90 de drame italo-romane in judetul Iasi

Ciprian, un elev de liceu proaspat revenit din Italia, este bucuros ca s-a intors acasa, dar regreta totusi ceva: bunavoita profesorilor de acolo. "La ei nu se invata pentru medie, pentru a fi pe primul loc, si nu e o rusine sa ramai repetent", a marturisit Ciprian

90 de elevi care au studiat in Italia urmeaza, incepand cu acest an, cursurile in scoli iesene. Ei s-au intors in judet in lunile iulie, august, septembrie sau octombrie, fie pentru ca parintii lor nu mai aveau loc de munca in Italia, fie pentru ca nu reuseau sa se adapteze acolo. Conducerea Inspectoratului Scolar sustine ca reintoarcerea acestor elevi nu ridica probleme deosebite de adaptare si ca elevii ramasi acasa in timp ce parintii lor lucreaza in strainatate reprezinta un grup mai vulnerabil. „Sunt doua situatii legate de elevii care se intorc dupa ce au fost plecati o perioada cu parintii in strainatate. Avem situatia parintilor care nu mai au loc de munca si atunci revin in tara, dupa ce copiii au parcurs acolo unul-doi sau mai multi ani de scoala. Pe de alta parte, exista situatia dificultatilor de adaptare, pentru ca sunt intr-un mediu cultural strain, pentru ca simt lipsa prietenilor de acasa, pentru ca este dorul efectiv de un mediu mai stabil in care s-au format. Cand revin, diferentele nu sunt chiar foarte mari, readaptarea nu creeaza probleme. Reintoarcerea acestora este cumva intr-un mediu deja cunoscut de ei si nu creeaza probleme majore de intelegere pedagogica. Mai degraba cei care raman singuri acasa si parintii pleaca constituie un grup mai vulnerabil", a punctat Camelia Gavrila, sefa ISJ.

„E mai putina seriozitate acolo"

Trei dintre elevii inscrisi sau reinmatriculati anul acesta in scoli din judet le-au impartasit reporterilor „Ziarului de Iasi" atat din experienta adaptarii in Italia, cat si din cea a readaptarii in tara. Ciprian Buzatu, in prezent elev in clasa a X-a la Colegiul Tehnic „Gh. Asachi" (pe care o repeta intrucat nu a finalizat-o – n.r.), a plecat in Italia dupa ce a urmat sase clase la Scoala din Todiresti. Se bucura ca s-a intors, chiar daca mama si fratii lui mai mari au ramas acolo, intrucat considera ca se face mai multa carte in scolile iesene. „E mai putina seriozitate acolo, sa zic asa. In toti anii in care am stat in Italia, nu m-am pus niciodata sa invat acasa pentru scoala o ora. Eram la un nivel superior cand am ajuns, la matematica cel putin, dar usor-usor, cum au trecut anii, am ajuns si eu la nivelul lor. Nu am mai avansat, am ramas asa pana m-au ajuns ei din urma. Asta si pentru ca nu era concurenta in clasa. La ei nu se invata pentru medie, pentru a fi pe primul loc, si nu e o rusine sa ramai repetent", a marturisit Ciprian. Ultimul an pe care l-a studiat in tara, inainte de a pleca, l-a incheiat cu media 9,27, cea mai mare din clasa lui, iar acum ii este teama ca ar putea ramane corigent la matematica daca nu obtine la teza cel putin nota 5.

„Ei mai mult nu suporta negrii"

Chiar daca profesorii italieni nu sunt la fel de rigurosi ca cei ieseni, Ciprian a apreciat la acestia ca nu le cereau elevilor sa „toceasca" lectiile predate. „Mi-a placut mai mult acolo ca profesorii nu erau asa de severi ca aici, te intelegeau, nu trebuia sa le zici lectia cum o aveai pe caiet, sa folosesti aceleasi cuvinte. Daca foloseai cuvintele tale era bine", a afirmat Ciprian. Intorcandu-se in tara, Ciprian a batut la usile mai multor scoli ca sa fie primit, si a cheltuit aproape 900 de lei cu traducerea si legalizarea actelor necesare pentru echivalarea studiilor. Sustine ca nu ii este greu sa se reobisnuiasca cu atmosfera din scoala autohtona. „Nu mi se pare greu sa ma readaptez, chiar deloc. A fost putin mai greu la inceput, pana am revenit cu mentalitatea. In Italia, am avut o experienta placuta, n-au fost probleme care sa-mi marcheze toata perioada aia, incat sa spun ca a fost urata. Dar nu e acel lucru maret la care te astepti cand te duci in alta tara", considera Ciprian. Stefana Prepelita, eleva in clasa a IX-a la acelasi colegiu, s-a intors in tara impreuna cu mama, la Tiganasi, dupa ce a studiat in Italia 2 ani. „A fost o experienta frumoasa, mi-am facut si prieteni acolo, m-am obisnuit. La inceput, era mai greu, fiindca nu cunosteam pe nimeni. Din toata scoala, eram singura romanca. Chiar am cautat sa vad daca mai sunt romani, dar n-am gasit pe nimeni. Bineinteles ca veneau toti sa vada cum vorbesc, fiind noua, si ma simteam asa un pic mai… Dupa aia insa, mi-a fost usor si pentru ca am avut o profesoara care m-a ajutat foarte mult. Colegii n-au fost rautaciosi cu mine. Ei mai mult nu suporta negrii; daca ai culoarea lor, nu-i problema. Cand m-am intors in tara, mi-a fost teama deoarece nu reuseam sa ma exprim bine, dar m-am obisnuit, asa cum m-am obsinuit acolo", a povestit Stefana.

Face pregatire suplimentara la matematica

Alin Rudac, elev inscris in clasa a VI-a la Scoala din Letcani, a fost plecat in Italia de la varsta de 4 ani, impreuna cu ambii parinti, cu care s-a si intors. Chiar daca are mult de recuperat fata de colegi, la matematica avand nevoie de pregatire in particular, lui Alin ii place scoala de acasa in primul rand pentru ca atmosfera este prietenoasa. „Ma intelegeam mai rau cu elevii de acolo, pentru ca eram strain. M-am imprietenit doar cu cativa. Vorbeam si ma jucam cu ei mai putin, nu prea ma bagau in seama. Ei sunt cam rai cu cei din alte tari. Ne bateau, ne injurau, dar nu asa de mult. Mie nu-mi faceau nimic, pentru ca fugeam de ei", a povestit Alin. Sefa ISJ arata ca, in ciuda dificultatilor mai mari sau mai mici pe care le intampina elevii in momentul revenirii, acestia trebuie sa vada cel putin un castig de pe urma experientei educationale din alta tara. „E o experienta culturala pe care copilul sau tanarul a strabatut-o si se merge cu cel putin un element pozitiv suplimentar, si anume o limba straina mai bine vorbita, in mediul nativ al acesteia si cu o anumita dezinvoltura", e de parere Camelia Gavrila.