Sistemul si toba Antonescu

Degringolada politica provocata de USL a generat in societate un val de ura care este aproape de cea din 1990, cand FSN-ul in frunte cu Iliescu au adus minerii la Bucuresti. Putini mai pot discuta subiectul fara o atitudine radicala. O astfel de polarizare a societatii nu poate aduce nimic bun. Publicistii, care afla principii identificabile in pozitiile celor doua tabere, sunt imediat etichetati ca fiind „basisti" sau „antenisti". Redactiile au ajuns si ele sa fie catalogate excesiv. Dezbaterea publica pe tema suspendarii, referendumului si demiterii a devenit o lupta de genul celei a tribului "tootsie" cu tribul "hutu". Politicienii au dus ura si in piata publica, prin mitinguri si contramanifestatii. Este evident ca niste „strategi" de imagine au decis ca le foloseste sa provoace oamenilor "emotie". Romania a fost supusa unui tir mediatic ca urmare a monopolizarii media, iar efectul este confuzia si aservirea unei mari parti a populatiei.

Adevarul este ca Basescu, pe care il toaca antenele zi de zi, este o falsa problema in aceste zile. Problema Romaniei este: incotro ne indreptam? Vrem sa pastram sistemul comandat de nomenclatura fostilor comunisti imuna fata de lege sau un sistem modern in care legea sa se aplice egal tuturor? Reformuland: problema Romaniei este ca statul impus de oamenii fostului regim comunist nu a fost suficient de demolat. Nomenclatura comunista nu a fost starpita odata cu uciderea lui Ceausescu in 1989, ci vechile structuri si-au prelungit influenta, mimand schimbarea democratica si economia de piata, marginalizand fortele care le doresc cu adevarat.

Pe aceasta linie a sedimentarii an dupa an, vreme de peste 20 de ani, a vechilor structuri, Victor Ponta si Crin Antonescu, vorba poetului, „trebuiau sa poarte un nume". Ii putea la fel de bine chema Crin Ponta sau Victor Antonescu, Vanghelie sau Ionescu. Ei sunt doar doua marionete, cu maruntele lor ambaturi, desigur, dar care sunt manevrate de atele Sistemului. Cum care Sistem? Acela care inabusa viata economica a tarii, in care retelele de nepotism in afaceri si in administratia locala gonesc competitorii si intimideaza tribunalele si politia, utilizand toate smecheriile judiciare pentru a amana procedurile anticoruptie. Acela care a facut din Parlament nu un corp legislativ, ci o dugheana a unor grupuri de interese pradatoare, in care parlamentarii infractori sunt aparati de ceilalti parlamentari. Acela care a facut din una din cele mai independente prese din spatiul sovietic o prostituata cazuta in ghearele vechii garzi, o rampa a lansarii trivialului si sordidului, in care este murdarit imediat orice reformator ori independent. Acel Sistem care nu vede cu ochi buni si care tare ar vrea sa-i schimbe pe sefii Parchetelor Generale si DNA, iar puterea judecatoreasca sa cada in capcana clientelismului politic. In parte datorita Occidentului, in parte datorita lui Traian Basescu, care a promovat in 2005 independenta justitiei (chiar daca au existat proceduri penale impotriva unor membri PDL), justitia a inceput sa functioneze, iar vorbele lui Dan Voiculescu, ca „nu vom avea puterea pana ce nu vom pune mana pe Justitie", astfel trebuie intelese: vom face din Justitie catelul care-i latra pe ceilalti, nu pe noi.

Din acest punct de vedere, un politician de genul lui Crin Antonescu nu ma mai poate minuna. Dincolo de problemele vadit medicale pe care le are, el este sustinut in continuare, pentru ca sistemul are nevoie momentan de el. Il manevreaza asa cum a manevrat atatia ani partidul asa-zis „liberal" (pacat de cetatenii cinstiti, care au investit incredere in el). Dincolo de contorsionismul moral, Crin Antonescu, vorba lui Plesu, are „imaginatie". De altfel, in ultimii 20 de ani, liberalii nostri au debordat de imaginatie. Generatia in varsta, gaunoasa si aceasta in mare parte, a fost repede eliminata de o generatie mai tanara care intelegea liberalismul ca pe o ideologie a interesului individual, a interesului lor. „Prin noi insine" a fost inteles ca „sa ne chivernisim pe noi insine". Dar, sigur, te apuca simpatia pe atunci (prin 1990) fata de liberali, cand Molohul FSN-ist ne cotropea. Treptat, insa, "imaginatia" liberala si laxismul principiilor a degenerat intr-un fel de libertinaj moral si politic. Li se potriveste vorba lui Dostoievski: „Vsio dopusceno" („Totul este permis"). Cei care, asemeni istoricului Neagu Djuvara, au semnalat derapajul PNL, au fost rapid eliminati, ca la PCR. Au aparut tot felul de indivizi extrem de abili, care mimau extraordinar sinceritatea, si au pus mana pe partid. Treptat, au cumparat si au vandut tot: locurile eligibile (cum au facut toate partidele, de altfel), sinceritatea – totul. S-au impartit in partide si partidulete, haraindu-se pentru ciolan asemeni cainilor in tarle. Cu Antonescu si camarila, care s-a format imediat in jurul lui, se pare ca s-a terminat cariera PNL. Aflat mereu cand in siajul lui Patriciu, cand al lui Voiculescu, el nu poseda inlauntrul sau decat ura "antibasescu", ura de om mic, fara realizari in viata. Acest om este in politica de aproape 20 de ani si are ambitia (intr-o oarecare masura, si suportul popular) sa preia cea mai inalta functie in stat. Tot ce putem nota la el este un mandat ca boem ministru al Tineretului si Sportului acum 14 ani! S-a ferit ca dracu’ de tamaie de orice functie executiva sau de orice pozitie care presupunea asumarea unor raspunderi cat de cat mai importante. Caci el este pe potriva versurilor lui Arghezi:

Toba asta are mare cautare,

Niciodata golul n-a sunat mai tare.

Ne aduce la saturatie cu iesirile lui zilnice in conferinte de presa, unde declara, de fapt, cam asa: „Eu, Crin Antonescu, schizoidul interimar sef, imi bat joc de tara asta, de lumea democratica si de tine, popor nevolnic, care nu esti capabil sa-mi faci nimic. Declar cu toata iresponsabilitatea ca te-am invins, calcand legea si Constitutia in picioare." Este asa de arid si de umplut de ura discursul lui, incat te si intrebi ce il mai tine. Pai, il mai tine sistemul clientelar al acestei tari, "sistemul ticalosit", ca sa folosim expresia unui clasic in viata. Sistemul va da cu el de pamant dupa ce nu va mai avea nevoie de aceasta fantosa liberala.

P.S.: Vreau sa spun doua vorbe despre mecanismul prin care un om, in Romania, poate fi discreditat pentru ca e "chior", "betiv", "afemeiat" si a "jignit" electoratul, dar alt om este adulat pentru ca minte zilnic, e plin de ura si lipsit de onoare, de bun simt, de respect sau loialitate. Sincer, chiar as vrea sa stiu cum functionam, la nivel de colectiv mental, si ce ne lipseste ca popor ca sa fim in stare sa evaluam personalitatile publice dupa felul si modul in care isi indeplinesc functia, dupa principiile si valorile pe care isi bazeaza actiunile, iar nu, vorba unui "beatles", dupa "cat de lung mi-e parul".