Luxemburgul la Iaşi – o întâlnire memorabilă

Cele două evenimente culturale au fost organizate de ambasada Marelui Ducat al Luxemburgului în colaborare cu Catedra de Germanistică de la UAIC, Centrul Cultural German şi Muzeul Literaturii Române Iaşi.

De la Excelenţa Sa Christian Biever, ambasadorul Luxemburgului pentru Grecia (sediul ambasadei), Cipru şi România, am înţeles că vine cam la două luni în România, dar până acum treburile diplomatice l-au dus mereu doar până la Bucureşti, Iaşul fiind primul oraş din ţară pe care l-a vizitat cu ocazia acestui eveniment cultural. De altfel, în cuvântul de deschidere a lecturii lui Léon Rinaldetti, dl Christian Biever a şi motivat indirect alegerea invocând faptul că Universitatea din Iaşi este cea mai veche din România. Dincolo de o mică introducere în istoria Luxemburgului şi a literaturii luxemburgheze, dl Biever a punctat şi două momente semnificative din istoria relaţiilor româno-luxemburgheze: 1910, anul de când între cele două state există relaţii diplomatice şi 2007, anul în care Sibiul a fost capitala culturală europeană împreună cu Marele Ducat al Luxemburgului!

Înapoi la poetul Rinaldetii: intitulată „Einblicke, Ausblicke, Augenblicke" („Introspecţii, perspective, clipe şi clipite"), lectura sa a oferit publicului o poezie a surprinderii esenţei, aşezată atent în tradiţia haiku-ului japonez. Autorul a citit mai întâi din volumul său Sprengsätze (Încărcături explozive, Editions Schortgen, Esch-sur-Alzette, 2003). Iată câteva poeme semnificative, în traducerea sussemnatului:

* Nu ţi-am mai revăzut/ochii tăi frumoşi – //îi închizi/ când mă gândesc la ei?

* Ajunge o privire/ pentru a denatura/ ţara!

* Ce ştie lacul/ despre greutatea/ oglindirilor?

* Măştile voastre/ nu se potrivesc/ pe niciuna dintre feţele mele!

* Un soclu/ pentru fiecare/ care are răbdarea/ de-a împietri!

Exprimarea concentrat-aforistică se regăseşte şi în cel de-al doilea volum de poezii – Unter Erdrandsiedlern (Printre coloniştii de la marginea Pământului, Editions Phi, Differdingen 2011), chiar dacă majoritatea poemelor depăşesc regulat dimensiunea haiku-ului (în paranteză fie spus, Rinaldetti pregăteşte un volum exclusiv cu haiku-uri pentru 2015!). Iată trei texte sugestive şi din cel de-al doilea volum, din care a citit miercurea trecută:

* Răul nu-i extirpat/ Până ce toţi sunt perdanţi.

* Aşa arată învingătorii/ Sărbătoriţi/ Ca şi cum ar fi câştigat.

* Comasare// Cine n-are gard nici nu posedă ceva/ Caracter de fetiş cu argumente tipărite cu litere minuscule// Aşa că: Cine nimic nu posedă să cultive garduri/ În pătratu-i de teren creându-şi// O/ Insulă.

Dacă lectura în limba germană s-a adresat unui public naturalmente redus la Iaşi, conferinţa de vineri de la Casa Pogor a reprezentat un moment cu încărcătură dublă, câtă vreme Léon Rinaldetti a vorbit despre 13 scrisori inedite ale renumitului filozof român Emil Cioran, scrise între august 1965 şi iulie 1974 către poetul luxemburghez Jean-Paul Jacobs (*1941). Scrisorile se află în arhiva de la Centre national de littérature din Mersch, au fost transcrise, dar nu şi publicate (drepturile aflându-se la moştenitorii lui Cioran)! (Din păcate, în ce priveşte scrisorile lui Jean-Paul Jacobs către Cioran, nu s-ar şti ce s-a întâmplat cu ele după moartea celui din urmă.)

Din prezentarea scrisorilor cioraniene am reţinut, printre altele, aşa: în prima scrisoare, Cioran se plângea de apatie şi de fiascoul ediţiei germane a cărţii sale Tratat de descompunere (Lehre vom Zerfall, în germană de Paul Celan!), supărat fiind şi pe editorul german pentru ideea proastă de a-l prezenta drept prieten şi discipol de-al lui Jean-Paul Sartre! Ca sfat poate trece afirmaţia lui cum că în artă ar fi nevoie de „un minim de calcul şi pudoare rafinată" (citez din memorie, după traducerea Norei Chelaru, vocea românească a lui Rinaldetti); că poetica ar fi devenit mormântul poeziei, Cioran considerând că a scrie poezii despre poezie e ceva fatal, cerându-i lui Jacobs imperativ: „Ucideţi analistul din dumneavoastră, altfel vă ucide el!". Într-o altă scrisoare, Cioran consimte cu Jacobs (care trăia deja la Berlin), declarând că îi înţelege pe deplin „scârba faţă de Berlin" şi că el ar putea să scrie „o carte-ntreagă despre coşmarul său berlinez". Şi: doar erotismul şi obsesiile revoluţionare n-ar putea să mulţumească pe cineva. Ca fapt divers, Rinaldetti a aflat de la Jean-Paul Jacobs (care l-a şi întâlnit pe filozoful român) că Cioran ar fi fost un om sociabil şi în viaţa de zi cu zi mult mai puţin pesimist decât în cărţile sale…

Michael Astner este poet, traducător şi publicist