DISPERARE

Farmacia „Alexandra Farm” de pe strada Vasile Alecsandri a fost asaltata si ieri de sute de ieseni disperati sa-si procure medicamente compensate de care depinde viata lor. Afara, la o coada uriasa, oamenii asteapta cu sufletul la gura sa intre dupa ce au batut orasul zile la rind, din farmacie in farmacie. „Am 6 zile de cind umblu sa-mi iau medicamentele. Sufar de hipertensiune si trebuie sa iau 3 pastile in fiecare zi. Daca intrerup pot sa fac infarct in orice moment si mor pe loc. Daca ma apuca in strada sau chiar in casa si nimeni nu stie sa-mi acorde primul ajutor am murit in secunda doi”, spune Pavel Botez, un pensionar de 64 de ani. Din cele 3,5 milioane de lei pensie nu-si poate permite sa-si cumpere tratamentul lunar necompensat in valoare de 1,5 milioane de lei. „Si aceasta pentru ca si sotia mea sufera tot de inima, iar tratamentul ei costa la pret intreg 3 milioane pe luna. Mai mult, ea are pensie mai mica decit a mea. De unde si pentru medicamente si pentru mincare si pentru intretinere si alte hangarale. Nu are cine sa ne ajute, ca si copii nostri cistiga ca vai de ei”, a mai spus suparat pensionarul iesean. Mai in spatele cozii asteapta la rind Aurica Axinte, de 53 de ani, care a venit tocmai de la Tirgu Frumos ca sa prinda rind la o farmacie. „Sufar de glaucom si tratamentul costa, necompensat, 1,4 milioane de lei pe luna. Eu cistig minim pe economie. Am doi copii pe care se duc cei mai multi bani. Daca nu iau compensat nu mi-as permite sa urmez strict tratamentul, iar acest lucru pentru mine inseamna orbirea”, spune femeia.
„Ma gindesc cu groaza daca nu se rezolva criza”
La rind s-a asezat si Elena Airimioaiei, de 50 de ani, profesoara de liceu. Desi e in coada, ea spera sa prinda totusi rind in farmacie ca sa-si ia compensat tratamentul pentru inima. „Ar trebui sa dau lunar pe medicamente jumatate din salariul meu, adica 4 milioane. Cit am batut orasul dupa o farmacie care sa onoreze reteta mea mi-am cumparat medicamentele cu bucata. Am dat intre 70 si 100 de mii de lei pe zi. Ii am in grija si pe parintii mei care au si ei nevoie de medicamente pe care tot noi le cumparam. Ma gindesc cu groaza cum m-as descurca daca nu se clarifica lucrurile cu criza asta si nu se mai dau compensate. Ce mai, fara aceste medicamente as muri”, a spus la rindul ei profesoara Airimioaiei. Oamenii asculta ingrijorati povestea ei, gindindu-se la propriile necazuri si dind din cap a aprobare. Cei mai multi dintre ei au nevoie de medicamente pentru boli de inima, medicamente vitale care ii tin in viata. La fel ca si Elena Isachi, de 57 de ani, fosta asistenta medicala, pensionara acum, si care a facut un infarct in urma cu un an. Tratamentul ei costa 10 milioane de lei pe luna, iar compensat cu 90% putin peste un milion. „Are 3,5 milioane de lei pensie si i-am cumparat eu reteta compensata. Daca nu eram eu, s-ar fi dus sigur repede la cimitir”, spune fiul ei.
„Ne-au condamnat la o moarte sigura”
Criza medicamentelor gratuite si compensate a scos la iveala inca un caz disperat. Este vorba despre singurul iesean care a facut un transplant de ficat. Guvernantii l-au scos pe Adrian G., de 45 de ani, de pe lista celor care beneficiaza de medicamente gratuite si compensate dintr-o trasatura de condei. O omisiune care il condamna la moarte. La fel ca si pe alte citeva sute de persoane din Iasi si din tara, care traiesc acum in urma unor transplanturi hepatice sau de rinichi. „Am avut sansa sa ma nasc a doua oara anul trecut in noiembrie, dupa 6 luni de chin, disperare si teama ca pot muri oricind. De atunci sint alt om. Am fost depistat in 1999 cu hepatita virala C, virus capatat se pare in urma unui tratament stomatologic. A urmat o operatie complicata in care s-a descoperit o tumora pe ficat, iar apoi s-au invit multe alte complicatii care m-au pus inevitabil pe lista de transplant”, isi incepe povestea Adrian G., fost sportiv de performanta si cu 27 de ani de cotizat la bugetul de Sanatate. „Nu cred ca a fost numai noroc, ci si o minune de la Dumnezeu. Am primit un ficat de la un tinar de 38 de ani, aflat in moarte clinica in urma unei caderi de la inaltime si ale carui rude au acceptat sa-i fie donate organele. Pentru ca organismul meu sa nu respinga noul ficat trebuie sa urmez continuu, poate pina la sfirsitul vietii, un tratament foarte strict si foarte scump. Toate medicamentele pe care trebuie sa le iau ajung sa coste aproape 400 de milioane de lei pe luna, bani care erau acoperiti printr-un program de sanatate publica. Acest program insa a fost sistat brusc, fara nici o explicatie, fara nimic. Ne-au condamnat la o moarte sigura, dupa ani de chinuri si sperante. A intrerupe tratamentul, chiar si o zi, inseamna moarte. Daca nu se rezolva cu aceasta criza pina in mai si intrerup in iunie, din acel moment mai am de trait doar o luna”, spune Adrian G. In ciuda acestor previziuni sumbre, fostul sportiv ii incurajeaza pe toti cei care au probleme hepatice grave sa apeleze la transplantul hepatic, fiind dispus sa ofere oricui toate informatiile despre pasii care trebuie parcursi si medicii la care trebuie sa apeleze. (Carmen MAFTEI)