Cum este sa-l urmaresti pe seful SRI Iasi

Doi reporteri ai "Monitorului" l-au urmarit prin oras, cu masina, pe seful SRI Iasi, colonelul Corneliu Dogaru
Sint multi ieseni care pot descrie spaimele si angoasele unei persoane urmarite de serviciile secrete. Cel putin cei supravegheati de Securitate inainte de 1989 isi amintesc in detaliu senzatiile pe care le-au trait pe vremea cind aveau "coada". Multi cred ca si in prezent sint filati sau li se asculta telefoanele, chiar daca nu pot procura dovezi care sa demonstreze ca au dreptate.
Reporterii de la "Monitorul" au discutat la o sedinta de sumar despre acest subiect. Ei au constatat ca, indiferent daca mai sint sau nu urmariti oameni nevinovati astazi, faptul ca multi dintre noi cred ca asemenea abuzuri exista stirneste neliniste si teama. Odata cu aceasta constatare, o curiozitate aparte a aparut in redactie. Oare cum s-ar simti si cum s-ar comporta un ofiter al serviciilor secrete care s-ar trezi deodata urmarit prin oras? Asa a aparut ideea articolului de mai jos. Am hotarit sa-l urmarim pe seful SRI Iasi, colonelul Corneliu Dogaru.
Voiam sa nu-si dea seama din start ca reporterii "Monitorului" sint pe urmele sale. Am preferat din acest motiv sa ne urcam in Dacia personala, pentru ca la vederea masinii de serviciu, inscriptionata cu numele ziarului nostru, colonelul Dogaru n-ar mai fi avut senzatia unei urmariri adevarate. Cu rezervorul pe jumatate plin si destule pachete de tigari prin buzunare, intr-o dimineata ne-am apucat de treaba. Nestiind la ce ora pleaca la serviciu, am parcat in apropierea blocului "Scala", in care locuieste Corneliu Dogaru, in jurul orei 6:45. Stiam doar ca trebuie sa apara un Espero alb, cu numarul IS-94-ADY, masina de serviciu a sefului SRI Iasi. Au trecut 30 de minute fara sa se intimple nimic. Doar oameni care se grabeau spre locurile lor de munca. La ora 7:15, masina IS-94-ADY a parcat silentios in fata magazinului "Aldo". Era ora 7:20 si ne gindeam ca avem noroc: cu o zi in urma, nu a aparut. Fara sa fi stat pe ginduri, am bagat in viteza si ne-am postat chiar in bara din spate, apoi am asteptat, curiosi, sa vedem ce se va intimpla mai departe.
Soferul, un barbat tinar si bine imbracat, a iesit din masina si si-a cautat de lucru cu o cirpa pe la oglinzile retrovizoare. Multumit de rezultat, a lasat bucata de pinza in portbagaj si s-a urcat la volan. Surpriza! O doamna eleganta, intre doua virste, s-a apropiat de Espero. Femeia s-a urcat hotarita in masina, iar soferul a pornit motorul si a coborit pe strada Sfintul Lazar, apoi pe Smirdan. Noi, dupa ei. Era ora 7:30. Dupa ce masina de serviciu a sefului SRI a trecut prin fata redactiei noastre, a facut la dreapta si a intrat pe bulevardul T. Vladimirescu. Ne-am gindit ca doamna este sotia colonelului, insa nu am reusit sa aflam cu exactitate daca este asa sau nu. In citeva secunde, masina a strabatut bulevardul si a intrat in campusul studentesc. Slalom printre caminele studentesti, iar intr-un final, autoturismul Espero a parcat in curtea Directiei pentru Protectia Copilului. Femeia a coborit si a intrat in cladire, iar soferul a intors masina. Ne intrebam daca doamna aceasta si-a dat seama ca este urmarita, chiar daca raspunsul nu ne folosea la nimic. In fond, noi doream sa observam reactia ofiterului, si nu a sotiei sale. Pina sa ajungem la un consens, am realizat ca masina s-a pus din nou in miscare. Am accelerat sa o prindem din urma, insa nu poti sa pui o Dacia linga un Espero cind este vorba de demaraj. Noroc de faptul ca Iasul este foarte aglomerat dimineata, altfel ramineam in "Tudor" si pierdeam masina sefului SRI. Am convenit ca soferul de pe IS-94-ADY este un vitezoman sadea, dupa ce pe tronsonul "Tudor" – Podu Ros ne gindeam ca mai aveam putin si ne luam zborul in urmarirea punctului alb. Din nou pe str. Sfintul Lazar, insa pe bucata pe care nu ajunsesem inca in acea dimineata. Am intuit ca va parca din nou in fata la "Aldo", ceea ce s-a si intimplat. Era ora 7:55 si, in sfirsit, l-am vazut pe domnul colonel, cel pe care-l asteptam de fapt.
"Semnalizeaza la dreapta". "Stiu, am vazut". "Stai chiar in spatele lui, cel mai important este sa ne observe". "Mai am un pic si ma izbesc in el, ce vrei mai mult?" Discutia dintre noi a tinut din fata blocului "Scala" pina in intersectia din fata Hotelului "Europa". Pina la culoarea verde a semaforului, un taximetrist bagacios ne-a luat locul din spatele masinii albe. Oare ne-a observat? Oare soferul i-a spus ca o Dacia albastra s-a tinut dupa el pina in "Tudor" si inapoi, iar acum este din nou in spate? Ne asteptam sa-l vedem cum scoate telefonul mobil si-l duce la ureche pentru a afla cit mai repede cine-i sta in coasta. Nimic. Intram pe str. Elena Doamna, iar in citeva secunde sintem din nou in spatele tintei, la un nou semafor pe care l-am prins pe rosu: Tirgu Cucului. Aici, primul semn (sau nu?) ca seful SRI Iasi este interesat de ceea ce se intimpla in spatele lui. Cu o miscare aparent absenta, a coborit parasolarul din dreptul scaunului sau si s-a uitat in oglinda. Ochii colonelului s-au intersectat o secunda cu ochii nostri, apoi acesta si-a coborit privirea in oglinda parasolarului. Suficient ca sa ne dam seama ca nu ne-am trezit degeaba cu noaptea-n cap doua zile la rind. A urmat un nou raliu, de aceasta data la deal pe strada Sararie. In mai putin de un minut, masina alba a ajuns la sediul SRI si s-a ascuns pe undeva in curtea Inspectoratului Judetean de Politie (IJP) Iasi. Era ora 8 fix. Cu o mare disponibilitate de asteptare si comentind copios urmarirea pina in acel moment, am parcat la citiva metri de sediul SRI. Nu s-a intimplat nimic care ar fi putut sa ne scape pina la ora 10:45, sau cel putin masina alba nu a mai iesit din curtea IJP. Deja ne imaginam ca a sunat la Politia Rutiera sa ceara informatii despre proprietarul masinii care l-a urmarit. In opinia noastra, aveam un mare avantaj: colonelul nu stia ce vrem de la el. Ne-am gindit ca putem profita de acest atu si am hotarit sa-i atitam curiozitatea. Ne-am dus la ofiterul de serviciu si l-am intrebat daca se afla in cladire colonelul Dogaru. Secretara sa ne-a spus insa ca acesta este plecat de la ora 5 dimineata la Bucuresti. "Interesant raspuns", ne-am spus, "inseamna ca domnul colonel nu a reusit sa afle suficiente informatii despre noi si evita o intilnire cu cineva pe care nu stie de unde sa-l ia. O fi ingrijorat?", ne-am intrebat. Eram hotariti sa stam acolo pina la terminarea programului de lucru al bugetarilor, insa ghinionul (sau norocul) nostru a fost ca am primit de la redactie o informatie ce trebuia verificata de urgenta la Parchet. La ora 12:30 am fost nevoiti sa abandonam proiectul nostru, am intors masina si am plecat spre sediul procuraturii locale sa vedem despre ce este vorba.
Imediat dupa ce ne-am incadrat pe banda, am vazut cu coltul ochiului in oglinda retrovizoare o masina care a iesit de pe poarta garajului SRI. Initial, nu am dat importanta acestui lucru, pentru ca am vazut cu ochii nostri ca, din acel loc, pleaca sau soseste in fiecare minut cite o masina. In timp ce coboram pe str. Sararie discutind aprins despre modul in care vom continua ceea ce ne-am propus initial, masina care a iesit pe poarta SRI s-a apropiat mult prea mult de noi. "Oare nu sintem urmariti ?". Pentru a incerca sa ne dam seama de acest lucru, fara sa semnalizam din timp, am virat brusc la dreapta pe strada Lascar Catargi. In acel moment, ne-am dat seama ca domnul colonel n-a dormit in birou. O Dacia-break de culoare gri-metalizat, cu numarul de inmatriculare IS-29-MNM, cu trei barbati inauntru, ne luase urma. La volan era un ins mai in virsta, care parea a fi in pragul pensionarii. Pe bancheta din spatele masinii se aflau doi barbati care pareau ceva mai tineri. Cel mai solid dintre ei avea parul usor cirliontat si grizonat, iar celalalt era atletic si cu parul pieptanat intr-o parte. Cu inca o manevra nesemnalizata si neasteptata, am virat din nou la dreapta, pe strada Nicolae Gane. In oglinzi se vedeau chipurile celor trei barbati, toti cu privirea inainte. Miscarea ne-a dat o clipa de libertate pentru ca, desi intrasem 20 de metri pe acea straduta,
Dacia-break inca nu se vedea. "Am scapat", ne-am zis dupa ce am cotit spre stinga, urmind cursul strazii. Voiam sa avem o certitudine a faptului ca "baietii cu ochi albastri" sint pe urmele noastre, asa ca am tras pe dreapta si am asteptat. Nici zece secunde nu au trecut pina cind Dacia-break a trecut in viteza pe linga noi. Fetele celor trei s-au intors pentru citeva secunde spre masina noastra. Primul impuls a fost sa-i urmarim, insa am ales sa asteptam mutarea adversarilor. Aceasta nu s-a lasat asteptata, iar "codita", dupa o scurta ezitare, a facut la dreapta spre Casa Pogor. Am coborit pe strada Nicolae Gane, am intrat pe sens interzis si am virat la dreapta spre Parchet. In spatele nostru nu mai era nici o masina si ne-am gindit ca le-am facut-o intrind pe sens interzis. Ajunsi la Parchet, in doua minute ne-am clarificat in ceea ce priveste informatia primita telefonic: era alarma falsa. Am iesit repede din cladirea Parchetului si ne-am indreptat spre masina. Baietii cu ochi albastri ne asteptau in formatie restrinsa. De aceasta data erau numai doi barbati inauntru si amindoi s-au uitat lung la masina parcata, apoi au incetinit. Probabil ca al treilea a ramas pe undeva pe linga locul in care oprisem, pe strada Nicolae Gane. Ne asteptam sa coboare si sa ne abordeze in vreun fel, insa desi rula cu 5 kilometri pe ora, masina nu a oprit. Aceeasi indecizie a soferului ne-a facut sa credem ca vor opri, dar, dupa ce s-au uitat atent spre noi, masina gri a disparut in tromba.
Proiectul nostru era privit, ne gindeam, cu maxima seriozitate de seful SRI. Motive suficiente sa ne reluam asteptarea in fata sediului SRI. Nu ne-a surprins deloc sa observam ca, putin dupa ora 14, masina cu numarul de inmatriculare IS-29-MNM a intrat in viteza in curtea IJP. Dupa ce eram deja convinsi ca fusesem urmariti, am inceput sa facem scenarii. Scenarii care ne-au fost intrerupte la 15:30 de ceea ce se intimpla in fiecare zi in programul bugetarilor: colonelul Corneliu Dogaru a plecat spre casa. Tot in autoturismul Espero alb si tot pe str. Sararie, cu o scurta oprire pe Strada Armeana, la Uniunea Artistilor Plastici. De aceasta data nu a mai coborit parasolarul cu oglinda sa vada cine-l urmareste, insa oprirea ne-a lasat cu impresia ca a incercat sa scape de noi, la fel cum am facut noi cu Dacia-break. Daca aceasta a fost intentia sa, a reusit. Fluxul continuu si faptul ca strada are o singura banda pe sens ne-a taiat orice posibilitate de a intoarce in timp real. Oricit am incercat sa-l prindem din urma, nu l-am mai ajuns. Aceeasi aglomeratie, care dimineata ne salvase, acum ne-a facut sa pierdem masina alba. Intorcindu-ne la sediul SRI, dupa o jumatate de ora a aparut acel Espero cu numarul IS-94-ADY, dar inauntru era numai soferul. Ne-am zis ca l-a lasat pe sef acasa si am incheiat, pentru acea zi, urmarirea.
A doua zi am incercat sa aflam cine este proprietarul autoturismului cu numarul IS-29-MNM. Toate incercarile noastre au fost zadarnice deoarece acest numar nu aparea in evidentele Serviciului de Evidenta Informatizata a Persoanei.
Citeva zile dupa toate cele povestite mai sus am convenit asupra unei concluzii referitoare la urmarirea noastra: inainte de a ordona urmarirea unui civil, seful SRI trebuie sa se gindeasca la ce-ar fi fost daca reporterii "Monitorului" ar fi fost agenti secreti, iar el ar fi fost un simplu cetatean. Altfel spus, sa masoare de zece ori inainte de a pune mina pe foarfeca.
Joia tecuta, la ora 7, masina alba cu numarul IS-94-ADY a parcat in fata blocului "Scala" din Centrul Civic. La ora 7:05, col. Corneliu Dogaru si-a facut aparitia pe scari si a urcat in masina. Espero s-a indreptat apoi spre cartierul Nicolina, unde a urcat un barbat cu parul alb. Dupa un mic popas la magazinul "Belvedere", seful SRI si colaboratorul sau au plecat catre Bucium pe bulevardul Poitiers. Imediat dupa Hanul "Trei Sarmale", masina a virat la dreapta pe drumul care duce la Birnova. Masina alba s-a oprit la vila ce apartine "Romtelecom" din Birnova, situata strategic chiar sub Releul Bucium. Aceasta este deseori folosita pentru cazarea delegatiilor oficiale, in timp ce localnicii stiu ca acolo este o centrala telefonica. Dupa o jumatate de ora de asteptare, din curtea vilei au plecat doua masini, Espero IS-94-ADY si Opel Astra IS-01-AAB, in fiecare din ele fiind cite 4 persoane. Acestea s-au deplasat direct la sediul SRI din Copou. La ora 9:55, cele doua autoturisme au coborit pe Sararie si s-au indreptat spre Aeroport. La ora 10:25, 4 dintre cele 8 persoane au decolat cu avionul spre Bucuresti. Unul dintre ei era directorul Serviciului Roman de Informatii, Radu Timofte, care a efectuat o vizita discreta la Iasi.
(Radu BURLACU, Catalin STEFANESCU)