Perţ (I)

Se duceau copiii după flori prin pădurea de acolo şi vedeau de sus drept în ograda lui: muncea toată ziua. Ograda lui Perţ se vedea ca-n palmă din marginea pădurii, de unde culegeau primăvara ţâncii viorele, toporaşi, brebenei de toate culorile, floarea Paştelui, laba gâştei, lăcrămioare, moşnegei cu firişoare albe pe clopoţelul catifelat mov, mierea ursului, oiţe. Dacă Luchian ar fi cunoscut oiţele, cu petalele lor albe, gingaşe şi cu tulpiniţa firavă, adesea răsucită chinuit, sunt sigur că le-ar fi înnemurit ca şi pe anemone. Şi câte mai şi mai câte flori nu erau! Numai ghiocei nu se găseau acolo, tocmai la Beldeasca găseai ghiocei. Căutau şi urechiuşe roşii-ciclamen, care se iţeau pe crenguţele putrezite din stratul de frunze vechi. Pe urmă, cu ciuboţica cucului se termina cu florile de primăvară. Când apărea ciuboţica cucului, însemna că venea vara. Când se făcea maronie beşina porcului, o călcam cu chiot, râzând de mirosul puturos care se împrăştia şi fugind spre casă. Gata cu florile! Venea vara şi nu îi mai interesau – acuma erau flori pe toate coclaurile. Ei, am fost şi eu la vremea mea după flori, primăvara, în pădurea de deasupra Râpei Adânci.

Pădurea din stânga era mai mică ca cealaltă de pe partea dreaptă, că satul nostru iese din găoace între dâlmele unor dealuri cu păduri. De povârnişurile dâlmelor, printre vii şi livezi, stau agăţate casele, aşa cum se agaţă vara albinele şi tot felul de muşte însetate de nişte lemne care ies din apă. Liniile pădurilor, cafenii iarna şi verzi pe timpul verii, mărginesc satul nostru din trei părţi, iar în a patra parte linia se deschide şi se întinde până hăt departe o luncă albăstrie, care ne făcea pe noi, copiii, să visăm la o altă lume, depărtată, aşa cum cei din porturi îi apucă dorul de ducă la vederea pacheboturilor. Aici este lumea noastră: satul în care am văzut lumina zilei şi am crescut, locul cel mai drag de pe pământ! Şi, oriunde m-aş duce în lume, păstrez în suflet satul, care a pătruns definitiv în mine şi în noi toţi crescuţi la sat, vrem nu vrem să recunoaştem, ca o otravă dulce.

Dar uite că m-am luat cu vorba şi… Am să vă mai zic mai încolo de cum îi aşezat satul nostru. Să mă întorc la Perţ. După ce şi-o aranjat gospodăria, Perţ şi-o căutat fată să se însoare. Aşa făceau flăcăii înainte: nu exista să nu-şi facă casă mai întâi, ca să aibă unde să-şi aducă mireasa. Perţ o găsit pe Anuţa, una din fetele Panainteştilor, mai aveau şase fete şi doi băieţi. Buuun! Fac ei nunta şi se pun pe gospodărit. Perţ o început să lucreze pe un şantier, care mai târziu o devenit uzina metalurgică, unde s-o angajat după aceea la „întreţinere”. Peste tot se angajau oamenii în fabrici şi uzine pe atunci, mai ales că satul nostru se află la doi paşi de oraş. Faţă de salariul de la uzină, banii primiţi pentru munca în „colhoz” erau un fâs. Perţ primea an de an categorie după categorie şi salariul creştea pe măsură, tot mai frumos.

Începuse să bea încă de pe vremea şantierului, cu gaşca de colegi de muncă, iar la uzină bea şi mai vârtos. Dar învăţase să se ferească: intra, de pildă, pe poarta uzinei cu sticla de lapte vopsită în alb, dar plină de ţuică. Făcea tot felul de şmecherii de genul ăsta, ca şi mulţi alţii de altfel, aşa că trecea mai totdeauna neobservat. Când bea prea mult şi se dădea în petec, îi dădea maistrul o sancţiune şi gata; că de muncitor era muncitor.

Dar şi Anuţa începuse să bea. Lumea zicea că bea fiindcă nu putuse să facă copii. Alţii ziceau că din cauza lui Perţ n-aveau copii, dar ştii cum judecă lumea la noi: când într-o familie nu se nasc copii, „vinovată” e întotdeauna femeia, niciodată bărbatul.

Şi lucrurile mergeau din rău în mai rău. Perţ încuia crama, blestemând ziua când a pus vie în spatele casei. Câteodată o şi plesnea pe Anuţa, dar degeaba. Când n-avea vin acasă şi nici bani, Anuţa mergea pe la vecini şi cerea spirt medicinal: cică avea o rană. Şi tot arăta o umflătură roşie, urâtă pe faţă, pe care o căpătase pesemne de la vreo căzătură când era beată. Acum bea numai spirt, îl trecea prin pâine. (Va urma)

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist