Spaima ca la sfirsitul lumii la Ghimes

Un adevarat dezastru a avut loc in judetul nostru in urma ploilor torentiale din ultima saptamina. Bilantul este de-a dreptul tragic: un mort, trei accidentati, doua case smulse din temelii, alte citeva zeci de locuinte distruse aproape in totalitate. Si spaima, multa spaima. Oamenii sint ingroziti de ceea ce au trait in ultimele sapte zile. Frica i-a cuprins pe toti pare sa fi cuprins pe toata lumea. De la primar pina la cei mai mici copii. Femeile pling in hohote, stringindu-si copiii in brate numai cind se uita spre cer si vad ca nori negri ameninta din nou. Si pe buna dreptate. Dupa doar citeva minute de ploaie, torentii se reactiveaza si incepe potopul.
Cea mai grava situatie din tot judetul Bacau s-a inregistrat in comuna Ghimes Faget. Aici ploile au facut ravagii peste tot. Mai multe catune au fost practic acoperite de ape. La fiecare metru zaresti gradini inundate, oameni care scot milul de prin case. Animale nu mai sint aproape in nici o gospodarie, iar garduri nu mai vezi nicaieri.
"Avem nevoie de o masina de calmante si de case noi"
Inca de dimineata am plecat catre Ghimes sa vedem dezastrul produs de furtuni si ploi. Doua zile la rind primarul ne-a declarat telefonic ca nu mai stie incotro sa apuce, ca la el in comuna e dezastru, iar vremea rea pare sa nu se mai termine. De la intrarea in sat, primul semn al dezastrului. Un pod peste care trece soseaua nationala care leaga judetul Bacau de Miercurea Ciuc sta sa cada.
Lumea este deja adunata acolo si priveste inmarmurita cum riul Trotus vine la vale cu putere si sapa adinc in pamint.
O privire rapida de o parte si de alta a podului te ingheata. Apele au rupt deja vreo cinci metri de pe ambele maluri. Brazi foarte inalti s-au prabusit in apa. Oamenii i-au legat cu sufe groase pentru a nu o lua la vale pe apa si, astfel, sa obtureze alte albii inguste si sa produca noi inundatii. Majoritatea celor prezenti privesc cu atentie de partea cealalta a podului. Ma uit si eu intr-acolo si observ rapid ca un picior de pod, gros de vreo zece metri, nu mai exista. "Marti dimineata s-a prabusit blocul de beton si a venit primarul cu locuitorii din comuna si au pus brazi ca sa sprijine podul. Se poate prabusi oricind si, dupa cum vedeti, deasupra trece soseaua", ne-a explicat un muncitor de la Societatea Drumuri Nationale.
Ii las pe oameni acolo si plec mai departe, spre inima comunei. Zaresc din masina curtea unui taran care, practic, este acoperita de apa. Gardul se mai vede doar jumatate, iar proprietarii stau pe marginea drumului si se uita resemnati la casa in care apa a patruns peste tot. Citeva minute mai tirziu, aveam sa-mi dau seama ca situatia acesto oameni era cu mult mai buna decit a altora.
La primarie lumea sare imediat cind aude de presa. Incep sa arate in mai multe parti de odata, indicind astfel zonele calamitate. Unul dintre functionari imi explica ca la distanta de o suta de metri au avut loc inundatii serioase. Asa ca ma indrept mai intii intr-acolo.
De la sosea intru pe o straduta in partea stinga. Prima imagine ma socheaza. In fata zaresc doar o singura casa ramasa in picioare. In rest, peste tot, nu sint decit mormane de scinduri, mil si balti in care zac fie un televizor, fie scaune, mese sau oale. Tot ce-au avut acei oameni prin casa. Tot este acum ingropat in noroi.
Nici n-apuc sa le dau buna-ziua oamenilor ca se si apuca de plins. "Uite dom’le ce-am patit. Ne-au inghitit apele. Ce ne facem noi, ca am muncit o viata degeaba. Apa ne-a luat tot din case, nu mai avem ce minca. Ne pling copiii de foame si n-avem nici apa sa le dam", aud de la mai multe femei care au inceput sa tipe si sa se vaite.
Incerc sa iau lucrurile metodic, insa imi dau seama ca n-am cum. Nimic nu mai este in ordine. Unii aproape ca nu mai stiu un le sint casele sau ce-a mai ramas din ele. Incerc sa intru printre oameni, dar noroiul mi-a ajuns deja la genunchi. Asa ca ma opresc.
Prima cu care reusesc sa vorbesc cit de cit in liniste este Emilia Sinca, de 53 de ani. Femeia statea in fata casei, cu hainele pline de mil. A inceput sa-mi spuna ca e bucuroasa ca i-a ramas bordeiul in picioare. Porcul si cele 30 de pasari i-au fost luate de ape. Televizorul mi-l arata la vreo zece metri departare, in mil. Apoi ma invita in casa. Covoarele stau gramada in fata locuintei, iar inauntru toate oalele si borcanele cu de-ale gurii sint cocotate pe soba. Masa nu mai are, nici scaune. "A mai venit apa pe aici, domnu’, da’ niciodata in halul asta. Mi-a luat tot din camara. Joi, pe la ora 10.00 am auzit cum tuna cu putere. Apoi a inceput sa ploua si in citeva minute era apa peste tot. Vecinii au inceput sa tipe si sa strige sa iesim din case. Cind am dat sa ies, a venit puhoiul. N-am avut ce sa salvez. Am iesit cu sotul si ne-am uitat cum se duce totul pe apa Bolovanis la vale. Avem nevoie de case noi. Nu vrem sa ni le faca nimeni, ni le ridica, noi. Daa sa ne dea pamint. Si o masina de calmante, ca sintem speriati ca vai de noi", mi-a spus Emilia Sinca, apoi nu s-a mai putut abtine si a inceput sa plinga.
Dau sa merg la o alta locuinta, din care a mai ramas doar jumatate. Arata ca un om fara o mina sau un picior. E sprijinita de pamint intr-o coasta si e gata sa cada. Aflu de la oameni ca posesorul e dus cu femeia la caminul cultural. "Le-a fost frica sa mai doarma inauntru si au dormit azi noapte in camin. Nu mai au nimic", imi spun oamenii. Casa e la vreo 20 de metri de mine si calc cu atentie printre copaci, pietroaie si mil. Nu pot sa merg pentru ca ma afund in mizerie. Un tigan mai vinjos se ofera sa ma duca in spate. Il refuz, dar lumea aproape ca ma ia pe sus. In circa tiganului ajung la locuinta vizata. La citeva secunde dupa aceea apare si proprietarul. Andrei Raduly are 41 de ani si trei copii. Au ramas de joi dimineata sub cerul liber. Ditamai barbatul isi pune pumnii la ochi si incepe sa plinga si el. "Ce ma fac, omule, ca n-am nimic? Nici o cana nu mi-a ramas. Cine-mi da mie si la copii de mincare? Nu ne ajuta nimeni, ca sintem tigani. Noi nu facem parte din lumea asta", plinge omul.
Il las si pe el cu vecinii si ma rog de tigan sa ma ia iar pe umerii lui.
Ma duce pe un teren viran si ma lasa acolo. "Aici a fost o casa. E casa fratelui meu", imi spune barbatul. Imediat striga in ungureste catre un grup de sateni care se invirteau cu lopetile in mina in jurul unui morman de lemne. Un tinar subtirel, incaltat cu cizme de cauciuc, se apropie de noi. Dupa el toata gloata. Imi spune ca-l cheama Nicolae Nordijan si are doar 27 de ani. Sotia lui este si ea la caminul cultural. "Ea are 21 de ani si joi, pe la 10.30, era in casa si se chinuia sa o adoarma pe fetita noastra, Angelica, de un an jumate. N-a auzit ca vine apa. A sarit lumea dimprejur si le-a scos afara din casa. Au fugit desculte. In urmatoarea secunda apa a smuls casa din pamint si a dus-o la vale. La citiva metri nici nu se mai vedeau peretii. Nici fundatia nu mai este. E ca si cum n-ar fi fost aici. Nu mai avem haine, decit cele de pe noi. Nici documente n-am. S-a dus totul", ne povesteste barbatul, uitindu-se in pamint resemnat.
Oamenii ma roaga sa le spun celor de la Bacau ca ei mor de foame si de sete. "Sa ne aduca cineva macar apa", imi cer ei aproape implorind. Le promit ca o sa scriu despre drama lor si ii las linga casele lor sau, mai bine zis, ce-a mai ramas din ele.
Dupa citiva metri ajung la piriul Bolovanis, un afluent al Trotusului. Linga mine, citiva localnici imi explica ca era un firicel de apa si acum este atit de mare ca distruge tot in cale. La citiva metri mai incolo, cineva imi arata locul in care, cu o saptamina in urma, Dezideriu Sinca, un barbat din comuna, a fost inghitit de ape. Chiar ieri, cadavrul lui a fost gasit la vreo trei sute de metri de primaria din Agas, adica la vreo 17 kilometri departare. Corpul neinsufletit a fost depistat din intimplare de niste tarani din Agas, care au alertat imediat primaria si postul de politie din localitate. Cadavrul a fost dus tot ieri la Morga din Onesti. Dupa ce ascult poveste despre cum a murit Dezideriu Sinca, citeva femei, printre care si Ecaterina Rupi, de 34 de ani, ma chema sa vad cum i-a intrat piriul in casa.
Nici bine n-am intrat in ograda ei, ca din spatele curtii razbat bubuituri puternice. Ma indrept intr-acolo si-l gasesc colo pe sotul ei care, impreuna cu un alt satean, incerca sa indrepte gardurile si sa le lege de niste bare groase de metal. "Ati venit sa ne ajutati? – ma intreaba unul dintre ei nervos. Daca nu, mai bine plecati, ca de promisiuni sintem satui. Lumea asta ne trateaza de parca noi sintem vinovati de toata nenorocirea asta. Aia la Bucuresti se lauda ca ne ajuta, astia de la primarie spun ca aia de la Bucuresti nu le dau nimic. Si noi stam si suferim", aproape ca urla barbatul la mine.
Trei mii de suflete izolate de lume de o saptamina
Ma indrept apoi catre sediul primariei. Nu-l gasesc pe primarul Dumitru Balcan, despre care ceilalti din institutie imi spun ca e plecat prin localitatile afectate de inundatii. Il asteapta in fata cladirii si o comisie de la Consiliul Judetean si Prefectura, venita iar pentru a vedea care este situatia in teritoriu. Cind ma pregateam sa plec, sa vad cum e in satele e Rachitis si Bolovanis, izolate de o saptamina de restul comunei, apare si primarul. "Ati vazut ce dezastru e in centrul comunei. Oamenii astia trebuie ajutati. Noi nu avem bani pentru ei. I-am cazat in caminul cultural, am mers si am scos citeva familii din casele inundate, le-am transportat o parte din bunuri celor care au mai putut salva ceva, dar, in rest, nu avem cum sa-i ajutam. Aici nu cred ca ar trebui sa se tina cont de nimic: nici ca-s tigani, nici ca nu stiu ce trebuia sa faca. Sint intr-o situatie fara iesire si avem nevoie de ajutor de la Bucuresti", a spus primarul.
Impreuna cu el si cu comisia de la Bacau am plecat citeva minute mai tirziu in satul Bolovanis. Primarul ne avertizase ca de la un punct nu se mai poate trece, de unde podul de beton, care lega cele doua localitati de comuna, s-a prabusit.
Ca sa ajungi la Bolovanis trebuie sa parasesti soseaua principala la doar trei, patru sute de metri mai departe de primarie. Drumul de tara se ingusteaza dupa numai citiva matrei. Pe partea stinga piriul Bolovanis coboara la vale cu o viteza naucitoare. Imediat apar si primele semne ale dezastrului. Bucati mari din drum au fost mincate de ape. Odata cu ele s-au pravalit in piriu si copacii de pe marginea drumului. Tot ca o masura de precautie, copacii cazuti sint prinsi cu sirme groase de arborii ramasi in picioare de pe marginea cealalta de drum Sint nevoit sa ma dau jos din masina ca sa continui drumul. La un moment dat sintem obligati sa ne oprim definitiv. La nici un kiloemtru departare de sosea. In fata noastra un hau, prin care curge o apa care, fara exagereare, ajunge Trotusul ca dimensiune. "Aici era podul de beton, lung de vreo 20 de metri. Simbata trecuta, cind a plouat foarte tare, apele s-au umflat si au rupt pur si simplu constructia. Intii a cazut jumatate din pod si, o zi mai tirziu, s-a surpat si restul. De atunci, adica de o saptamina, nimeni de dincolo de mal nu mai poate veni in comuna", imi povesteste primarul Balcan.
Podul care s-a prabusit facea legatura intre comuna si satele Bolovanis si Rachitis, ultimul aflat la 15 kilometri departare. In primul sat locuies 620 de familii, iar la Rachitis sint inca 220 de case. Dumitru balcan spune ca in cele doua localitati izolate traiesc nu mai putin de 3.200 de oameni. "Nu au nici apa de baut, pentru ca cele mai multe fintini au fost inundate de viituri. Nu le-a dus nimeni de o saptamina alimente si, pentru cei care s-au imbolnavit, medicamente. Sint, pur si simplu, rupti de restul lumii", spune primarul.
La un moment dat vad mergind pe linga un gard un tinar. Se tine in permanenta de gard si, la un moment dat, sare peste uluci si dispare intr-o curte. Apoi ma lamureste cineva ca asa fac toti taranii care vor sa treaca la vale, in comuna. Putini insa au curajul sa mearga pe bucatile de pamint care au scapat de furia apelor. Nu sint mai late de 30 de centimetri si risca sa se surpe oricind. Nici din partea cealalta a podului nu risca nimeni sa treaca la ei. E mult prea riscant, iar apa pare ca se mareste de la zi la zi.
Ma uit apoi din nou la podul de beton care zace in apa. Primarul si viceprimarul din Ghimes spun ca singura varianta pentru a ajunge la cele peste 3.000 de suflete din satele Bolovanis si Rachitis este construirea unui nou pod. Numai ca bani nu sint, semne ca autoritatile de la Bucuresti sint dispuse sa aloce fonduri nici atit, cel putin deocamdata. In plus, vremea continua sa creeze serioase probleme. In jurul orei 14.00, deasupra comunei Ghimes se abatusera nori negri. Semn ca ploaia dadea din nou tircoale.
In satul Bortoseni nu mai exista ulita
Intrebat de membrii comisiei de la Bacau, primarul Balcan contabilizeaza intr-o clipita podurile care s-au prabusit doar pe drumul dintre comuna spre cele doua sate. In afara podului de beton, la o distanta de circa trei kiloemtri, s-a mai naruit sub ape un pod, tot de beton. Un altul a fost inghitit in portiunea denumita "La Feraru" si, la alti citiva kilometri distanta, aproape de intrarea in satul Rachitis, inca un pod, de dimensiuni apropiate celui linga care ne aflam.
Cineva il intreaba pe primar unde mai sint zone cu probleme, iar Dumitru Balcan isi pune miinile in cap. "E dezastru peste tot, oameni buni. Nicaieri nu a ramas loc neinundat", spune el disperat, apoi se intoarce incercind sa stabileasca unde sa ne duca mai intii.
De la Bolovanis ne indreptam catre satul Bortoseni. Pe sosea nu este nici tipenie de om. Oprim la circa cinci minute de mers cu masina. Intr-o prima faza zaresc un riu si intreb pe cineva ce apa este. "E ulita, domnu’", imi spune respectivul, dupa care imi explica ce s-a intimplat. Satul Bortoseni este situat la poalele unui deal si toate casele sint asezate in panta. Ulita dintre case, nu mai larga de patru metri, s-a transformat duminica trecuta in piriu. "A inceput de lunea trecuta sa ploua, dar apa s-a dus la vale. Simbata seara, insa, a inceput sa ploua si mai tare, iar duminica parca era sfirsitul lumii aici. Am 77 de ani, dar niciodata n-am mai vazut asa ceva. Apele au luat tot incale, pamintul se rupea si in urma au ramas gropi adinci de citiva metri. Vedeam cum se crapa ulita, iar casa noastra se indeparta de cea a vecinilor de peste drum", ne-a povestit Maria Serban, o unguroaica care se exprima cu mare greutate. Batrina incerca sa-si stapineasca miinile tremurinde si era mereu linistita de sotul ei, Gheorghe Serban.
Pina sa inceapa ploile puternice, pe linga ulita ingusta era un firicel de apa. De ani de zile era asa, iar pirleazul putea fi trecut fara probleme cu piciroul si de un copil. Dupa ce a venit potopul, pamintul s-a crapat, iar apa a acoperit tot drumul. A mai ramas doar o palma de pamint, pe linga gardurile taranilor, pe care se poate trece. Oamenii au pus de la portile lor catre bucata ingusta de pamint scinduri, ca sa poata iesi la sosea. Mersul prin acea portiune este o adevarata aventura.
"Aici chiar ca nu stiu ce putem face. Ulita este prea ingusta ca sa poata intra un utilaj, sa niveleze pamintul. Si, oricum, chiar daca am vrea sa intervenim, tot nu putem face aceasta pina nu sta ploaia si apele se vor retrage. Avem aici circa 30 de familii care cu greu pot ajunge in comuna", ne-a explicat primarul din Ghimes.
De aici am coborit la sosea si ne-am indreptat catre satul Buha, un alt catun din comuna in care apele au inghitit tot ce le-a iesit in cale. Si aici imaginile sint de-a dreptul terifiante. Peste tot vezi garduri rupte, lesuri de animale inecate, iar oamenii incearca zadarnic sa stearga urmele dezastrului. Barbati, femei si copii umbla cu cizme de cauciuc. Maturoaiele au fost cocotate in cuie si toti muncesc cu lopeti si cazmale. Si aici, peste tot e numai mil. Am intrat intr-o casa unde noroiul iti ajungea pina la genunchi. Proprietarii plingeau unul pe umarul celuilalt. "Ne-au distrus apele tot ce-am avut. Mai bine ne luau si pe noi, ca oricum nu ne-a ramas nimic pe lumea asta", se plingeau cei doi soti. Singurele ramase la locul lor erau paturile, insa peste ele apele adunasera scaune, o soba si alte lucruri de prin casa. Porcii, vaca si pasarile fusesera luate de apa. Nici aici gardurile nu mai erau in picioare. Gradinile de zarzavat, si asa putine, au fost si ele compromise.
Intr-o alta locuinta, peretii erau pe jumatate mincati de ape. Proprietarii se plingeau ca nu le-a mai ramas nimic. In situatia lor, in restul satului, alte circa o suta de familii sint in aceeasi situatie. Taranii ne-au spus ca spera ca autoritatile de la Bacau sa ceara sprijin de la Bucuresti pentru a-si putea reface gospodariile distruse. Oamenii sint convinsi ca bani se vor da doar daca mai marii Prefecturii si cei ai Consiliului Judetean se vor deplasa in comuna. "Altfel n-au de unde sa stie ce tragedie e la noi aici. Sa vina si la noi, ca avem nevoie de ajutor. Sa ne ajute si ei, cum i-am votat si noi", ne-au spus unii localnici.
Din satul Buha ma intorc in centrul comunei. Aici o zarva de nedesris. Oamenii din zona calamitata se roaga de localnicii care au case mai la strada sa ii lase sa-si intinda la uscat lucrurile pe care le-au mai putut salva de furia apelor. In spatele acestor case, alti localnici se chinuie sa scoata mizeria de prin case. Altii, care au casele chiar linga piriu, incearca sa puna diguri din lemn doar, doar apele nu vor mai da buzna in locuinte la viitoarea ploaie. Toti se chinuie sa refaca ceea ce au pierdut in urma inundatiilor. Cei mai multi, insa, stau pur si simplu jos, pe malul drumului, si asteapta sprijin de la autoritati. Sau de la semenii lor. Pentru ca au ramas, dupa citeva zile de cosmar, sub cerul liber. (Eduard ADAM)
Alarma de gradul zero la Directia de Sanatate Publica
Cea de-a doua viitura care joi noapte a maturat in cale gospodariile
din comuna Ghimes i-a alertat pe specialistii compartimentelor de
Supraveghere a Sanatatii, Epidemiologie si Igiena Mediului din
cadrul Directiei de Sanatate Publica (DSP) Bacau. Echipe mixte de medici si asistenti medicali din Moinesti si Bacau au descins in comuna lovita de ape pentru a depista persoanele care au intrat in contact cu mizeriile aduse de viltoare. "90 de localnici cu virste intre 5 si 55 de ani care si-au curatat casele de mil, grajdurile si closetele vor fi vaccinati impotriva febrei tifoide. 15 dintre fintinile oamenilor din Ghimes au fost inundate si am fost nevoiti sa depistam alte surse de apa potabila. Am recoltat probe de la fintinile neinundate pentru ca in timp foarte scurt satenii sa stie care sint puturile bune, iar la cele acoperite de ape am facut dezinfectie cu clor", ne-a declarat dr. Angela Aflorei, director adjunct DSP. Astazi si miine, echipele DSP vor fi pe teren in zonele inundate, principala preocupare a acestora fiind monitorizarea surselor de apa pentru evitarea imbolnavirilor de hepatita, boli diareice acute, sau febra tifoida . (C.D.)
Ajutoare de la Crucea Rosie pentru sinistrati
Reprezentantii filialei bacauane de Cruce Rosie au impartit ieri ajutoare sinistratilor din comuna Ghimes. 30 de familii din satul Faget, lovite de piraiele umflate, au primit imbracaminte, incaltaminte si paturi. "O familie din cele ajutate de noi a ramas fara casa si cei trei membri ai sai au fost adapostiti in Caminul Cultural. Alte cinci familii nu mai pot locui in case pentru ca locuintele le-au fost impresurate de ape. Cind ne-au vazut sinistratii, au spus ca nu credeau ca vor primi vreun ajutor si, oricum, si-au pierdut speranta ca isi vor construi casele sustinuti de stat", ne-a declarat Marcel Babliuc, presedintele Crucii Rosii. Actiunea de impartire a ajutoarelor in mijlocul familiilor lovite de inundatii este cea de-a doua derulata de Crucea Rosie in aceasta saptamina. Luni, reprezentantii societatii umanitare au impartit ajutoare la 25 de familii din comuna Brusturoasa. (C.D.)