Chiar în această perioadă se face o nouă evaluare, iar până miercuri (n.red. 24 aprilie) va fi gata. Avem o comisie care face evaluări.

„Da, vom rezolva în perioada imediat următoare problema «taxei pe boală» la bolnavii cronici”

– Domnule ministru, în încheiere aș vrea să vă întreb despre veșnica discuție pe „taxa pe boală”. S-a rezolvat parțial, bolnavii de cancer au fost scoși de pe lista celor care erau puși la plată, dar nu integral.

Da, mai sunt bolile cronice care trebuie definite pentru ca să le scoatem pe toate din această noțiune de boală obișnuită, fiindcă mai sunt astfel de interpretări și trebuie să le rezolvăm. Am vorbit și cu Casa Națională de Asigurări și ei sunt de acord.

– Ne luăm un angajament față de acești bolnavi, credeți că se va rezolva în perioada următoare?

Da, eu sper să se rezolve în perioada imediat următoare. Sunt boli serioase, boli rare, cu mulți pacienți, fiindcă deși ele sunt rare, avem multe boli, circa 7.000, cu pacienți la fiecare. Așa că situația acestor pacienți trebuie să se îmbunătățească. A fost o măsură de politică fiscală luată de Ministerul Finanțelor, sigur noi trebuie să ne adaptăm și să arătăm interesul pacienților.