600 de ieseni asteapta sa moara un batrin

Potrivit statisticilor, in Iasi traiesc peste 50.000 de pensionari, iar aproximativ 10% dintre ei sint loviti de singuratate si saracie si ar avea nevoie de un stabiliment social. In prezent, peste 600 de virstnici sint inregistrati pe listele de asteptare ale azilurilor, iar numarul lor este in crestere. Din pacate, nu e in crestere si numarul acestor asezaminte, publice sau private, care ar putea rezolva una dintre problemele sociale cele mai dramatice: virstnicii singuri si fara nici un ajutor.
Sperante mici
In Iasi, potrivit statisticilor, traiesc peste 50.000 de persoane cu virsta peste 65 de ani. „Peste 4.000 de virstnici au nevoie de sprijin pentru a-si satisface nevoile vietii cotidiene, iar 1.500, desi pot fi considerati inca in putere, au pensii mai mici de 2 milioane lei vechi lunar si traiesc in saracie”, spune dr. Mihaela Ceuca, director la Fundatia „Papadia” Iasi care acorda ingrijiri la domiciliu pentru 76 de persoane virstnice. Pentru acesti oameni, alternativa unui trai intr-un azil este foarte putin probabila. In Iasi functioneaza doua camine de pensionari sustinute de Primarie si un camin de batrini in Bucium ingrijit de o mina de maicute catolice, calificate in ingrijirea persoanelor de virsta a treia. In total, doar 400 de locuri. Si aceasta in situatia in care numai la Caminul de Batrini „Sf. Iosif” din Bucium, lista de asteptare cuprinde peste 400 de persoane. „Noi am avut cereri chiar de cind s-a inceput constructia caminului, din 1999. Oamenii au auzit de proiect si imediat au inceput sa depuna cereri. Nu avem decit 36 de locuri, dar cererea este uriasa. Din 2000 pina in prezent, lista de asteptare cuprinde peste 400 de solicitari”, spune Maria Lupu, asistentul social al caminului din Bucium, unde intrarea se face doar pe baza unei cereri scrise si a unei anchete sociale, fara plata nici unei taxe.
A plecat la azil ca sa nu i se mai reproseze ca nu stinge lumina
Alte peste 200 de cereri stau in asteptare si la celelalte doua asezaminte ale Primariei. Multi dintre pensionarii care au depus solicitari nu au mai apucat sa ajunga intr-un astfel de asezamint. „Eu am asteptat trei ani sa intru la azil. Dar am auzit ca altii au murit inainte sa ajunga aici. Ziua in care am fost anuntat ca s-a eliberat un loc a fost pentru mine ca o salvare, ca simteam ca nu o mai duc mult”, spune Stefan F., de 72 de ani, care nu a vrut sa-si spuna numele intreg deoarece „are copii bine situati, si nu vrea sa se simta rusinati ca el este acum la azil”. De cind i-a murit sotia, nu s-a mai inteles prea bine cu ei, mai ales dupa ce a trecut apartamentul pe numele lor. „Am stat o vreme cu ei, la un loc, apoi au inceput neintelegeri de la cele mai marunte lucruri: ca fac firimituri la masa, ca uit lumina aprinsa la baie, ce mai, chichite de om batrin. Intr-o zi, am hotarit sa merg la azil. A fost scandal mare, ca ii fac de rusine, dar nu mai puteam sa stam impreuna si nu aveam unde sa ma duc. Acum mi-e bine si mie, si lor, sper”, imi povesteste zimbind, dar stinjenit. Povestea lui seamana foarte mult cu alte povesti de viata ale celor care sint acum pe listele de asteptare.
60% din pensie e donata la azil
Din pensie, nea Stefan, asa cum ii spune toata lumea, da in fiecare luna 60% taxa la camin. La fel, aproape toti cei 368 de pensionari din cele doua camine ale Primariei cotizeaza din pensiile lor. „Multi dintre asistatii nostri au pensii de peste 3,5 milioane lei vechi si contribuie lunar la bugetul caminului cu 2,9 milioane de lei vechi. Celor care au mai putin li se retine tot 60%. Oricum, cheltuielile cu un virstnic se ridica la 4,6 milioane lei vechi, astfel ca restul de suma este suportat de bugetul Primariei. Avem insa 36 de persoane virstnice care nu au nici un venit si pe care ii sustine Primaria in totalitate”, spune Valeria Ivan, directoarea stabilimentului din Copou. Aici sint gazduiti 218 pensionari, iar pe lista de asteptare sint inregistrate peste 100 de persoane. „Se impune cu strictete infiintarea altor camine de pensionari. Cererile sint foarte mari, speranta de viata a crescut, si nu se mai poate face fata solicitarilor”, a adaugat Valeria Ivan. Nevoia de astfel de asezaminte si servicii sociale dedicate virstnicilor se face simtita si in alte zone de activitate, cum sint spitalele. „In judetul Iasi, serviciile sociale pentru aceasta categorie de persoane sint aproape nesemnificative in comparatie cu nevoile existente. S-a ajuns la situatii in care majoritatea spitalelor devin aziluri pentru batrini. Foarte multe astfel de persoane, unele pacalite de rude, care le-au luat casele, sint abandonate in spitale. In cele mai multe cazuri, nu stim ce sa facem cu acesti virstnici, neexistind un serviciu social care sa ii preia dupa ce le sint rezolvate problemele medicale”, spune dr. Vicuta Todosiciuc, purtator de cuvint la Directia de Sanatate Publica (DSP) Iasi.
La sistemele de asistenta a virstnicilor din Europa, romanii nici nu pot visa
In tarile dezvoltate, sistemul de asistenta sociala a virstnicului este foarte bine reglementat. „De exemplu, in Franta, orice persoana virstnica, chiar si fara sa fi lucrat o zi in viata ei, are garantata suma de 596 euro lunar, iar cuplul 1.020 euro lunar. Statul, din Fondul de Solidaritate Nationala, completeaza aceste sume virstnicilor care au veniturile sub plafoane”, spune dr. Mihaela Ceuca, care a avut ocazia sa vada cum functioneaza astfel de sisteme in Ungaria, Franta, Iugoslavia, Germania si Suedia. In ceea ce priveste tipul de servicii, in aceste tari exista foarte multe posibilitati incepind de la ingrijiri la domiciliu (servicii de ajutor menajer, masa calda, companie si ajutor pentru gestionarea resurselor), centre de zi, spitale de zi, centre de cazare temporara si plasament familial.
In ceea ce priveste finantarea acestor servicii, in intreaga Europa, ele sint sustinute de la bugetul public, pentru gama de servicii de baza, cum ar fi ingrijirile la domiciliu si institutiile tip camine. „Desigur, in functie de veniturile virstnicilor, exista contributii mai mari sau mai mici. De asemenea, serviciile de lux, cele private, sint contra cost. Exista insa grile de evaluare care se aplica unitar, pe teritoriul fiecarei tari”, mai spune directoarea Fundatiei „Papadia”. (C.M.)