Iaşi vs Norvegia. Din 4 copii abuzaţi, numai unul scos din familie la noi

Orice corecţie fizică aplicată unui copil, indiferent de cât este de uşoară, constituie un abuz. Potrivit Convenţiei Internaţionale a Drepturilor Copilului emisă de UNICEF, act pe care trebuie să-l respecte toate statele membre ONU, prin abuz se înţelege orice formă de pedeapsă fizică sau psihică aplicată unui minor. În cazul familiei Bodnariu din Norvegia, rămasă fără cei cinci copii imediat ce directoarea şcolii în care în­vă­ţau două fete ale cuplului a sesizat autorităţile că minorii sunt victime ale violenţei, încă nu au apărut în spaţiul public dovezi ale abuzurilor pe care le comiteau părinţii, iar ei admit doar pedepse uşoare.

Palme la fund sau tras de urechi, pedepse care, inclusiv potrivit statului român, sunt abuzuri pentru care minorii trebuie scoşi din familie. În cazul României, decizia de a lua copiii dintr-o familie nu este definitivă, aşa cum se întâmplă în Norvegia. Statul român încurajează ideea potrivit căreia „copilului îi este cel mai bine în familia sa“ şi în caz de abuzare a minorului, res­pectiv de plasare a acestuia în grija unui asistent maternal sau a unui centru specializat, treptat, se încearcă reintegrarea lui în familie. Inclusiv în cazurile în care părinţii sunt decăzuţi din drepturile părinteşti pentru abuzuri extrem de grave, ei pot urma programe prin care să-şi recapete copiii.

În 2015, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi pentru Pro­tecţia Copilului Iaşi (DGASPC) a fost sesizată în privinţa a 643 de copii abuzaţi, dintre care numai pentru 152 s-a impus măsura scoa­terii din familie. Potrivit raportului întocmit la finalul lui 2015, cei peste 100 de minori au fost integraţi în centre de plasament, plasaţi la asistenţi maternali sau la rude. Direcţia consemnează că 129 de copii au fost abuzaţi fizic, 86 sexual, 207 au fost neglijaţi, 25 exploataţi şi 44 implicaţi în acţiuni de trafic de persoane.

„Aş putea crede că nu în toate situaţiile cu copii aflaţi în risc s-a putut interveni. Multe cazuri sunt în lucru la primării şi nu se află în statistica noastră. Mi­norul poate fi luat dintr-o familie, conform OUG 49/2011, atunci când este abuzat – fizic, psihic sau sexual – neglijat, nesupra­vegheat – dacă vorbim de copilul mic, până la vârsta de cinci ani – sau exploatat. Orice formă de pedeapsă fizică este considerată un abuz şi este interzisă de legea română. Acum, noi ştim că trăim într-un areal cultural românesc în care disciplinarea copilului în trecut se făcea cu palma la fund sau cu trasul de urechi. Nu este firesc şi nu este corect să se întâmple aşa ceva. Şi noi am avut cazuri în care am luat copii din familie chiar şi pentru o palmă. Dar nu am luat copiii în ideea de a-i înstrăina în totalitate de familia lor. La noi, după intrarea copiilor în sistem, toate eforturile se fac pentru reintegrarea lor în familie“, a precizat Niculina Ka­racsony, director adjunct al DGASPC.

Doar două cazuri de decădere din drepturile părinteşti

De exemplu, DGASPC a preluat în centrele sale patru copii din familia Huza din Bârnova, după ce al cincilea minor, în vârstă de doi ani, a murit înecat într-o fântână, în luna iunie. Cu o lună mai devreme, DGASPC a fost sesizată de Spitalul de Copii „Sf. Maria“ cu privire la un micuţ din Leţcani izbit cu capul de ciment de concubinul mamei. Bărbatul agresase copilul la câ­teva zile după ce se eliberase din Penitenciarul Iaşi.

Atunci când asistenţii sociali împreună cu DGASPC sesizează că abuzul sau neglijenţa a fost gravă şi a pus în pericol dezvoltarea fizică sau psihică a copilului, părinţii pot fi decăzuţi din drepturile părinteşti. În 2015, Judecătoria Iaşi a instrumentat numai două astfel de ca­zuri. Într-unul dintre ele, unchiul patern a trei copii minori încearcă să obţină custodia fiilor fratelui decedat şi să-i ia în Australia, acolo unde este stabilit. Pentru ca unchiul să obţină custodia copiilor, mama lor, diagnosticată cu o afecţiune psihică care o împiedică să se preocupe de minori, trebuie decăzută din drepturile părinteşti.

„Decăderea se dă de instanţă, la propunerea DGASPC, care ulterior are obligaţia de a instrui familia să înţeleagă modul în care trebuie să îşi asume rolul de părinte pentru a reveni asupra drepturilor lor părinteşti. La noi, cazurile de decăderi din drepturile părinteşti sunt puţine pentru că este foarte greu de probat în instanţă. Avem, în schimb, mai multe sesizări către organele de cercetare penală pentru rele tratamente aplicate minorului“, a nuanţat Niculina Karacsony.

Premierul Cioloş este „foarte preocupat“ de cazul Bodnariu

Cazul familiei Bodnariu din Norvegia, pentru care mii de persoane au ieşit în stradă în mai multe capitale europene, este în atenţia premierului Dacian Cio­loş. Şeful Guvernului s-a declarat ieri „foarte preocupat“ de situaţia celor doi părinţi care au rămas singuri după ce serviciul local de protecţie a minorilor le-a luat copiii, printre care un sugar, în baza unei sesizări de rele tratamente aplicate acestora. Premie­rul a precizat că „situaţia este foarte delicată şi în acelaşi timp complexă“, motiv pentru care menţine legătura cu autorităţile norvegiene, prioritate având „in­teresul copiilor“, după cum a apreciat Cioloş.

Primele infor­maţii despre cazul familiei Bodnariu au apărut pe site-uri creştine. Potrivit acestora, serviciul local de protecţie a copilului ar fi luat minorii de lângă părinţi din cauza convingerilor religioase. Părinţii au susţinut în declaraţiile lor că motivul oficial este legat de „disciplinarea fizică“ a copiilor, pe care ei au admis-o sub forma unor palme la fund. Prima declaraţie a premierului Dacian Cioloş în legătură cu situaţia familiei Bodnariu a fost făcută în preajma Crăciu­nului, pe 23 decembrie, tot atunci autosesizându-se din oficiu şi instituţia Avocatul Poporului.