Guvernul-laptuca si grija pentru imagine

Stiti care este cea mai importanta tinta a partidelor vizavi de cetateni? Care este preocuparea importantissima a politicienilor mai ales acum, inainte de alegeri? Sa ne prezinte programe, platforme si alte chestii din astea, de sta mata-n coada? Nicidecum, nimeni nu le mai ia in seama. Sa faca promisiuni ca vor instaura un fel de rai al tiganului, cu rauri de lapte si maluri de mamaliga? As! Lumea a devenit suspicioasa si tesatura promisiunilor s-a rarit ca turul pantalonilor alesilor de prea multe frecusuri pe fotoliile Parlamentului. Iar kila de zahar, ulei sau faina, data in preajma alegerilor, mai poate suci mintile doar cate unei babe chioare de la Cucuietii din deal.

Preocuparea de capatai a politicienilor este CUM SA NE DUCA DE NAS, cum sa ne puna belciugul in nas, capastrul pe cap si sa ne duca la iarmarocul votarii demo(no)cratice, la balciul national din patru in patru ani, iar acest lucru nu-l (mai) pot face decat cu o PROSPATURA, cu un om nou, necunoscut cetatenilor si, astfel, presupus curat. Partidele se dau de ceasul mortii sa gaseasca acel om nou, necompromis, fara bube-n cap sau cu bolovanul de gat, om in care sa avem o bruma de incredere si pe care sa-l votam. Asa se intampla peste tot: de la alegerile pentru primaria din Cucuietii din deal amintiti si pana la cele pentru cucuietii din Parlament. Este la fel cum face vanatorul, ca sa insele ursul: pune o halca de carne proaspata intr-o groapa, acopera groapa cu o leasa subtire de nuiele, peste care pune frunzar, si asteapta sa vina ursul dupa miros. Si pac! ursul cade. Din cand in cand insa vanatorul trebuie sa puna o halca de carne proaspata, fiindca cea veche se impute de la o vreme. Asa e si-n politica: sub frunzarul propagandistic al partidelor trebuie sa stea intotdeauna prospatura spre care ni se carneste nasul iarasi si iarasi, la fiecare alegeri, si cadem amagiti din nou prin leasa subtire a promisiunilor: cu sperantele noastre, cu visele noastre, cu simplitatea noastra uneori de plavan.

La fel stau lucrurile si cu prospaturile din noul guvern, udate din belsug de laudatorii de serviciu, cum uda lipovencele salata verde, ca sa para mai frumoasa. Printre udatori (mai bine zis tamaitori) l-am gasit si pe domnul Constantin Simirad (ZdI, art. Sa tinem lupul de urechi, 5 mai, 2012), care se arata tare entuziast, ca ursul repezindu-se spre halca de slanina: „Eu chiar sunt convins ca Romania a dat marea lovitura prin instaurarea unui guvern extrem de competent in mai toate tainele unei bune administratii". Trec peste sintagma „extrem de competent", care mie mi se pare pleonastica. Esti competent sau nu esti competent sa zugravesti o biserica, sa spunem, nu poti fi mai mult, mai putin sau extrem de competent decat in exprimare, nu in realitate. La fel cum poti fi cinstit sau necinstit. „Mai putin cinstit" se spune doar in zeflemea unuia necinstit. Dar sa trecem…

Nu stiu ce calcule politice are domnul Simirad (si nici nu ma prea intereseaza), ca, la aflarea componentei guvernului, sa aiba aceste frisoane de domnisorica, pe care o apuca fierbintelile cand Rafa Nadal isi schimba tricoul. Caci acest guvern aceasta este: o schimbare de tricou, care sa nu miroase greu, sa nu puta mai pe romaneste, in vederea alegerilor. Atata tot. Imi este greu sa cred ca politicianul Simirad, harsit prin atatea partide, ca nici nu le mai tin minte numarul, nu si-a dat seama de acest lucru. Dumnealui vorbeste de „asanarea morala a Romaniei", pe care o va face acest guvern. Hai sa fim seriosi, domnule Simirad! Cine sa faca aceasta – un guvern desemnat pentru sase luni? Acest guvern n-o sa poata „asana" mai nimic, chiar daca il curata, sa zicem, pe Radu Mazare cu toata apa Marii Negre.

In numirile facute in actualul guvern s-a tinut seama de un singur lucru: sa fie niste prospaturi necorupte, nemurdarite, care „sa ia fata" clientului (a alegatorului). Domina profesionistii, necorupti si neclientelari. Aceasta pana la alegeri, dupa alegeri va veni alt guvern fara prospaturi, in care sacalii de partid isi vor taia halcile cat mai mari. De altfel, luptele pentru posturile de prefecti si presedinti judeteni, ca si cele pentru posturile din ministere, date la iveala ici-colo de presa, ne arata ca sacaliada pesedisto-liberala a inceput deja, insa se fac eforturi sa fie tinuta departe de ochii cetatenilor. Sacaliada se intrevede si in situatia ministrului Alistar, apoi a Corinei Dumitrescu, rectorita de la Universitatea Crestina (de parca celelalte universitati romanesti sunt musulmane sau pocaite de ziua a saptea). Europarlamentarul Cristian Preda se intreaba pe drept cuvant: „Va fi oare cinstea mai puternica decat retelele PSD si PNL?"

Asadar, acest guvern este unul de pastrare si sporire a capitalului electoral al USL pana in noiembrie. Este, mai mult ca sigur, Cel mai bun guvern Ponta (Cristian Tudor Popescu, Gandul, 2 mai, 2012: „Daca puterea in anii care urmeaza va fi a USL, s-ar putea sa ne amintim cu nostalgie acest prim guvern Ponta ca fiind cel mai bun". El este unul „de imagine" (aproape ministreasa Corina Dumitrescu vorbeste grijuliu intr-un interviu de „serviciul de imagine" al guvernului, de care trebuie sa tina seama), de prospaturi menite sa ne puna belciugul in nas inca o data la alegeri. Si, nu stiu dumneavoastra, dar eu prefer salata verde din gradina proprie. De laptucile din guvern mi s-au strepezit dintii. I le las domnului Simirad. O fi avand caninii mai buni. Sau o fi dumnealui „extrem de competent".