Copila inghitita de paminturi

De la Bira, soseaua coteste brusc, printre pilcuri de copaci si dealuri. La vreo cinci kilometri se ascunde satul Stanita, cu case batrinesti, incremenite in asteptare. Biserica e mica si, totusi, maiestuoasa. Un bocet prelung, de mama, amintind de maicuta ciobanului moldovean din ”Miorita”, razbate printre copaci ca o adiere infiorata. Cerul s-a inchis.
Satenii din Stanita povestesc ca cei din familia Tiron sint oameni modesti si gospodari, veniti in sat in urma cu trei ani. Vasile Tiron, tatal, a inceput sa-si ridice o casa. Materialele erau prea scumpe, asa ca s-a multumit doar cu lutul de la iazuri. "Toata vara au lucrat la casa. Au vindut porcul, au muncit pe brinci, au cheltuit o groaza de bani”, imi sopteste un vecin.
Ana Cornelia era inalta, blonda, cu ochi caprui. La scoala, statea in prima banca de pe mijloc si ii placea foarte mult sportul. Implinise 14 ani pe 26 septembrie. "O fata cuminte, respectuoasa, extraordinar de harnica. Mergea foarte des la biserica", isi aminteste Costica Cirlescu, preotul satului.
"A huit pamintul si i-a prins”
Joi, Vasile Tiron, ajutat de Ana Cornelia si de fratele ei, a plecat la lutarie sa aduca lut si sa continue constructia casei. Tatal s-a oprit intr-un loc, gata sa se apuce de sapat. "Tata, eu nu ma bag aici, e prea periculos”, a spus fratele Anei, un copilandru intr-a VII-a. Malul galben, gata sa se pravale peste capetele lor, le-a grabit pasii spre un alt loc, mai sigur. S-au apucat de sapat…
"Probabil ca munceau si n-au simtit ca a huit pamintul si i-a prins”, isi da cu parerea un vecin. "Fata a fost inghitita toata, iar taica-sau pina la briu. A avut noroc de cel mic, ca altfel ar fi murit si el”, spune un altul.
Povestea tragediei incape simplu in cele citeva cuvinte ale preotului Costica Cirlescu: "Au venit pe la ora 5 seara, cu trupul fetei in caruta. Am dat telefon la Salvare, am asteptat 20 de minute, am vazut ca nu vine, am pus-o in masina mea si am plecat spre spital. La Bira ne-am intilnit cu Salvarea, care nu a mai avut ce face. La spital ne-au tinut aproape o ora si i-au dat tatalui cheile de la morga, s-o duca acolo”.
Medicul Luiza Acamenitoaie, sefa Salvarii Roman, vine cu precizari de parca ar completa o foaie de parcurs: ”Apelul a fost inregistrat la 17,20. A sunat preotul din sat si a spus ca fetita se afla la biserica. Imediat a plecat salvarea – cu sofer si asistenta medicala – si pe drum s-a intersectat cu masina parintelui. Au incercat o reanimare, dar tot ce-au putut face a fost doar sa constate decesul. Nu i-au spus mamei, pentru ca era in stare de soc. Cred ca a fost vorba de insuficienta cardiovasculatorie. Masina s-a intors in statie la ora 18,30. Persoanele implicate intr-o situatie tragica interpreteaza trecerea timpului altfel, fiind marcate de suferinta”.
In loc de epilog
Un imens gol in sufletele parintilor, o banca goala in clasa si un prieten de joaca mai putin. Timpul se scurge dincolo de prinz. Nori plumburii au ascuns soarele, poate in semn de protest. Dumnezeu a luat sufletul, pamintul a luat trupul. Impartire care nu tine cont de virsta. Viata merge mai departe. Inca o drama intr-o lume facuta din pamint dospit cu lacrimi. (Emilian PAL)