Donatori pentru o viata

Melu Melinte, de 49 de ani, din Focsani a inceput numaratoarea inversa a zilelor si noptilor pe care le mai are de trait. Barbatul are ciroza hepatica, cu virusul B si D, ultimul luat dintr-unul din spitalele prin care a fost internat. Nici una din rudele pe care le are, si care i-ar fi donat fara discutie o bucatica de ficat, nu sint compatibile. „Am ajuns la final. Daca Dumnezeu imi mai da zile si sperante sa gasesc un donator, doar asa voi mai putea trai”, spune trist, barbatul aflat in floarea virstei. Disperati, el si familia sa ar fi in stare sa dea orice omului care i-ar salva viata. Donatorul poate fi femeie sau barbat, neaparat sanatosi, cu grupa sangvina 0.
In fata unui asemenea necaz ramii fara cuvinte. Fara sa vrei, te gindesti ca asa ceva se poate intimpla oricui. Tie, copilului sau oamenilor dragi de linga tine. Citi dintre noi nu am simtit ca ne-am da o parte din trup sau chiar viata, daca asta ar fi insemnat sa ne salvam de la moarte mama, tatal, alte rude sau prieteni la care tineam ca la lumina ochilor? Citi dintre noi au ramas straini de suferinta cumplita, ingrozitoare, pricinuita de un diagnostic pus in urma unei boli ivite la cel de alaturi, ca din senin? Si mai ales, citi am putea sa ne resemnam in fata unei nenorociri, atita timp cit stim ca exista posibilitate de salvare…
Cam acesta este sentimentul trait acum de familia Melinte. Ca orice oameni, ei au pornit in viata cu incredere si cu speranta ca greutatile, oricare vor fi, isi vor gasi rezolvarea. Si-au construit prin puterile lor o existenta frumoasa, au luptat pentru acea bunastare pe care fiecare dintre noi o dorim. Si-au crescut cu dragoste fetita care si-a terminat studentia si-si face acum masteratul. Mereu optimisti, luptatori, si-au cladit in buna intelegere o viata echilibrata, confortabila, in care toate necazurile, atitea cite au fost, si-au gasit rezolvarea. Niciodata nu s-au gindit ca vor trebui sa faca fata unei incercari pe care doar solidaritatea umana si bunul Dumnezeu i-ar mai putea ajuta s-o depaseasca.
Melu Melinte povesteste ca sufera de hepatita cronica de la 14 ani. Cu toate astea, a crezut ca un regim echilibrat de viata ii va ingadui o existenta normala si indelungata. N-a fost sa fie… „Am lucrat ca maistru mecanic, la «Laminorul», pina cind s-a inchis. Atunci m-am pensionat pe caz de boala. Pina in urma cu patru ani aveam o ciroza de tip B pe care am dus-o pe picioare. Am muncit, am alergat… Dar in urma cu trei ani boala s-a agravat. Am am fost trimis la Iasi, la Spitalul «Sfintul Spiridon» unde am urmat un tratament aproape un an, fara nici un rezultat. M-am intors in Focsani si am inceput sa fac aici tratament. Tot fara rezultat. Atunci am cerut internarea la Fundeni si de un an si patru luni stau acolo”, spune barbatul. Ai vrea sa-i usurezi cumva suferinta. Ii privesti chipul palid, trupul chinuit de boala si te intrebi de ce trebuie sa existe raul pe pamint. Isi constientizeaza boala mai mult ca oricine si povesteste despre ea ascunzindu-si tristetea sub pleoapele grele. „Ma umflu foarte repede. Stau incins cu un briu care-mi tine abdomenul strins. O data mi-a pocnit buricul. Am facut apa de trei ori, dar am eliminat-o. Nu pot decit sa le multumesc profesorului Voiculescu si doctoritei Bobeica de la Fundeni, pentru toate eforturile pe care le-au facut pentru a ma salva. Dar boala se accentueaza din ce in ce mai rau si din acest motiv, doctorii mi-au propus transplantul. Este singurul lucru care ma mai poate salva. Dar imi trebuie un donator care sa-mi dea o bucatica din ficat”, spune barbatul.
„Un donator cu grupa 0”
Cautarile unui donator au inceput in rindul rudelor pe care Melu si sotia sa le au. S-a dovedit insa ca nesansa nu mai vrea sa-i paraseasca. „Doar un cumnat are grupa 0 si ar fi fost compatibil, dar cind am mers la Fundeni l-a refuzat doctorul. Are tromboflebita la picioare si nu l-a acceptat. Nici o alta ruda de-a noastra nu mai este compatibila si nu mai am alta sansa decit ca alt om din lumea asta sa vrea sa fie donator. Transplant de ficat se face la noi in tara de la viu la viu. In strainatate este altceva, acolo este banca de organe, dar aici ce pot sa fac? Mi-am facut dosar pentru transplant, sint trecut pe lista de asteptare dar ce folos, ca sint inca 3000 de bolnavi inaintea mea. Mie imi trebuie acum un donator, in cel mult o luna sa fac transplantul. Pentru ca la mine nu mai dureaza mult, s-ar putea sa nu mai rezist nici doua luni de zile. Nu stiu de care pai sa ne mai agatam…”, explica barbatul. Diagnosticul sau este ciroza hepatica, cu virusul B si D. Spune ca cel care i-a pecetluit soarta este virusul D „pe care l-am luat dintr-un spital si despre care mi-a explicat medicul ca maninca ficatul si medicamentele pe care le iau”. Asa bolnav cum este si obosit de atita suferinta, Melu inca mai are puterea sa spere. Va spera pina in ultima clipa ca se va gasi un om din lumea asta mare care sa-i redea viata. Sa vrea sa-i fie donator.
„Pentru donator nu exista nici un risc”
Pentru Melu Melinte, fiecare zi care trece apropie vizibil un sfirsit nedorit. Cu toate astea, adoarme si se trezeste cu speranta ca in viata sa va aparea un donator. Acesta ar putea fi atit barbat cit si femeie, singurele conditii fiind sa aiba grupa 0, sa fie sanatos si sa aiba virsta intre 18 si 50 de ani. Atita timp cit va mai respira, Melu asteapta telefonul salvator. „Daca doreste cineva sa ma ajute, poate sa sune la telefoanele 224663 sau 0721146687 sau 0744775759. Va merge cu noi la Fundeni si poate fi sigur ca nu i se va intimpla nimic rau. Doctorii de acolo nu accepta sa faca operatia fara sa fie convinsi de reusita 100% si nu ar pune niciodata in pericol viata donatorului. Asta este. Am ajuns la final. Daca Dumnezeu vrea sa-mi mai dea vreme, sa-mi dea sperante pentru viitor, vom vedea…”, spune obosit, Melu Melinte, un barbat care – cu putin noroc – s-ar putea naste a doua oara… (Laura BREANA)