Cosmarul din fondul locativ

Undeva, in perimetrul unui cartier cu o reputatie controversata in Focsani, se afla un loc pe care cei pe care il cunosc il ocolesc de departe. Blocul G2, supranumit de unii "NATO", a facut sa curga si pina acum multe riuri de cerneala. Conditiile mizerabile in care traiesc locatarii lui pot fi asemuite doar cu insalubritatea din vechile ghetouri. Tocmai din acest motiv, dupa mult timp, Primaria vrea sa scape de aceasta "pata pe obrazul Focsaniului". Numai ca locatarii din G2 vor continua sa poarte cu ei saracia extrema ca pe o marca, indiferent daca vor locui in strada sau in alte speluci.
Pentru un neavizat, trecerea pragului blocului G2 este un act de curaj. Numai ca aici locuiesc oameni, multi din ei cu copii, carora nu le mai pasa ca mizeria si inghesuiala in care traiesc le pot pune in pericol sanatatea sau chiar viata. Un acoperis deasupra capului, chiar daca nu are decit citiva metri patrati, inseamna ceva. Nu conteaza daca pentru asta trebuie sparta la propriu o "garsoniera" al carei locatar cu acte in regula fie a murit, fie a plecat din tara, fie nu a existat niciodata.
Reporterii nostri s-au putut convinge de acest lucru zilele trecute, cind reprezentantii Primariei, proprietara imobilului care gazduieste doar locuinte sociale, au mai avut o tentativa de a-i inventaria pe toti care isi duc traiul in G2. Multi din cei care abia raspundeau de dupa usi nu aveau nici un fel de contract de inchiriere. "Nu am unde sa ma duc. Ce sa fac, unde sa traiesc, am si copii… Dar am facut cerere la Primarie, stie dom’ primar", suna, aproape invariabil, doleata celor aflati in aceasta situatie.
Cu contract sau fara
Debarcarea in zorii zilei a grupului de "intrusi" stirneste rumoare in ghetoul cu patru nivele. Ba, mai mult, evenimentul pare luat foarte in serios si de cei mai mici locatari. Niste prichindei negriciosi s-au tinut dupa noi ca dupa urs, parind fascinati mai ales de blitzul aparatului de fotografiat. Anina, o tigancusa dezghetata, a parut de o sinceritate dezarmanta. "La noi in casa sintem cinci copii, dar mai e si mama, mai e si tata. Da’ nu dormim toti in camera, ca nu avem decit doua paturi si nu incapem. Dorm si in pod", spune fetita de vreo sapte anisori, aratindu-ne o spartura in plafonul de la ultimul etaj. Probabil pentru a face mai usor accesul in intunecimea podului, de peretele scorojit se sprijina scheletul unui pat. In mod surprinzator, adultii care populeaza spelunca supraetajata nu par prea ingrijorati de perspectiva de a pierde camera de doar citiva metri patrati. Cind de dupa o usa se intrevede silueta unui copil care inca mai doarme, femeia care ne-a deschis ne da amanunte despre persoana care are de fapt dreptul de a locui aici cu acte in regula. "Este la puscarie si eu am grija de copil. N-am unde sa ma duc. Eu am grija de asta mica, am contract, dar nu este pe numele meu", ne spune ea, intinzindu-ne documentul pe care cu greu se mai poate descrifa ceva.
Bordel in fondul locativ
La ora timpurie cind se petrece incursiunea noastra nu toti locatarii, mai ales cei care oricum nu au alta ocupatie, sint deja in picioare. In una din camere, intreg spatiul de locuit pare un imens pat. Desi semiintuneric, reusim sa distingem printre perne si albituri cinci, ba nu, sase siluete care inca mai dorm, claie peste gramada. Nu toate "garsonierele" sint totusi monumente de mizerie. Unii din locatarii lor si-au zugravit, si-au pus mocheta, ba si un televizor. Cine si-ar fi imaginat ca, printre cei care locuiesc in acest loc uitat de civilizatie, exista si cineva care si-a cumparat camaruta care cu greu s-ar putea numi casa? La acelasi palier, trei dintre camerele numerotate au o destinatie pe care vecinii o cunosc, dar nu par dispusi sa ofere amanunte. "Sint bordeluri, toata lumea stie. Vin noaptea, sint fete, baieti. Dar nu stiu la cine sint cheile. In camera nu au decit un pat si o masa pentru ce mai au ei nevoie", ne spune unul din locatari.
Dar adevarata dimensiune a mizeriei din G2 se afla dispusa, ca intr-un iad in toata regula, la nivelul cel mai de jos. Parterul, care a devenit de fapt un fel de demisol, este locul preferat si de vagabonzii orasului care mai intra pe vreo fereastra ca sa innopteze aici. Mizeria de nedescris din aceste "locuinte" nu este intrecuta decit de duhoarea pestilentiala care domneste pe tot holul cuprins de igrasie. Parca nu ar fi de ajuns, dezastrului retelei de canalizare i se adauga si cel al starii planseului. Din acest motiv, "podeaua" este peticita cu improvizatii peste care este un adevarat act de curaj sa pasesti. In acest infern locuiesc totusi si oameni "cu contract", si asta de ani de zile.
Mizeria vazuta prin geamuri termopan
Cind parasesti imobilul din cartierul Bahne primul impuls este sa iti dezinfectezi miinile cu alcool. Cica asa procedeaza si lucratorii de la Primarie, proprietara de drept a blocului G2. Soarta acestuia este insa pe cale sa se transeze, afirma conducatorii municipalitatii. Pe linga peisajul de cripta care domneste in blocul NATO, ce mai conteaza faptul ca multi dintre locatarii sai se vor trezi fara nici un acoperis? Chiar de saptamina viitoare 32 de camere din G2 vor fi evacuate pentru ca locatarii de acum nu au nici un drept de a beneficia de locuinta de la stat. Probabil vor urma si altii, depistati abia acum, pentru ca Primaria are in intentie sa faca totusi locuibil blocul. Aceasta, dupa ce in anii trecuti o palida tentativa in acest sens s-a soldat doar cu montarea citorva geamuri termopan, care fac un contrast aproape ilar cu mizeria pe care o lumineaza. Gurile rele spun insa ca si blocul NATO a avut perioada sa de glorie. Ca, tineri stagiari fiind, oameni ajunsi acum importanti au primit si ei repartitii in imobilul construit prin 1969. Ba mai mult, ca aici s-au infiripat familii onorabile, care acum au un viitor asigurat. Nici una din aceste povesti nu te scapa de gustul amar al atmosferei din G2. Gustul mizeriei si al saraciei lucii. (Lidia GROSEI)