Indie Wire: „Eu cand vreau sa fluier, fluier” – un film de debut puternic

"Eu cand vreau sa fluier, fluier" a avut, miercuri, premiera newyorkeza. Potrivit Indie Wire, "Eu cand vreau sa fluier, fluier" prezinta foarte multe aspecte ale observatiei sociale, de altfel o caracteristica puternica a filmelor romanesti. "Cu actiunea care se desfasoara intr-un centru de detentie pentru minori, filmul functioneaza ca o poveste a maturizarii, asemanator filmului «4 luni, 3 saptamani si 2 zile», chiar daca ii lipseste acelasi magnetism", scrie publicatia.

Desi prima jumatate de ora este relativ monotona, "Eu cand vreau sa fluier, fluier" are destula "munitie dramatica" pentru a tine spectatorul pe scaun. "Dualitatea lui Silviu nu ajunge niciodata la potentialul sau intreg, dar se potriveste cu estetica filmului romanesc modern – nuantele intunecate", mai scrie Indie Wire, care subliniaza ca regizorul Florin serban "ii ofera personajului principal, Silviu, angoasa psihologica, subliniind mai mult tacerile decat momentele de furie".

Filmul "Eu cand vreau sa fluier, fluier" a avut cronici pozitive si in New York Times. Astfel, criticul A.O. Scott de la New York Times, in articolul sau de marti, scria ca "Eu cand vreau sa fluier, fluier" este un exemplu de povestire cinematografica realista, iar actorul George Pistereanu creeaza un personaj sensibil si impasibil in acelasi timp.

A.O. Scott spunea ca filmul lui Florin serban este "un studiu in captivitate". "Ca multe alte filme romanesti recente, precum «Marfa si banii» de Cristi Puiu, «4 luni, 3 saptamani si 2 zile» de Cristian Mungiu si «Boogie» de Radu Muntean, povestea urmareste un tanar protagonist, ale carui alegeri sunt limitate drastic si nu sunt foarte promitatoare", scria criticul NYT.

"Jucat de un actor neprofesionist, George Pistereanu, ai carui ochi sensibili umanizeaza prezenta sa impasibila, Silviu este la finalul copilariei sale, care l-a inrait, distrugandu-i umanitatea. El este dur si furios, dar pare mai bland decat colegii sai din inchisoare", mai scria A.O. Scott in cronica sa.

Criticul mai nota: "Pentru mare parte din film, Florin serban da peliculei aerul cinematografiei realiste, permitand povestii lui Silviu sa se formeze incet, organic, din detaliile existentei sale. Beligeranta garzilor si nerabdarea birocratica a directorului puscariei (Mihai Constantin) sunt observate cu acuitate, la fel si amestecul volatil de camaraderie si lupta din spatiul inchisorii".

A.O. Scott mai remarca scena de inceputul filmului, notand ca filmarea din spate, cu camera in mana, aduce aminte de fratii Jean-Pierre si Luc Dardenne, dar "imitarea uneia dintre semnaturile lor vizuale nu inseamna si obtinerea acelui amestec de detaliu concret si gravitate spirituala a acestor eroi ai cinematografiei". In schimb, mai scria New York Times, filmul "introduce elemente de melodrama si suspans care cresc dramatismul peliculei, cu pretul micsorarii fortei acesteia".

Scott mai spunea ca ultima treime din film pare a fi "un remake absurd, care consuma nervos spectatorul, al filmului «Dupa-amiaza de caine»". Totusi, remarca din nou celebrul critic, "cu cat filmul devine mai exploziv si mai solicitant pentru actorii din distributie, cu atat isi pierde din intensitatea calma care a fost, de altfel, motivul pentru care cineva ar urmari aceasta poveste", "iar in final sunt mai importante ideile scenaristilor decat viata personajului".

"Eu cand vreau sa fluier, fluier", debutul in lungmetraj al lui Florin serban, este primul film romanesc din ultimii 17 ani care a intrat in competitia oficiala a Festivalului de la Berlin si a reusit sa ia si doua premii importante: marele premiu al juriului – Ursul de Argint si distinctia "Alfred Bauer". De asemenea, filmul a fost nominalizat la premiul de debut al Academiei de Film Europene – EFA Discovery Award.

Dupa patru ani petrecuti intr-un penitenciar pe malul Dunarii, Silviu (interpretat de George Pistereanu) a avansat in ierarhia de dormitor, devenind Jupan. Cu doua saptamani inainte de eliberare, el primeste o vizita neasteptata. El afla ca mama lui s-a intors acasa, dupa mult timp, din Italia si vrea sa il ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile sa gaseasca o solutie. Cele cinci zile devin o eternitate cand Silviu se indragosteste de o studenta la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venita in practica la penitenciar. Coplesit de emotii si presat de timp, Silviu inchide ochii. Libertatea, vantul, drumul, primul sarut. Din acest moment i se poate intampla orice. (Mediafax)