Am consultat specialisti pentru a vedea ce ar fi de facut pentru valorificarea zonei industriale
Bagati buldozerele!

Tramvaiele care mergeau dimineata spre zona industriala erau pline pina la refuz. Scenele cu oameni agatati de usi nu impresionau pe nimeni. Marii colosi industriali precum Nicolina, Fortus, Moldoplast ori Terom mergeau cu motoarele turate la maxim. Acestia erau „motorul” Iasului, inainte de ’89. Peste jumatate din oras depindea de banii de aici. Acum, prin zona industriala a Iasului urla ciinii. Totul este inchis cu lacat sau functioneaza doar la cota de avarie. Daca inainte de 1989 la cele patru fabrici munceau in jur de 30.000 de persoane, acum doar ceva mai mult de 5.000 mai pleaca dimineata spre Nicolina, Fortus, Moldoplast sau Terom, multi dintre ei paznici. Iar scenele cu oameni agatati de scara tramvaielor au disparut de mult. Problema nu este ca s-a imputinat considerabil numarul muncitorilor, ci faptul ca aceste patru fabrici pierd zilnic sume uriase. Datoriile totale ale acestor societati se ridica la circa 2.300 de miliarde lei, cit trei sferturi din bugetul Primariei Iasi. Pe de alta parte, Terom si Nicolina au trecut prin chinurile unor privatizari esuate, Fortus, cu toate ca nu mai apartine statului, are o situatie nu tocmai roza, iar Moldoplast a ajuns „fata” batrina, fiind printre ultimile fabrici din Iasi ce inca apartine Guvernului. Ce anume ar trebui facut ca cele patru firme, altadata faima orasului, sa mearga? Mai pot fi ele salvate? „Ziarul de Iasi” a vorbit cu mai multi specialisti din zona academica, politica precum si din mediul privat de afaceri, incercind sa afle un raspuns la intrebarile de mai sus. Unii propun ca fabricile sa fie pur si simplu darimate la pamint, iar statul sa vinda terenul de sub ele investitorilor interesati. Altii sustin ca o solutie ar fi ca sa fie pastrate numai acele active care pot produce marfuri ce au cautare, iar restul sa fie vindute. Politicienii care stau aproape tot timpul cu ochii la electorat propun masuri ceva mai blinde, dar mult mai populare.
„Halele de productie sint vechi si costisitoare”
Initial, unele dintre persoanele intrebate au zimbit ironic, altele au refuzat sa comenteze situatia jalnica existenta, ori au raspuns retoric: „Ce solutii?”. Dupa mai multe insistente au aparut si primele raspunsuri. Ce-i drept, cam socante. „O solutie? E simplu: buldozerele!”, a spus sec Vasile Cocris, decanul Facultatii de Economie si Administrare a Afacerilor (FEAA). Insa aceasta solutie s-ar putea aplica doar pentru Terom, Nicolina si Moldoplast, insa nu si in cazul Fortus deoarece aceasta fabrica nu apartine statului. Culmea este ca actionarii acestei societati au avut la un moment dat o astfel de idee. Acestia au dorit sa vinda o parte din activele care nu foloseau fabricii si erau si consumatoare de utilitati. Planul actionarilor de la Fortus a cazut. „Aceste fabrici trebuie rase din temelii. Halele de productie sint vechi si consumatoare de utiltati. Nimeni nu le va cumpara. Cine le cumpara, le cumpara pentru terenurile care le detin. Uitati-va la o firma mai mare, de exemplu compania Coca Cola. Aceasta are nevoie doar de un spatiu. In maxim o luna de zile aceasta construieste o hala moderna si cu consum mic de utilitati. Daca se supara o desfac in timp util, iau jucariile si pleaca”, a mai adaugat Cocris.
Prefectul: activele sa treaca la autoritatile locale
Seful judetului nu este asa de radical precum decanul de la economie, dar solutia oferita de prefect este oarecum asemanatoare cu a primului. „O solutie ar fi preluarea activelor de catre autoritatile publice locale, primarie, consiliu judetean, prefectura, in contul datoriilor pe care le au aceste societati la bugetele locale si centrale si inchirierea acestora catre societati care doresc sa faca productie, in paralel cu angajarea personalului provenit din cadrul acestor unitati (recalificat prin metode active)”, a explicat prefectul Radu Prisacaru. Presedintele Comisiei de Buget Finante Banci, Varujan Vosganian, este de parere ca aceste societati ar putea fi salvate prin lichidare, dar in acelasi timp acesta se gindeste si la electorat. „Singura solutie pentru Terom este lichidarea societatii si achizitionarea combinatului de catre un investitor care sa accepte incheierea unui pact social cu sindicatele, in sensul mentinerii obiectului de activitate si pastrarii celei mai mari parti a personalului. Din pacate, atmosfera este tensionata de neintelegerile dintre sindicate, echipa manageriala si consiliul de administratie”, a declarat Vosganian.
Lichidarea, o alta posibila solutie
Oamenii de afaceri ieseni cred ca fostele stele ale industriei locale mai au ceva sanse, dar pentru aceasta trebuie cautate noi piete de desfacere. „Cred ca este nevoie de o restructurare si de o regindire a modelului de afaceri al acestor companii, chiar cu riscul de a pierde din gloria de alta data de mari societati. Trebuie sa se renunte la ceea ce nu mai produce valoare adaugata, iar pentru restul sa se gaseasca in primul rind o piata de desfacere”, a precizat Gabriel Mardarasevici, presedintele Ness Romania. De aceeasi parere este si detinatorul grupului de firme Conex, Ioan Prisacaru. „Soarta unei unitati este determinata in mare parte de piata de desfacere pe care o are. Ca urmare a schimbarilor din Romania, piata s-a schimbat profund, iar unitatile au ajuns sa nu mai aiba pentru cine produce. Solutia ar fi lichidarea lor si valorificarea a tot ce este bun din ele, angajarea de oameni competenti si abordarea unui segment de piata autohton”, a explicat patronul Conex. In prezent, conducerea Nicolina a propus aceasta solutie pentru salvarea fabricii. „Datoriile societatii Nicolina se ridica in prezent la aproximativ 390 miliarde lei. Circa 260 miliarde lei sint catre stat, iar restul catre furnizori si banci. Dupa ce vom intra in reorganizare si lichidare, vom vinde o parte dintre activele societatii care nu sint de mare folos pentru a acoperi intreaga valoarea a datoriilor restante, apoi vom incerca sa pornim de la zero”, a explicat Mihai Barbulescu, directorul general.
Pariu pe investitorii locali
Reorientarea societatilor iesene catre alte sectoare de activitate o sustine si presedintele Asociatiei Oamneilor de Afaceri (AOAI). „Fabricile iesene ar trebui vindute unor firme cu aceleasi profile care au piata de desfacere. Si asta pentru ca fabricile iesene nu au asa ceva. Dar este aproape imposibila gasirea unui investitor serios. Daca nu ai piata de desfacere, nu deschizi afacerea. Societatile iesene ar trebui vindute pe bucati si reprofilate apoi pe alte sectoare de activitate”, a precizat Gheorghe Plesu. Presedintele Ness Romania, Gabriel Mardarasievici, este de parere ca trebuie pus accent pe oamenii de afaceri ieseni, deoarece acestia prezinta mai multa incredere fata de un investitor strain necunoscut. „O constatare: companiile care au fost privatizate cu oameni de afaceri reali din Iasi, in cea mai mare parte s-au incheiat cu succes. De exemplu, ASAM si Tehnoton. Acest lucru ar trebui sa dea de gindit ca cei care traiesc in Iasi sint mult mai responsabili si mult mai motivati sa faca lucrurile sa mearga cum trebuie, chiar si pentru simplul fapt ca au viata de zi cu zi in locul unde isi fac afacerile”, a mai precizat Mardarasevici.
Piedicile din Codul Muncii
Solutia reorientarii catre alte piete de desfacere presupune mari investitii in tehnologie moderna. Dar, dupa cum sustine Cocris, retehnologizarea fabricilor la un nivel cit mai inalt este impiedicata de Codul Muncii. „Trebuie retehnologizate anumite sectoare de activitate. Dar aici intervine o problema: muncitorii. Multi dintre ei sint mai in virsta si nu concep adaptarea la o tehnologie mai inalta. Daca se va retehnologiza o fabrica, atunci o buna parte dintre angajati nu vor mai avea ce face. Acestia vor fi pusi pe liber, lucru care nu este permis de Codul Muncii”, a explicat decanul FEAA.
Solutia radicala a decanului Cocris, aplicata la IMA
Solutia demolarii din temelii a fabricilor iesene, propusa de decanul FEAA, Vasile Cocris, a fost aplicata in cazul societatii IMA, detinuta de omul de afaceri Neculai Vitelaru. Acesta a vindut fabrica de linga pasarela ce duce in cartierul Alexandru cel Bun si a construit una similara in curtea Nicolina. „La pod la Alexandru am avut o suprafata de 2 hectare. In incinta Nicolina am tot 2 hectare. Motivul pentru care am vindut este faptul ca suprafetele erau vechi si dispersate. Transportul intern minca prea mult timp de lucru. La pod la Alexandru trebuia sa plimbi un produs prin toata fabrica pina ce il terminai. Aici, la Nicolina, produsul iese ca pe banda rulanta dintr-un capat in altul”, a explicat Vitelaru. Fosta fabrica a fost demolata in totalitate, pe terenul ramas urmind a se construi un supermarket Kaufland.
Terenurile din zona industriala pot aduce 90 milioane euro
Fabricile iesene sint atractive in special pentru terenurile pe care le detin. In prezent, cele patru fabrici: Terom, Nicolina, Moldoplast si Fortus – se intind pe aproximativ 180 de hectare de teren. Inainte de 1989 acestea se intindeau pe o suprafata mult mai mare, adica pe aproape 260 de hectare. Dupa cum apreciaza patronii agentiilor imobiliare din Iasi, un metru patrat de teren in zona industriala are un pret minim de 40 – 50 euro. Facind un calcul, putem constata ca cele 180 de hectare de teren ale zonei industriale, fara cladiri, s-ar putea vinde cu aproximativ 90 milioane de euro.
„Nu s-a facut o privatizare adevarata”
In prezent, cele patru fabrici iesene ar putea fi numite tot colosi, insa pentru datoriile pe care le au si nu pentru glorie. Astfel, Terom, Nicolina, Moldoplast si Fortus au datorii totale atit la stat cit si la furnizori de aproximativ 233 milioane lei noi, adica de 2.330 miliarde lei vechi, ceea ce inseamna circa 64 milioane euro. Politicienii si oamenii de afaceri ieseni dau vina in mare parte pe institutiile de privatizare ale statului pentru situatia dramatica in care au ajuns aceste mari fabrici ale Iasului. „Principalul vinovat care a adus fabricile iesene in aceasta situatie este statul. De ce? E simplu. Nu s-a facut o privatizare adevarata. Nu s-au ales investitori dintre cei mai buni. Nu s-au monitorizat toti pasii care trebuiau respectati. Contractele de privatizare au fost prost intocmite”, a declarat Vasile Cocris, decanul FEAA. La rindul sau, prefectul sustine acelasi lucru si avertizeaza ca va cere socoteala celor vinovati. „Aceste privatizari au fost facute sub puternica influenta a politicului. Institutiile statului abilitate cu urmarirea contractelor de privatizare si a conditiilor de dupa privatizare nu si-au facut datoria. In acest moment au revenit in patrimoniul statului o serie de societati care au suferit un proces de privatizare dezastruos. Cu datorii mult mai mari, cu sectii intregi vindute pe nimic sau taiate si vindute ca fier vechi, cu contracte paguboase, fara piete de desfacere si fara materie prima. Acest lucru a fost facut de noii patroni impreuna cu fostii directori si chiar cu sindicatele. Trebuie actionati in judecata cei vinovati pentru a fi un exemplu pentru viitor”, a precizat Radu Prisacaru. (Dan MINDRUTA)