Caută 
3 MIN
Accidentul tragic in urma caruia si-au pierdut viata presedintele Lech Kaczynski si multe alte personalitati ale vietii publice poloneze a reprezentat, din nefericire, principalul eveniment al saptaminii trecute. Mass media internationala a relatat pe larg despre circumstantele prabusirii aeronavei prezidentiale, pe teritoriul rus, precum si despre ancheta declansata de autoritatile de la Moscova. Dincolo de speculatiile simpliste bazate pe teoriile conspiratiei, ameliorarea relatiilor ruso-poloneze va continua, poate chiar intr-un ritm mai accentuat. Desi se afla din multe puncte de vedere pe pozitii antagonice, Rusia si Polonia au decis sa-si reintemeieze relatiile bilaterale pe principii realiste. De asemenea, nu au rost speculatiile pe marginea unei eventuale crize institutionale in Polonia: democratia este suficient de solida pentru a face fata unor circumstante de acest gen, iar drama de acum doua zile a condus la o stare speciala de solidaritate care nu va face decit sa consolideze, pe termen scurt, democratia liberala, desi viitoarele alegeri prezidentiale anticipate vor genera noi scindari.
Daca nu s-ar fi produs tragedia din apropiere de Smolensk, momentul-cheie al saptaminii ar fi fost, fara indoiala, semnarea de catre Obama si Medvedev a noului tratat START, de reducere a armamentelor nucleare strategice. Tratatul mentine intrucitva ritmul acordurilor bilaterale, succedind asa-numitului tratat START 2 semnat de Bush sr. si Eltin in 1993 si al carui termen expirase deja, precum si tratatului referitor la armamentele strategice ofensive (SORT) incheiat in 2002 de Bush jr. si Putin. Acoperind atit chestiunea focoaselor nucleare operationale, cit si pe aceea a dispozitivelor purtatoare, acordul trebuie salutat ca fiind un progres, dar semnificatia sa nu trebuie supraestimata. Oricum, Rusia ar putea bloca sau intirzia ratificarea sa in semn de represalii, daca va decide ca scutul antiracheta american este prea "deranjant" pentru orgoliul sau.
Desigur, pentru multi est-europeni o semnificatie speciala a avut-o intilnirea informala de la Praga intre Barack Obama si liderii din statele "noii Europe". Desigur, se poate specula pe seama neinvitarii unui reprezentant al Albaniei – tara-membra NATO – sau pe tema motivului pentru care invitatia adresata Poloniei il viza explicit pe premierul Tusk si nu pe presedintele Kaczynski (desi, se stie, regretatul sef al statului era un filo-american convins), in timp ce in cazul statelor baltice au fost invitati presedintii, cu toate ca nu au atribute consistente pe linia politicii externe. De altfel, seful statului lituanian, doamna Grybauskaite, a declinat invitatia si a transmis-o primului-ministru, un gest motivat probabil si de alte ratiuni decit cele de drept constitutional intern. Merita semnalata aici si enervarea provocata la Bruxelles de faptul ca prin cina de la Praga a fost din nou "decupata" Europa de Est, iar oficialii UE au fost iarasi ignorati. Altfel, presedintele Obama nu a avut de spus prea multe noutati unor lideri care doresc nu numai scutul antiracheta, ci si un proiect american general, de anvergura, pentru regiunea lor.
Nu este cazul sa incercam trasarea unei legaturi fortate intre cele trei teme abordate mai sus. Totusi, putem reflecta pe marginea unor corelatii, in peisajul inca destul de confuz al Europei de Est in anul 2010. Drama de acum doua zile va fi legata simbolic de memoria masacrului de la Katyn, dar si de eforturile Poloniei (si, prin extensie, ale Europei de Est) de a negocia reintemeierea raporturilor bilaterale cu Rusia. Astfel de eforturi se produc intr-un mediu marcat de relatiile ruso-americane, care se desfasoara pe un palier ce este si va ramine inaccesibil "celor mici". In relatia cu partenerul dominant, Statele Unite, est-europenii sint ascultati si informati, dar nu consultati. Sint recunoscuti, dar nu neaparat pentru propriile merite, ci pentru ca este in interesul Administratiei Obama sa promoveze aceasta linie. Sint incurajati, dar nu siliti, sa-si dezvolte individual relatii de cooperare cu Rusia. Si presedintele polonez, si adversarii sai politici pe plan intern au inteles ca in acest moment Rusia este dispusa la dialog si ca a venit timpul diplomatiei bilaterale, ceea ce va impune de ambele parti concesii si sacrificii. Din pacate pentru Polonia, valoarea si costurile acestei diplomatii se calculeaza uneori si in vieti omenesti.
