Caută 
4 MIN
Scandalul copiatului la examenul de certificare in specialitatea Radiologie a stirnit imense dezbateri etice peste Ocean dupa ce CNN a difuzat acum doua saptamini rezultatul unei investigatii proprii subt titlul "Doctorii au copiat la examene". Publicatii, televiziuni si bloguri au vuit despre felul in care American Board of Radiology (ABR), care valideaza examenul de certificare in aceasta specialitate, a tolerat ani la rind o metoda neortodoxa de pregatire a candidatilor pentru proba scrisa. Dincolo de un caz de presa de mare impact, scandalul copiatului este interesant prin aspectele de etica medicala si profesionala, de mare finete, si prin modul admirabil in care Bordul American al Radiologilor l-a gestionat.
Investigatia CNN a scos la iveala ca de ani de zile, medicii din Statele Unite care sustin examenul de certificare in specializarea Radiologie, dupa iesirea din rezidentiat, iar apoi o data la cel putin zece ani pentru a putea practica, "au copiat memorind intrebarile testelor, creind sofisticate banci de date, cunoscute sub numele de recalls". Bancile de recalls sint create de radiologii rezidenti care, dupa examinare, introduc pe baza de memorie intrebarile si raspunsurile. La examenul de certificare, jumatate dintre intrebari sint noi, iar jumatate sint extrase aleatoriu din colectia de mii de intrebari folosite de-a lungul anilor. Bancile de recalls ii ajuta, asadar, pe candidati sa se pregateasca si sa isi creasca rata de raspunsuri corecte pentru jumatate din teste. Examenul este extrem de greu, materia e enorma, intrebarile vizeaza detalii. Bancile de recalls ajuta mult. Dar existenta lor permite si memorarea raspunsurilor pentru aceste intrebari, iar prin faptul ca, teoretic, asigura accesul la solutiile examenului echivaleaza cu copiatul. Prin urmare, ani la rind, doctorii au copiat la examen. Iata rationamentul care a alimentat acest scandal etic. Si nu un rationament inventat de ziaristi, ci admis chiar de catre directorul executiv al ABR, Gary Becker, care, intervievat de jurnalisti, a recunoscut ca, potrivit regulilor bordului privind securitatea examinarilor, metoda ar fi incadrata in categoria "copiat". Bancile de intrebari si raspunsuri au fost create de candidati din toata tara, de la Harvard si alte scoli medicale cu faima, uitind ca au semnat la examen un document prin care consimteau sa nu imparta cu nimeni intrebarile de la examinare.
Probabil ca pentru institutii de pe alte meleaguri un astfel de scandal ar fi lipsit de orice fundament. Se poate compara acest caz cu scandalul diplomelor false de la fosta UMF Iasi, unde 68 de italieni au devenit doctori cu acte, fara a avea macar bacalaureat? Asadar, care copiat? E contestabil faptul ca medicii americani au folosit in perioada de pregatire pentru examen niste intrebari si raspunsuri scrise din amintiri intr-un software care il face accesibil intregii caste? Dupa aceasta logica, toate culegerile de teste grila si rezolvarile lor ar trebui arse pe rug. Sint universitati renumite in Romania, unde profesorii universitari insisi editeaza astfel de carti cuprinzind teste grila si raspunsuri sau probleme rezolvate pe care le vind apoi studentilor sau candidatilor la examen, spunindu-le ca vor primi intrebari la examen din aceste carti. Asadar, le pun la dispozitie marfa, iar afacerea merge si nimeni nu pune la indoiala moralitatea acestui act de antreprenoriat academic. Se poate numi aceasta copiat sau este doar un efort suplimentar de pregatire?
Citeva lectii extrem de pretioase pentru morala academica releva acest caz. Bancile de date sint incadrate la categoria "furt" sau "copiat" pentru ca, prin crearea lor, rezidentii au incalcat consimtamintul scris ca nu vor imparti cu nimeni continutul intrebarilor. Codurile de etica si declaratiile de onoare sint la mare pret in universitatile si institutiile de cercetare americane, care au politici de a-i incuraja sa raporteze pe cei care au observat comportamente care pun la indoiala morala academica. Persoana care raporteaza acte ce incalca etica academica se numeste "whistleblower" si exista legi care sa o protejeze de eventuale repercusiuni negative (de exemplu, Whistleblower Protection Act). In America, "whistleblowing" e un mecanism simplu si sanatos de autoreglare, ce si-a aratat eficienta in multe rinduri, inclusiv acum, in scandalul de la Radiologie. In Romania, aceia care procedeaza astfel nu sint protejati de lege si, de regula, sint compromisi, impiedicati sa promoveze sau concediati.
O alta lectie a cazului vizeaza un aspect central al educatiei americane: invatarea pe baza bancilor de recalls e contestabila pentru ca se bazeaza pe memorare. Doar simpla memorare nu inseamna cunoastere si nu contribuie la competenta. Revenind la cazul in sine, exista si voci mai ingaduitoare in interiorul sistemului medical american, in opinia carora metoda bancilor de recalls se incadreaza intr-o zona "gri"; ca ele ar fi fost asadar doar un "ghid de studiu", care nu impieteaza gradul de pregatire a candidatilor sau validitatea examinarii. Dar directorul executiv al Bordului radiologilor nu s-a folosit de argumentul "gri" pentru a spala cazul. A admis ca "studierea din liste de intrebari de la examinarile anterioare constituie acces neautorizat, intolerabil si ilegal". Cu toate acestea, timp de zece ani, bancile de recalls au fost folosite inertial de peste 24.000 de doctori, reprezentind aproape jumatate din numarul total de radiologi din SUA. Insa un whistleblower a pus capat obiceiului. Bordul de Radiologie a anuntat restructurarea din temelii a examenului, iar pe site-ul institutiei (http://www.theabr.org/) sint postate communicate oficiale care ar merita studiate de reprezentanti ai institutiilor publice sau agentiilor profesionale. Un whistleblower, o investigatie de presa si o dezbatere publica in jurul unui fenomen ce trecea drept normal au impus un nou standard de etica academica. De acum nici o institutie nu va mai tolera un examen pe baza accesului la intrebari anterioare fara sa riste anularea lui si compromiterea ireparabila.
