Ce mecanisme din creier te pot determina să sari de la etaj la un incendiu? Analiză interesantă a unui psihiatru ieşean

Psihiatrul a explicat că există un mecanism de „luptă sau fugi (fight or flight)” care se declanşează în creier, ce ne împinge să luăm decizii radicale, în situaţii limită, care sunt doar pseudo-raţionale: există o explicaţie a lor, dar nu se susţine întotdeauna unei analize îndelungate. Pe moment, plin de adrenalină şi cortizol, creierul ne împinge să luăm unele decizii cu care s-ar putea să nu fie de acord ulterior.

Creierul ajunge aproape să ia deciziile pentru tine

Dr. Raluca Modoranu a explicat că într-o situaţie de criză în primul rând se activează, la nivelul crierului, răspunsul de „luptă sau fugi”, care este un mecanism de supravieţuire ce ne pregăteşte să reacţionăm rapid la pericolul pe care-l percepem. În cazul tinerei de 29 de ani care a luat decizia de a se arunca pe fereastră cu fiul ei de cinci luni, primejdia principală a fost focul.

„Oamenii reacţionează foarte diferit: dar frica de a muri ars, în acel moment, apare la toată lumea. La nivel chimic, cerebral, se eliberează adrenalină şi cortizol, care sunt hormonii de stres. Aceştia accelerează tot ce înseamnă frecvenţă cardiacă, flux de sânge, care este împins spre zona musculară pentru a pregăti corpul de acţiunea imediată. O altă parte a creierului intră în acţiune: amigdala, care este foarte activă în momentul răspunsului «luptă sau fugi». Activarea ei poate declanşa o reacţie emoţională puternică, chiar în partea cerebrală care e responsabilă de gândirea raţională”, a precizat dr. Raluca Modoranu.

Practic, explică specialistul, o persoană care se află în situaţia de stres extrem ajunge să evalueze oarecum şi din punct de vedere raţional situaţia. Doar că, spune tot aceasta, cortexul prefrontal, responsabil pentru luarea deciziilor în mod raţional, devine mai puţin activ în momentele de stres maxim. De aceea deciziile pe care le iau persoanele în situaţiile limită sunt pseudo-raţionale. Practic, acestea au sens, dar doar până la un anumit punct.

„Creierul ne duce, în aceste momente de stres maxim, la decizii impulsive şi mai puţin raţionale. Care conţin planificare şi impulsivitate. Vedem şi aici în cazul acesta: planificarea se remarcă prin faptul că mama încearcă să îşi protejeze copilul, îl înveleşte în plapume, ca să nu sufere traumatisme. Dar este clar că un bebeluş care va cădea de la etajul al III-lea va suferi un traumatism. Deci nu e o decizie foarte raţională, dar o planifică sub impulsul răspunsului de «luptă sau fugi». Apoi avem decizia aparent impulsivă de a sări de la fereastră, dar aici nu ştim contextul în care s-a întâmplat evenimentul”, a explicat medicul.

Exemplu concret: reacţii diferite, unele agresive, ale şoferilor în trafic

Dr. Raluca Modoranu spune că răspunsul fiecărui individ pus în faţa unui moment de „luptă sau fugi” va fi diferit. Contează factorii externi, mediul social, familial, ce fel de sprijin a avut în jurul ei tânăra când a crescut şi când s-a stabilit în noua sa familie. Persoanele care sunt instabile emoţional, care au probleme cu încrederea în sine şi care au, implicit, probleme în a lua decizii în general, în situaţii de zi cu zi, vor avea probleme foarte mari în situaţii limită, sub influenţa hormonilor de stres. Iar multe proaspete mămici, spune dr. Modoranu, suferă şi de sindromul post-partum, sunt afectate deja de unele modificări hormonale care pot induce destabilizare psiho-emoţională mai mică sau mai mare, în funcţie de fiecare persoană în parte.

Aceasta a dat exemplul certurilor din trafic: o tamponare minoră, pe vreme cu condiţii severe, cum a fost viscolul de săptămâna aceasta, poate pune în faţă în faţă doi şoferi care reacţionează complet diferit.

„Deşi este acelaşi incident şi nu este un moment cu un stres extraordinar de mare, dacă vorbim de o atingere uşoară în trafic, putem găsi un şofer care reacţionează impulsiv, cu agresivitate, iar celălalt poate să fie foarte calm şi să încerce să negocieze, să aibă o reacţie mai coerentă. Depinde de fiecare dintre noi, de personalitate, de caracter, şi care sunt reacţiile noastre la incidente, fie ele minore sau majore”, a punctat dr. Raluca Modoranu.

Ne putem antrena creierul pentru astfel de situaţii limită?

Specialistul arată însă că nu poate fi antrenat creierul în eventualitatea unor situaţii de cazuri-limită pentru că nu poţi fi pus periodic în faţa lor, să îţi fie măsurată reacţia şi să te poţi adapta. Deşi pompierii fac unele pregătiri pentru a răspunde la incendii, dr. Modoranu spune că acestea sunt nişte coordonate raţionale pe care ei le învaţă. Şi că aceştia sunt implicaţi în eveniment, dar nu sunt surprinşi de el încât să trăiască acel stres extern cu impact direct, pe care-l au persoanele surprinse de un incendiu.

„Nu poate fi monitorizat ca reacţie, acest răspuns de «luptă sau fugi». Ori eşti construit, ca personalitate, să te poţi concentra pe organizare şi să reuşeşti să dezamorsezi stresul acela, ori nu. Dar chiar şi cei care se comportă mai bine în astfel de situaţie au ulterior nevoie de susţinere, pentru că vor trece prin nişte traume. Nu există cursuri care să te pregătească, poate unele cursuri de dezvoltare personală, dar nici acelea nu sunt indicate pentru toată lumea, trebuie întâi o evaluare psihologică pentru a vedea care este nivelul emoţional, cum se reacţionează la unii stimuli externi”, a punctat dr. Raluca Modoranu.

În orice caz, tânăra de 29 de ani va avea nevoie de ajutor, spune specialistul, fiindcă după deciziile care sunt luate în situaţiile limită vine o perioadă de auto-evaluare care, dublată de impactul stresului, poate duce pe termen lung la anxietate, depresie sau inadecvarea luării de decizii.

„Gândiţi-vă că sunt atâtea traume pe care le-a suferit: întâi cea a incendiului, că a fost în această situaţie limită, de risc, apoi faptului că a supravieţuit acelei situaţii, dar trebuie procesat şi decesul copilului. Nu va fi uşor”, a conchis aceasta.