„Eldorado” din CUG – Oamenii-cirtita sfredelesc pamintul in cautarea fierului

Sapatorii dupa iluzii de o mie de lei „coaja” si doua mii de lei „curatu'”. De „coaja” nu se plinge nimeni, dai de ea la fiecare lopata de pamint. „Curatu'” e putin. Si daca e mult e greu de scos. Cu tirnacopul, aplecati in groapa, ca niste cirtite, izbesc sa auda scrisnet de fier pe fier. Acestia sint salahorii fiarelor vechi de la marginea Iasului, „minerii” care traiesc de pe urma lui Ceausescu.
„Daca ar veni Ceausescu acum i-ar impusca pe toti, sa vada cum traim noi… Ca de pe urma lui mincam”, spune unul dintre salahori. Laolalta, citeva zeci, barbati si femei, „minerii” sapa dupa fierul vechi ingropat la capatul CUG-ului odata cu trecerea anilor. Uneori, o zi pentru acestia inseamna 12 ore de sapat pamint si nici un ban.
Sapa o zi intreaga pentru 25 de kilograme, adica 25.000 lei
Oricine iese din Iasi prin CUG are ocazia sa vada o adevarata „mina” de suprafata. O groapa de aproape un hectar se casca la capatul fostului combinat de utilaj greu. De pe marginea gropii de pamint, peisajul pare lunar: zeci de cratere de diferite marimi si forme, sapate in groapa mare. Peste tot, pititi pina la urechi in cite un crater, dind pamint la lopata sau incarcind fier in carute si carucioare, citeva zeci de oameni. Chiar pe coama gropii stau „cei noi”, care nu vin decit de citeva luni sau citeva zile. Ei nu au acces jos, unde sapa numai „cei vechi”, care cara fier de ani buni. Chiar pe coama gropii mari sta Maria Potop, din Ciurea. Se odihneste, linga o groapa in care nu incape decit pe jumatate. Linga ea sta o mica gramajoara de „coji”, bucati de tabla subtiri si nu mai mari decit o palma de om. Atit a sapat in peste cinci ore. „Cam 25 de kile pe zi adun eu, da’ eu nu vin demult”, spune Maria. In groapa o asteapta „grosul”: o teava ruginita, dezgolita cam 30 de centimetri, care pare sa fie numai capatul unei bucati mari de fier. „Sa dea Domnu’ sa fie o bucata mare”, mai spune, si se apuca de sapat din nou cu tirnacopul. Pe un kilogram de „coaja” de abia daca ia o mie de lei de la „Pieta”, iar pe un kilogram de fier, pe care „tre’ sa-l cureti mult, ca nu ti-l primeste”, doua mii de lei. Pe coama gropii mai stau citeva femei care sapa, toate din satele dimprejurul Iasului.
„Ne ducem noi in Irak sa-l scoatem pe Saddam din buncar”
Treaba serioasa este chiar pe fundul gropii, unde ajungi dupa ce cobori un povirnis abrupt de vreo zece metri. Acolo, un grup de vreo cinci barbati se chinuieste cu o bucata de fier masiv de peste 300 de kilograme. Pare un pot gros. Dar se dovedeste a nu fi. „Am muncit patru oameni timp de o saptamina sa-l scoatem”, spune Vasile Goldan, din Dumbrava. La o socoteala scurta, reiese ca fiecare a cistigat cite 20.000 de lei pe zi, daca reusesc sa vinda bucata cu 2.000 de lei pe kilogram. Alti „mineri” stau deoparte si privesc. Ies din apatie la vederea fotografului. „Filmati-ne, sa se vada ca am intrat in NATO, cum e la noi”, se agita Ion Calutu, tot din Dumbrava. Pentru un minut, toti uita sa mai dea la tirnacop. „Ne ducem noi in Irak sa-l scoatem pe Saddam din buncar daca ne lasa noua buncaru’, ca doara e din fier”, zice Mihai Vintu. Vorba lui favorita este „Ce-a ingropat bunicu’, dezgroapa taticu'”. Nu greseste deloc: ce iese din gropi nu seamana cu fierul decit dupa ce e batut cu ciocanul ca sa sara pamintul si rugina. Si asa mai pierd din cantitate, „pe linga ce ne mai fura la centrul de primire”, spune si Mihai Mutu.
Aproape 1.000 de „cirtite” rascolesc zilnic pamintul
Sint aproape toti barbati care pot sapa de dimineata pina seara ca sa le iasa totusi ceva, adica macar peste 50 kilograme de metal. Fierul a devenit din ce in ce mai putin, dar craterele continua sa se inmulteasca in groapa mare si sa creasca in adincime. Unii dintre cei care sapa acolo le-au vazut inca de cind era pamint plat. Unul cum e Stefan Agapi, din Todirel, un sat din Birnova. Se plimba pe coama gropii, inarmat cu mai multe lopeti si tirnacoape. Are 66 de ani si o filosofie simpla: daca vrei sa pui ceva in gura, trebuie sa sapi, ce altceva sa faci acasa? „Aici e ca la loz in plic: poti sa cistigi 50.000, poti sa cistigi 200.000, citeodata, da’ poti sa nu gasesti nimic”, spune mos Agapi, care mai sapa si el cit mai poate. Fierul ajunge apoi la orice punct de lucru al „Pieta”, capatul final si „casieria” salahorilor. Oficial, tabla se plateste cu 2.400 de lei kilogramul, iar fierul bun, cu 2.800 de lei kilogramul. Nici un sapator nu a primit insa asa de mult pe un kilogram, pretul maxim e 2.000 de lei. „Cam la sfirsit de saptamina vin mai multi cu fier, mai ales acum, de cind s-a mai incalzit”, a spus un administrator de la unul din punctele de lucru ale „Pieta”. La punctele de lucru ale societatii se primeste fier obtinut din orice fel de dezmembrare si tabla. „Pe punct de lucru primim zilnic cam 30 tone de fier de la populatie”, a declarat Catalin Zelinschi, director adjunct la „Pieta”. Cum in Iasi sint 3 astfel de puncte, reiese ca „minerii” aduc zilnic 90 de tone. La o medie de 100 kilograme de fier pentru fiecare „miner” inseamna ca la Iasi sint 900 de „cirtite”. Groapa imensa de la capatul CUG-ului a fost acum citiva ani stadion. Nu mai erau de pus decit tribunele, ceea ce nu s-a mai intimplat. Resturile de fier din pamint provin din unele deseuri de la combinatul de utilaj greu. Nisipurile folosite in procesul tehnologic au fost depozitate acolo, iar printre aceste nisipuri au ramas si resturi de fier. (Catalin PRISACARIU)