Homofobia la români: date recente şi câteva observaţii

Cel mai recent Eurobarometru pe discriminare a fost dat publicităţii în octombrie 2015. Datele au fost culese în perioada mai-iunie 2015. Potrivit lui, doar 36% dintre români sunt de acord că persoanele homosexuale, lesbiene şi bisexuale trebuie să aibă aceleaşi drepturi ca persoanele heterosexuale.

Doar 24% dintre români cred că relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex sunt perfect normale. Doar 21% dintre români cred despre căsătoria între persoane de acelaşi sex că ar trebui permisă pretutindeni în Europa.

Media UE 28 la cele trei întrebări e următoarea: 71% dintre europeni acceptă că persoanele homosexuale, lesbiene sau bisexuale trebuie să se bucure de aceleaşi drepturi ca persoanele heterosexuale; 67% dintre europeni cred că nu e nimic în neregulă cu relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex; în fine, 61% dintre europeni cred că ar trebui permise căsătoriile între persoane de acelaşi sex.

Doar 33% dintre români s-ar simţi confortabil sau nu le-ar păsa dacă o persoană homosexuală, lesbiană sau bisexuală ar fi Preşedinte al României. Asta confirmă procentul de 36% al celor care sunt de acord cu egalitatea în drepturi. Media e de 77% europeni care ar accepta un preşedinte/ prim-ministru homosexual, lesbiană sau bisexual/ă.

28% dintre români s-ar simţi confortabil sau le-ar fi indiferent dacă copilul lor ar avea o relaţie de iubire cu o persoană de acelaşi sex (ceea ce confirmă procentul de 24% dintre români care nu sunt deranjaţi de relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex.) (Cei care nu au copii au fost rugaţi să îşi imagineze cum s-ar simţi în situaţia respectivă.) Media e de 75% europeni care s-ar simţi confortabil sau indiferent în situaţia respectivă.

Cam astea sunt datele. Legat de ele, am de făcut următoarele observaţii.

1. 21% – procentul românilor care sunt de acord cu căsătoriile între persoane de acelaşi sex – e un procent excelent pentru orice partid politic. Cu excepţia celor două partide mari, oricine altcineva şi-ar dori să obţină un asemenea scor electoral. În consecinţă, nu înţeleg de ce nu apare în România un partid progresist care să susţină căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Dacă ar apărea, un astfel de partid ar deveni rapid a treia forţă electorală din România – şi ar avea şi potenţial de creştere, după cum se vede din observaţia care urmează.

2. Datele sunt de fapt mai nuanţate.

Astfel, 18% dintre români sunt total de acord cu ideea că persoanele homosexuale, lesbiene sau bisexuale trebuie să aibă aceleaşi drepturi ca persoanele heterosexuale. Alţi 18% sunt mai degrabă de acord. 15% sunt mai degrabă în dezacord – şi doar 39% sunt în dezacord total. În plus, 10% nu ştiu/ nu răspund.

11% dintre români sunt total de acord cu ideea că relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex sunt perfect normale. 13% sunt mai degrabă de acord. 18% sunt mai degrabă în dezacord, şi 51% îşi exprimă dezacordul total. În fine, 7% nu ştiu/ nu răspund.

10% dintre români sunt total de acord cu ideea că pretutindeni în Europa ar trebui permise căsătoriile între persoane de acelaşi sex. 11% sunt mai degrabă de acord, 17% sunt mai degrabă în dezacord – şi 52% sunt în dezacord total. 10% nu ştiu/ nu răspund.

De aici rezultă că nucleul homofob dur e mai mic decât pare la prima vedere – deci că un partid progresist care ar susţine căsătoriile între persoane de acelaşi sex are potenţial de creştere.

Confirmarea vine şi din faptul că 22% dintre români sunt total de acord cu ideea că lecţiile şi materialele pedagogice din şcoală ar trebui să includă informaţii (informaţii, nu judecăţi de valoare!) despre homosexualitate, lesbianism şi bisexualitate. 23% sunt mai degrabă de acord, 16% sunt mai degrabă în dezacord şi 31% îşi exprimă dezacordul total. 8% nu ştiu/ nu răspund.

Avem deci 45% dintre români care îşi manifestă acordul (total sau temperat) faţă de ideea asta, şi 47% care îşi manifestă dezacordul. Pe scurt, în chestiunea asta opiniile pro şi contra sunt aproape la egalitate.

Aproape aceleaşi procente le regăsim şi în cazul propunerii ca lecţiile şi materialele pedagogice din şcoală să conţină informaţii despre tanssexualitate şi transgen: 44% de acord (21% acord total, 23% mai degrabă de acord) versus 47% dezacord (16% mai degrabă dezacord, 31% dezacord total). 9% nu ştiu/ nu răspund.

Din toate datele astea rezultă că, pe ansamblu, românii sunt mai puţin homofobi decât par – deşi nivelul de homofobie este fără îndoială (foarte) ridicat.

3. Datele prezentate în Eurobarometru nu trebuie interpretate static. Ele nu sunt bătute în cuie, ci reflectă doar situaţia din momentul cercetării. Schimbări (relativ) bruşte de mentalitate sunt perfect posibile. De exemplu, în 2012 românii erau mai degrabă refractari la ideea unui preşedinte femeie, a unui preşedinte de altă etnie decât etnia majoritară, sau a unui preşedinte de altă religie decât religia majorităţii. În 2015, adică doar la 3 ani distanţă, gradul de confort dat de ideea unui preşedinte femeie, minoritar etnic sau minoritar religios a crescut semnificativ.

Pe de altă parte, gradul de confort dat de ideea unui preşedinte homosexual, lesbiană, bisexual/ă sau transgen a scăzut semnificativ în 2015 faţă de 2012.

4. În ciuda aparenţelor, la nivelul Uniunii Europene homofobia nu se corelează cu religia, ci cu comunismul. Statele foste comuniste prezintă un nivel (semnificativ) mai ridicat de homofobie decât cele care nu au avut regimuri comuniste. Dacă nivelurile de homofobie sunt puse pe o hartă, regăsim practic ruptura generată de Cortina de Fier.

Faptul nu e greu de înţeles: regimurile comuniste au fost, fără excepţie, nu doar autoritare, ci şi (extrem de) conservatoare din punct de vedere social – cel puţin în privinţa sexualităţii.

În consecinţă, homofobia românilor trebuie interpretată mai degrabă ca o sechelă a comunismului. Românii, ca şi ceilalţi est-europeni, reproduc – chiar dacă mai degrabă involuntar şi acum cu un alt ambalaj ideologic – modelul social în care au trăit.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist