O familie cu sapte copii traieste intr-o singura camera

O singura camera, intr-o casa darapanata amplasata pe unul dintre cotloanele satului Ciurbesti, adaposteste noua suflete. Familia Morosanu cu cei sapte copii ai
sai trage de viata intre patru pereti prost incalziti si murdari. In jurul casei e pustiu. Doar cinci gaini ametite de frig si un ciine. Inauntrul ei, sapte copilasi cu picioarele goale, in pantalonasi scurti si tricou, il astepata pe Mos Craciun. Va ajunge oare si la ei?

Cei noua traiesc ingramaditi intr-o casa prapadita, cu geamuri sparte, dar lipite cu hirtie, cu usi ce se tin intr-o balama. Desi locuinta are doua camere, Mariana Morosanu doarme alaturi de cei sapte copii in singura incapere ce are o soba. Trei paturi, un dulap stricat pe care atirna citeva cani si o soba pe care fierbe o oala cu apa sint singurele obiecte de mobilier din camera. O ata cu pantalonasi si hainute la uscat stau aruncate deasupra sobei. „Am avut 14 copii. Trei fete s-au casatorit, au fugit la viata lor. Un baiat mi-a murit intr-un accident de masina in 2001, iar trei i-am dat spre adoptie", a spus Mariana Morosanu, o femeie de 39 de ani. Tenul ii e plin de riduri, iar parul si-a pierdut stralucirea de prea multi ani. Pare de vreo 50 de ani. E mica, dar sprintena. Si sotul ei, Vasile, muncitor zilier pe timp de vara, este la fel de plapind, cu dintii stricati, cu miinile negre si haine murdare. De fapt, nici un membru al familiei nu este curat, nici macar Georgiana. E cel mai mic copil. Are doi ani. E mica si blonda, cu piciorute micute si desculte.

„Vreau ca Mosul sa imi aduca o pereche de slapi"

Povestea lor se poate rezuma in citeva cuvinte: fara haine, mincare, spatiu, caldura, jucarii, ciocolata. „Fierb fasole in oala, singura pe care o am. O spal si fac bors de cartofi. O spal din nou si prepar fasole. Asta e tot ceea ce mincam. Se mai intimpla uneori atunci cind luam ajutorul social de 2 milioane sa cumparam citeva copanele de pui. Facem o ciorba", a continuat femeia, stringindu-si in brate fiica cea mica. Cea mare, Andreea, o priveste blind, de linga soba, pe femeia care i-a dat viata. Nu-i reproseaza nimic. „Vreau ca Mosul sa imi aduca o pereche de slapi", a spus aproape soptind Ramona, o fiinta mica, creata si blonda care va implini, pe 30 decembrie, 6 anisori. Nu e la gradinita desi i-ar placea, insa spera sa meraga la anul la scoala ca si ceilalti trei frati ai ei, George, Eusebiu si Eduard care desi au virste diferte, de la 8 la 10 ani, sint toti trei in clasa a II-a. „George si Eusebiu au ramas repetenti, iar pe Eduard l-am dat la scoala de sase ani", a explicat Mariana Morosanu, in timp ce baga sub pat balia cu rufe. Linga ea, un maldar de haine murdare asteptau sa fie inmuiate. „Vreau ca Mosul sa-mi aduca o geaca albastra", a spus stind rezemat de pat, cu miinile in buzunarul reiatilor fara de culoare Eduard, un pusti cu ochi mari. „Si eu tot o geaca", a strigat fratele lui mai mic, Sergiu. Copiii nici nu isi amintesc sa fi avut vreodata pom de Craciun. Nu au nici macar slapi, cum ar putea ei sa indrazneasca a visa la un brad? Doar o papusa mare, urita si stricata, sta invelita intr-un colt de pat. „A dorit o vecina sa o arunce si noi i-am cerut-o", a povestit mama celor sapte voinici.