Dependenti din clasa intii

Folosirea excesiva a calculatorului dauneaza grav copiilor si adolescentilor. Tot mai multi tineri cad prada dependentei de computer, in ultimii ani. Din cauza orelor indelungate pe care le petrec in fata „jucariei” secolului, copiii ajung sa fuga de acasa, sa chiuleasca de la cursuri si chiar sa abandoneze scoala. In plus, psihologii din scoli remarca la dependentii de calculator si modificari de comportament. Unii dintre acestia devin handicapati social: se izoleaza, comunica cu dificultate, au tendinte spre violenta. Oamenii le devin aproape dusmani, prieten le este numai calculatorul. Asa s-a intimplat si cu Claudiu, un copil care din cauza acestui „drog” a ajuns, dintr-un elev foarte bun, in pragul repetentiei. Fenomenul este ingrijorator, atentioneaza specialistii, asaltati de parintii care se pling ca le este tot mai greu sa controleze „viciul” copiilor lor. Psihologii ii sfatuiesc sa gaseasca salvarea chiar in familie: sa comunice cu copiii lor mai atent si sa-i supravegheze mai strict. 10 ore pe zi in lumea virtuala
„Sint Claudiu T. Am 15 ani si sint dependent de computer”. Asa si-ar incepe povestea adolescentul care a ratat in vara testele nationale din cauza drogului national al tinerilor: computerul. Claudiu este acum elev la scoala de arte si meserii. A absolvit insa opt clase la una dintre cele mai bune scoli gimnaziale din Iasi. Fiind un copil istet, dupa cum il descrie psihopedagogul Ionut Nanu, de la Colegiul „Emil Racovita”, Claudiu ar fi avut sanse sa intre la un liceu de elita. „Prietenia” cu computerul, inceputa la virsta de 12 ani, si situatia dificila din familie i-au schimbat insa viata.
„Parintii baiatului divortasera. Copilul era crescut numai de mama, o femeie in jur de 35 de ani. Din start baiatul avea un minus in educatie prin lipsa autoritatii tatalui”, prezinta situatia lui Claudiu psihopedagogul Ionut Nanu, care s-a ocupat de cazul acestuia. Copilul a facut in scurt timp o pasiune pentru computerul sau, in fata caruia se refugia si cite 10 ore pe zi. Imediat ce venea de la scoala, dupa ora 14, Claudiu nici nu apuca sa manince ca deschidea calculatorul, intra pe mIRC sau messenger si statea la taclale cu prietenii sau isi facea cunostinte noi.
„In cea mai mare parte a zilei, copilul era nesupravegheat. Mama muncea si lipsea aproape toata ziua de acasa. Cind baiatul venea de la scoala si ar fi avut teme de facut, singura care mai avea grija de el era bunica. Insa aceasta era lipsita de orice autoritate”, povesteste Ionut Nanu.
„Daca mama sta pe messenger, eu de ce sa nu stau?”
Cind mama baiatului venea acasa, aceasta il ridica imediat de la calculator. Insa nu pentru ca ar fi ajuns la concluzia ca fiul sau petrece excesiv de mult timp in fata computerului, ci pentru ca, la rindul ei, deschidea messenger-ul si incepea sa vorbeasca pe internet cu cunoscutii.
„«Daca mama sta pe messenger, eu de ce sa nu stau?». Aceasta a fost reactia baiatului, care aflat, la virsta la care isi contura personalitatea, ii imita pe cei din jur si mai ales pe membrii familiei”, spune Ionut Nanu. Crezind ca nu face nimic rau daca sta in fata calculatorului atit cit are pofta, Claudiu ajunsese sa se inchida in camera lui si sa nu comunice cu nimeni. Nu mai vroia sa iasa afara la joaca si avea tendinta sa o loveasca pe sora sa mai mica, de sase anisori. Daca acum zece ani doi frati s-ar fi jucat de-a v-ati ascunselea prin casa, Claudiu ii arata deja micutei sale surori care sint secretele „counter-strike”, unul din cele mai populare jocuri pe calculator.
Inainte de testele nationale a fugit de-acasa
Pina la inceputul acestui an, cind Claudiu urma sa sustina testele nationale, atit mama cit si bunica baiatului nu au dat prea mare importanta dependentei sale fata de computer. „La inceputul clasei a aVIII-a, baiatul incepuse insa sa acumuleze foarte multe absente la scoala, plus note de 2, 3 si 4 la mai toate obiectele. S-a aflat chiar in pericolul de a ramine repetent”, spune Ionut Nanu.
Atunci a inceput disperarea mamei. Femeia il certa zilnic pe Claudiu, il ameninta cu bataia sau ca ii ia calculatorul daca rateaza examenele. „Ce sa fac? Sint toata ziua plecata de acasa, nu pot sa il supraveghez. Doar pentru copii muncesc”, era argumentul mamei pentru faptul ca l-a scapat din friu pe Claudiu, care cu citeva luni inainte de a sustine testele nationale a fugit de acasa. A stat trei zile ascuns la un prieten. „Toata lumea, rude si profesori, il cautau diperati”, povesteste psihopedagogul Nanu.
Cind a trebuit sa sustina examenele, Claudiu nu a facut fata. A picat testele nationale. „Acesta este un exemplu extrem de esec scolar din cauza dependentei de computer, dar sint multe astfel de cazuri”, este de parere Ionut Nanu.
Parintii plecau la serviciu cu tastatura in sacosa
Psihologii scolari se confrunta anual cu zeci de cazuri de „drogati” de computer. Totul incepe in jurul virstei de 6-7 ani, cind adesea copilul, aflat abia in clasa I, primeste cadou de la parinti un calculator. Parintii se bucura ca baiatul sau fetita lor atinge cu maiestrie tastele, o minunatie de care ei nu au avut parte in copilarie. „Pentru ca isi iubesc prea mult copilul, parintii nici nu-si dau seama cind acesta intrece masura si petrece excesiv de mult timp la calculator, pina ce pasiunea se transforma in dependenta. Parintii au incredere in copil ca invata ceva bun, ii dau prea multa libertate si asa scapa lucrurile de sub control”, este de parere Ionut Nanu.
Acesta spune ca prima greseala pe care o fac parintii atunci cind achizitioneaza computerul este sa monteze masinaria in camera copiilor: in acest mod nu mai au nici un fel de control. Marea problema apare insa atunci cind parintii nu isi mai supravegheaza copiii. Cei mai multi parinti sint plecati toata ziua la serviciu, iar odraslele acestora isi pot face de cap cit vor pentru ca nu are cine sa le poarte de grija.
„Parintii nu stiu ce face copilul lor cit timp ei sint la serviciu. Iar cei mai multi gindesc ca, daca le ofera copiilor strictul necesar, mincare, haine, bani, acestia nu mai au nevoie de nimic altceva”, considera psihopedagogul Ioan Cucuteanu.
Parintii ocupati incearca astfel sa ia masuri in lipsa. Asa se face ca, disperati de viciul copiilor lor, acestia ajung sa plece la serviciu cu tastatura si mouse-ul in sacosa. „Aceasta e singura forma de control”, spune Ionut Nanu.
Tactica gresita: tatal „bun”, mama „rea”
De multe ori, parintii dau gres si atunci cind nu lucreaza in echipa pentru educatia copilului. Adica, mama este rea, tatal este bun. Sau ce tata interzice mama permite. „De exemplu, am avut un caz al unui baietel caruia mama ii interzicea categoric sa stea mai mult de o ora sau doua la computer. Tata era insa mai permisiv, intelegindu-i pasiunea, drept pentru care, atunci cind parintii ajungeau acasa, tatal suna mereu la interfon, desi avea cheie, astfel incit baiatul sa aiba timp sa inchida calculatorul pina ajungeau el si mama in casa”, a povestit Ionut Nanu.
Acesta este de parere ca, din pacate, parintii sint principalii raspunzatori pentru dependenta pe care o capata copiii fata de computer.
„Pe messenger sau mIRC sint degajati, iar cind ajung cu cineva fata in fata se blocheaza”
Asa cum s-a intimplat si in cazul lui Claudiu, esecul scolar poate fi unul dintre efectele cele mai dureroase ale dependentei de computer. Orele petrecute in fata calculatorului, uneori tirziu in noapte, il fac pe copilul de 14 ani, de exemplu, aflat in pragul examenelor, sa resimta zilnic o oboseala fizica.
Consecinta: copilul nu se mai poate concentra la ore. Acasa nu stie sa rezolve temele, iar cind e scos la lectie constata ca, desi a incercat sa invete, nu a inteles nimic. „Abandonul scolar sau fuga de acasa sint de asemenea situatii extreme la care se poate ajunge daca parintii, profesorii nu iau masuri”, spune psihopedagogul Ionut Nanu. Consecintele grave ale acestui viciu sint legate si de transformarile de comportament ale tinerilor.
„Acestia ajung sa se indeparteze de realitate. Pentru ei realitatea devine cea din jocuri si filme. Lumea virtuala in care traiesc atitea ore pe zi le creaza un univers artificial, total daunator”, considera Ioan Cucuteanu. Psihologii scolari au observat ca cea mai afectata este comunicarea. „Pe calculator, pe messenger sau mIRC, sint degajati, iar cind ajung sa vorbeasca cu cineva fata in fata se blocheaza, nu isi mai gasesc cuvintele”, spune Ioan Cucuteanu.
De altfel, limbajul verbal al dependentului este cel mai afectat. Cum nu mai au timp sa citeasca, tinerii nu mai sint capabili sa-si formeze un vocabular variat. Pina si gramatica e afectata. De exemplu, atunci cind trebuie sa foloseasca intr-o teza de exemplu cuvinte precum „si” sau „adica”, „drogatii de computer” ajung sa se exprime in limbajul virtual: „shi”, „adik”.
Psihologii mai spun ca tinerii dependenti de computer pot fi recunoscuti si prin indelungile stari de apatie. Pe care, din nefericire, incearca sa si le trateze tot cu ajutorul pasiunii lor: calculatorul.
Solutia nu este interzicerea totala, ci dozajul corect
Ce este de facut pentru tratarea dependentei de computer? Psihologii si medicii psihiatri considera ca solutia este in primul rind in mina parintilor. „Trebuie sa-si supravegheze mult mai atent si strict copiii. Ambii parinti trebuie sa cada de acord asupra unui program pentru copil, pe care acesta sa-l respecte. La calculator nu ar trebui sa stea mai mult de doua ore”, ii sfatuieste pe parinti Ionut Nanu.
Interzicerea totala a statului la computer nu este solutia ideala, considera dr. Adriana Panaitescu, medic primar psihiatru, sefa Sectiei Neuropsihiatrie Infantila din cadrul Spitalului „Socola” Iasi. „Nu putem nega importanta calculatorului. Traim in era informatiei si copiii nostri e normal sa acumuleze mai mult decit generatia noastra, sa fie mai curiosi. E foarte important sa dozam corect atit jocul, lucrul la computer, cit si informatiile pe care le oferim copiilor. Parintii trebuie doar sa fie mult mai disponibili, mai atenti la problemele copilului si sa-i vorbeasca mai mult. Sa comunice cu el, sa-i gaseasca si alte preocupari. Dar preocupari care sa aiba legatura cu lumea din jur, o lume reala, nu artificiala”, spune dr. Panaitescu.
Solutiile trebuie insa gasite pentru fiecare caz in parte. Medicii psihiatri si psihologii spun ca adolescentilor trebuie sa li se explice ce pericole ii pindesc daca devin dependenti de internet si jocurile pe calculator.
„Trebuie constientizatati ca pot esua in plan scolar sau ca isi pot pierde prietenii. Apoi sa li se explice ca un calculator are si partile lui utile, cum ar fi tehnoredactarea unei lucrari sau documentarea pe o anumita tema pe internet”, spune Ioan Cucuteanu, care propune chiar implicarea profesorilor in scaderea fenomenului: „De exemplu, la clasa, profesorul ar putea folosi mai mult internetul si softurile de predare pe anumite teme, asa cum se intimpla in alte tari europene. Asa, copilul ar recepta si alte utilitati ale computerului”.
Copilarii distruse de calculator
„Ziarul de Iasi” a relatat in ultimii ani despre cazuri extreme de „drogati de computer”. Unul dintre acestea, din 2003, a fost cel al lui Ionut, un baiat de 14 ani care ajunsese sa fure bani si lucruri din casa pentru a putea merge la internet-cafe.
„Cind nu i-am mai dat bani, a furat lucruri din casa si le-a vindut pe nimic: parfurmuri, un lantisor de aur, un DEX, cafea, vin. Se trezea dimineata la sase si pleca tiptil din casa. Nici nu-l simteam. Numai vedeam ca nu este si se intorcea dupa 2-3 zile, cind nu mai avea bani. Era spasit si spunea ca nu mai face. Dar peste citeva luni incepea iar calvarul. Numai noi stim cite nopti si zile l-am cautat prin toate internet-cafe-urile din oras”, povestea mama baiatului. Ionut ajunsese sa aiba rezultate slabe si la invatatura si a incercat sa se trateze de dependenta cu ajutorul medicilor psihiatri.
Un alt caz, datind din 2004, a fost cel al lui Andrei V. ,de 8 ani. Baiatul, atunci pacient al psihiatrilor si fiul a doi parinti cu studii superioare si slujbe bine platite, avea grave probleme de comportament ca urmare a folosirii excesive a calculatorului.
Parintii lui Andrei au inceput sa-si faca griji abia dupa ce fiul lor a inceput sa mearga la scoala. Invata, dar invatatoarea le-a spus ca este retras si nu se joaca deloc cu ceilalti copii. Abia atunci au inceput sa realizeze ca Andrei nu iesea afara la joaca, preferind sa stea ore in sir in fata computerului. Au incercat sa discute cu el, sa-i reduca programul la computer, si rezultatele au inceput sa apara.