Ridendo

* Franţuzismele. Dacă o proprietară de cramă, ce-şi laudă produsele, insistă asupra calităţilor unui vin rezultat dintr-un „asamblaj între o fetească şi un muscat” (Realtv, 24.12), trebuie, probabil, să-i dăm dreptate (noi auzisem doar de cupaj, pe când oenologii francezi deosebesc între assemblage şi coupage). Dar partenerul său de emisiune, unul cu cărnurile (declarat „cioban” şi care-şi păstra, decorativ, căciuloiul pe cap), de-a dreptul franţuzit, era supărat că „românii nu mai ştiu să mănânce vizavi de ceafă” (cea de porc, bineînţeles), după cum nu mai ştiu măsura nici „vizavi de fum” (dacă e vorba de afumături). Însă febra transmisiilor, mai ales când sunt lansate reporteriţe foarte tinere, pare să le zăpăcească acestora vocabularul; una dintre ele ne-a transmis că nu vor primi pensii speciale „cei condamnaţi pentru fapte de corupţie exercitate în cursul mandatului de senator sau deputat” (Realtv, 24.12).

* Pe-aproape. Pentru un oficial de la Gorj, există „gimnastica anaerobă” (/dcnews.ro/), iar pe burtiera de la o ştire despre oarece infracţiuni (Romtv, 30.11) am putut citi că era vorba despre delictul de „climă organizată”. Mă rog, o fi fost la mijloc viteza subtitrării, dar ce să zici de o dieteticiană, care, după ce ne recomanda să ne alimentăm raţional („ne trebuie şi proteine şi lipide şi glucide!”), sublinia faptul că, oricum, după ora 18, trebuie „să mănânci ceva fugar” (Tvr 2, 23.12).

* Populare. Când nu eşti sigur, încerci să-ţi explici lucrurile pe cont propriu. Îmi amintesc intervenţia unei corectoare de prin anii ’70, care, în prima „perie” a unor evocări de călătorie ale prof. I. Sârcu, de la „Cuza” (l-am avut profesor la Şendriceni), a îndreptat, de câte ori apăruse în text, forma de plural (articulat) băştinaşii în ceva mai pe înţeles: băştinoşii (care îi spunea ceva!). Mai ales neologismele sunt pretenţioase şi e mai bine mai mult decât prea puţin, ceea ce a intuit un poliţist descriind isprava unor hoţi de cărbuni, care se foloseau de „un atelaj hipo, tras de un cal” (Romtv, 30.11).

* Inclusiv este un adverb al cărui sens („împreună cu”, „şi cu”; „ca şi”) a fost, e drept, cu intermitenţe, sfidat de jurnalişti. Avem probe ce duc din primăvară până în această iarnă: pe masa preşedintelui K.I. se află numeroase memorii „şi inclusiv cereri de graţiere” (Romtv, 7.03); „Cod galben de ceaţă în X judeţe, Harghita, Covasna, Arad… şi inclusiv judeţe din sudul ţării” (tot Romtv, 5.12). Dar nu este vorba de o fixaţie din zona respectivului… canal; în legătură cu cererile de tipul menţionat, găsim precedente: „au cerut graţierea şi teroristul de la Jean Monnet, … avocatul Cămătarilor, M. C., şi mulţi alţi români condamnaţi pentru furt, pentru nerespectarea deciziilor judecătoreşti şi inclusiv pentru crime” (psnews.ro). Avocaţii ştiu cum (adică fără precedentul şi) este corect; iată un enunţ de orientare: „Parata a depus la dosar copia actelor emise cu privire la cererea de gratiere a reclamantului, inclusiv copia plicului de expeditie a raspunsului catre reclamant” (copie fidelă după /avocatura.com/).

* Prea puţin ciopliţilor gramatical le pot da bătăi de cap pluralele neologismelor. Scurtarea formelor respective ale unor substantive este o veche tendinţă a limbii vorbite, uneori sancţionată de normele în vigoare. Pluralul de la talpă nu mai este talpe, cel de la şcoală nu mai este şcoale (ne-am amintit de Editura „Casa şcoalelor”); după tălpi sau şcoli s-a mulat forma căşi (a oltenilor), iar presiunea analogiei continuă: de pe site-ul unui terorist amator (craiovean) au fost extrase pluralele grenăzi (uşor de raportat la grenadă) şi vesti (antiglonţ) sau veşti, oricum ambele monosilabice, pentru veste (de la vestă).

* Fonetice, pe scurt. Un n băgăcios şi păgubos, cel din indentic, indentitate sau (a) ansambla şi (a) transversa, nu a rămas nefructificat de cei atenţi: recent, trimite felicitări, de Crăciun şi de Anul Nou, un grup de cultură din Bucureşti în al cărui antet (fără să intrăm în amănunte) apare şi numele INSPIRESCU.

* Gura fără sine. Fostul profesor Ariton Vraciu, pe care, din tensionată simpatie, îl poreclisem „Seşe”, deoarece făcuse o fixaţie pentru Albert Sechehaye, ne amintea o spusă a acestuia: „faptul de a vorbi te scuteşte de a gândi”. Şi iată o dovadă privind automatizarea comunicării (solemne de această dată); pentru preşedintele CJ Gorj, Paştele bate Crăciunul: „să întâmpinăm colindătorii aşa cum se cuvine, la Învierea Domnului Isus Hristos!” (/jurnalulolteniei.ro/). Şi nu pare a fi singurul; ceva similar s-a putut afla şi despre primarul din Peretu (Teleorman). 

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi