Caută 
1 MIN
Un celebru prim-ministru englez din sec.19 a spus: statele nu au sentimente, ci doar interese. Aş adăuga că acest lucru este cu atât mai adevărat pentru marile Companii internaţionale.
Nu ştiu cine a propus numele de Nabucco pentru marea conductă de gaz ce urma să plece din Marea Caspică, să sub-traverseze Marea Neagră, să treacă apoi prin Bulgaria, România şi Ungaria pentru a ajunge în Austria, dar cel care a făcut-o a fost prost inspirat. Regele Babilonului, Nabucodonosor al II-lea – de la care s-a inspirat naşul conductei – are un prost renume în istorie – impus, e adevărat, de evreii pe care i-a învins şi deportat – unul de despot nemilos şi ucigaş a sute de mii de oameni în permanentele războaie pe care le-a purtat de-a lungul întregii sale domnii (605-562 î.e.n).
În celebra operă a lui Verdi, Nabucco, el înnebuneşte şi, bineînţeles, moare din nou.
Zilele trecute, conducta de gaz, care-i poartă numele, a murit şi ea, înainte de a se naşte.
Povestea-i lungă şi enervantă. În ultimile două săptămâni, toate media româneşti şi internaţionale au fost pline de informaţii, relatări, luări de poziţii etc. privind eliminarea Proiectului Nabucco şi selectarea celui rival, respectiv TAP (Trans -Adriatic Pipeline) de către consorţiul şah Deniz 2 – uriaşă platformă de gaz metan din Marea Caspică, Azerbaidjan.
De aceea, voi lăsa amănuntele la o parte şi mă voi limita la câteva consideraţii privind decizia Consorţiului; găsim, de altfel, în presa românească, numeroase interpretări şi analize ale evenimentului – unele deosebit de pertinente – fapt ce mă determină, o dată în plus, să fiu cât mai concis.
Am evitat, aşa cum am spus-o şi cu alte ocazii, să fac previziuni, pronosticuri hazardate în legătură cu faptele şi evenimentele din diferitele părţi ale lumii, pe care le-am analizat de vreo 4-5 ani încoace.
Şi , totuşi, au fost câteva excepţii. În unele cazuri m-am înşelat – spre ex. pe Obama nu credeam să-l văd preşedinte al SUA – în altele, şi mai pesimiste, am avut, din păcate, dreptate. De departe, cel mai important s-a dovedit a fi tocmai Proiectul Nabucco.
Am prezis, încă din 2007-2008, eşecul inevitabil al acestuia. Chiar când se părea că succesul îi este garantat, am spus clar că eu nu cred în el. În volumul Curierul Diplomatic, editat în 2010, la pag.479 veţi găsi, sub titlul ”Nabucco revine”, articolul scris de mine cu ocazia semnării, la Ankara pe 13 iulie 2009, a Acordului Interguvernamental care dădea, după părerea semnatarilor lui, undă verde Proiectului. În 2014, trebuiau să vină în Europa primele miliarde de metrii cubi de gaz. Semnatarii au fost prim-miniştrii celor 5 ţări implicate: Turcia, Ungaria, Bulgaria, Austria şi România. Emil Boc făcea declaraţii, pline de optimism, despre independenţa energetică a României, despre triumful politicii guvernului său în domeniu, ”unitatea de nezdruncinat” a UE etc.
Am scris acolo, răspicat, că eu nu cred în succesul proiectului, şi am adus mai multe argumente care şi-au dovedit valabilitatea zilele trecute. N-are rost să le repet. Amintesc doar două dintre ele, poate cele mai importante: opoziţia Rusiei şi eşecul PEC (Politica Energetică Comună) a UE. Nu ştiu care din cele două a contat mai mult, dar combinarea lor s-a dovedit mortală pentru Nabucco.
Am revenit asupra chestiunii, în 2011,într-un articol intitulat chiar ”Nabucco şi PEC” – articol ce va fi inclus în volumul ”O lume anapoda”, aflat sub tipar la Editura Institutului European, şi în care am argumentat că PEC-ul, de fapt, nu există decât pe hârtie şi, în consecinţă, Nabucco s-a născut mort.
Repet, n-aş fi vrut să am dreptate, dar, din păcate, am fost o Casandră autentică.
Dar, să revenim la ziua de azi şi să încercăm să citim câte ceva dincolo de comunicatele şi declaraţiile oficiale.
Un celebru prim-ministru englez din sec.19 a spus: statele nu au sentimente, ci doar interese. Aş adăuga că acest lucru este cu atât mai adevărat pentru marile Companii internaţionale. Cine are cuvântul cel mai greu la şah Deniz II? BP- adică British Petroleum, companie care face jocurile în domeniu, în Orientul Apropiat şi Mijlociu, de câteva decenii bune. De ce să-i doară sufletul pe cei de la BP de ţări ca România, Bulgaria sau Ungaria, dacă n-au mari interese în zonă?
Apoi, mai apare şi Statoil – o companie petrolieră norvegiană care are şi mai puţine legături sau interese cu zona noastră. (Continuarea în ediţia de mâine, 5 iulie)
Mihai Baciu este profesor universitar doctor la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative din cadrul Universităţii “Petre Andrei” din Iaşi
