Presa noastra de toate zilele

Presa noastra mai are destul, dupa opinia multora, pina sa se maturizeze. Nici nu e de mirare, nu e putin lucru sa rezisti tentatiilor de toate naturile intr-o lume cum e cea romaneasca. Daca nu ai locuinta, doar n-o sa fii prost sa te pui rau cu primarul, cind de la el poate cobori cu hirzobul macar o garsoniera, acolo! Daca vizezi un post la Primarie, fiindca jurnalistica e nesigura sau nu aduce bani, iarasi nu zici nici pis cind e vorba de vreo potlogarie a primarului. Daca vrei sa-ti asiguri o viata linistita din punct de vedere financiar sau batrinetile sau macar o vacanta "de vis" – atunci joci cum ti se cinta si iti lasi degetelele bagate in borcanul cu miere de cine stie ce potentat…
Si apoi, nici sa inveti din mers secretele sau sa deprinzi rigorile ei nu e prea usor, fiindca, pe linga altele, iti trebuie nervi si tenacitate si forta: ai descoperit intimplator o neregula? O pui in pagina, cu titlu cit mai mare, arunci epitetele cu toptanul, faci valuri – insa numai o zi sau, hai, chiar doua: nu e timp sa urmaresti afacerea de la un cap la altul, lumea se misca repede, interesul se schimba de pe o zi pe alta. De ce sa pierzi timp scormonind in aceeasi intimplare pina ii dai de capat? Si apoi, nu e mai simplu sa stai in redactie si sa faci un "eveniment" din te miri ce?
Iata: Cristian Tudor Popescu a adus niste acuzatii foarte grave presei de la noi, cind si-a dat demisia din functia de presedinte al Clubului Roman de Presa. Ma asteptam la o reactie de proportii, fiindca asta, da, e un adevarat subiect de presa. Dar n-a fost asa. Sigur ca s-a scris despre demisia lui si, tangential, au fost amintite si motivele – cel mai important, coruptia din rindul jurnalistilor. Insa nu am vazut la vreo televiziune o dezbatere serioasa pe marginea acuzatiilor aduse de CT Popescu colegilor lui. Naivitate din partea mea, nu? Cum sa vorbeasca jurnalistii despre propriile bube din cap, cum sa cheme ei oameni si sa provoace o discutie pe bune despre o asemenea problema? Nu e mai simplu, cum a facut Realitatea TV, sa umpli spatiul unei dupa-amiezi pe tema operatiei lui Tariceanu? Se editeaza o stire, data din ora in ora, iar seara, la cea mai importanta emisiune informativa, Razvan Dumitrescu mai cheama si doi jurnalisti, ba pare-mi-se si un sociolog, ca sa afle daca e normala discretia lui Tariceanu cu privire la clinica unde urma sa se opereze! Mai mult, trimite si reporteri "in teritoriu", ca sa-l intrebe pe presedintele Basescu daca l-a sunat pe prim-ministru la clinica. Presedintele, rizind in felul lui inimitabil, restabileste proportiile adevarate ale evenimentului: "dar e doar o operatie la genunchi"!
Stelian Tanase are, ca raspuns la intrebarea Realitatii TV daca lumea ar simti lipsa Romaniei, o interventie socanta pentru mine. Spune dl Tanase ca, ori de cite ori se duce in America, interlocutorii lui, care il depisteaza dupa accent ca e strain, il intreaba de unde e. Fiindca aceiasi interlocutori, neauzind nimic despre Romania, il intreaba unde, in ce parte a globului e situata tara asta, Stelian Tanase a ajuns sa raspunda ca e undeva in sudul Americii de Sud. Lamurindu-se americanii ceia ca, in afara de pinguini si de ursi polari care umbla pe strazi, in Romania totul e OK, revin cu Tanase la piscoturile si sampania lor. De unde parerea concetateanului nostru ca "daca Romania ar fi stearsa de pe harta lumii, nu s-ar sinchisi nimeni" si ca lumea ar fi mai buna! Lasind deoparte faptul ca te intrebi cu ce americani o fi avut el de-a face, de cred gogorita, ironica fireste, ca in sudul Americii de Sud ursii polari si pinguinii umbla pe strazi, mie mi s-ar fi parut de tot interesul o discutie de macar zece minute pe marginea concluziilor naucitoare ale dlui Tanase, care concluzii figureaza si ca motto la Realitatea Tv. Nu s-a facut. Nu e mai simplu sa dedici o emisiune importanta de stiri serii in care Becali s-a dus la o petrecere scolara si-a dat mii de euro elevilor in stare sa recite "Crezul"? Ba e mai simplu: cheama acelasi Razvan Dumitrescu, de multe ori un maestru in a vorbi discutii, tot doi jurnalisti, pare-mi-se si pe nelipsitul sociolog si mai interpeleaza prin telefon si un inspector scolar. Totul ca sa aflam daca e normal ca Becali sa dea bani unor elevi, daca e moral sa-i dea pentru recitarea "Crezului" si nu a "Luceafarului" etc.etc.etc. O intimplare oarecare (fiindca oricine e liber sa-si dea banii pe gratis oricui), care ar fi meritat doar o simpla stire, si aceea la "diverse", e transformata de un jurnalist intr-o dezbatere. Meserie, nu gluma!