Casa fratiorilor crescuti de stat

Despre copiii din Centrul de Plasament Odobesti prea rar se mai vorbeste. Cu toate acestea ei exista si, an dupa an, chiar daca unii pleaca, numarul celor care ramin este mereu constant. "De exemplu, anul acesta au fost externati in jur de 20 de copii care au implinit virsta prevazuta de lege si alti aproximativ 20 au fost internati", a spus Gabriela Cuconoiu, directorul institutiei. Sefa Centrului de Plasament Odobesti spune ca, de obicei, parintii isi lasa copiii in ingrijirea statului, din motive sociale.
Crunta saracie a vremurilor noastre, cu toate consecintele ce decurg din ea, face, de cele mai multe ori, ca zeci si zeci de copii sa ramina fara parinti, exact cind au mai multa nevoie de ei. Cit sufera pina se adapteaza acestei vieti fragede la situatia in care ajung, este greu de exprimat prin cuvinte. Cert este ca incet, dar sigur, ei se obisnuiesc sa traiasca depinzind de mila statului si nu de putine ori de cea a comunitatii. Trei sferturi dintre copiii Centrului de Plasament Odobesti au, totusi, parinti la care pleaca ori de cite ori iau vacanta.
Din cele spuse de Niculina Sterian, asistent social, reiese insa, ca multe dintre mamele si tatii acestora "n-au casa, masa, sint alcoolici ori chiar puscariasi. Sincera sa fiu, cu acest fel de oameni, chiar daca am incercat nu s-a putut face consiliere", a explicat Niculina Sterian.
Asa incit, copiii sfirsesc prin a nu se avea decit unii pe altii si cresc cunoscind doar afectiunea oferita de personalul institutiei.
Mincare de 13.500 de lei pe zi
Fiecare dintre cele 156 de suflete primesc, in fiecare zi, hrana in valoare de 13.500 de lei pe zi. Este intr-adevar greu de imaginat cita ingeniozitate le trebuie celor ce hotarasc meniul. La ora la care reporterii "Monitorului" au vizitat institutia, copiii mincau, spre exemplu, ciorba de cartofi, varza si o jumatate de piine. Ce-i drept in camara Centrului de Plasament odobestean, rafturile erau cam goale. In schimb existau cartofii, ceapa si varza, pusa la murat. "Orice sponsorizare ar fi binevenita. Am avea mare nevoie de orice fel de conserve, ghiveci, compoturi, bulion. Preturile cresc de la o zi la alta si baremul stabilit pentru hrana copiilor ramine mereu acelasi", a precizat Gabriela Cuconoiu.
Mai mult decit atit, directoarea institutiei se gindeste si la sarbatorile de iarna care vor veni. Cu toata rectificarea bugetara, ea crede ca nu va reusi sa cumpere daruri pentru copii. De aceea, sperantele unui mos Niculae ori unui Craciun fericit pot fi date tot din partea eventualilor sponsori.
"Nu am primit niciodata cadouri"
Ionica Dirlea, baiatul care a impresionat o tara intreaga prin chinurile la care a fost supus de propriul tata, se afla si el in Centrul de Plasament Odobesti. Imbracat cu haine curate, el isi scria in caietele frumos invelite, lectiile pentru scoala. In toata viata lui n-a avut parte de sarbatori. "N-am primit niciodata nici un cadou", spune baiatul, ridicind spre noi priviri in care inca mai persista amintirea traumelor suferite. Si ca el, sint majoritatea baietilor din institutia odobesteana.
Laurentiu (8 ani) si fratele sau Sorin (9 ani) au fost pur si simplu "uitati" anul trecut, de mama lor, pe o banca din fata caminului. "A spus ca pleaca sa ne cumpere ceva de mincare si n-a mai venit. Am fugit dupa ea cu fratele meu mai mare, care era aici in camin si am vazut-o cum se urca in autobuz. Asa ca am venit inapoi, aici", spune Sorin, care-si doreste drept cadou o masina mare. Mai timid si mai firav, fratiorul sau indrazneste si el sa spere ca generosul mos Nicolae (ori Craciun) ii va lasa si lui ceva dulciuri si o masina la fel de mare. Si, fiindca toata lumea spune ca sint cuminti, poate ca visele lor vor deveni realitate. (Laura BREANA)