E o bataie de joc

Alte zeci de persoane cu handicap, care asteptau ieri sa le vina rindul la Comisia de
Expertiza, si-au aratat nemultumirea fata de modul in care sint tratate. Pe linga
afectiunile pe care le au, oamenii spuneau ca le vine rau din cauza soarelui in care
sint nevoiti sa stea ore in sir si a mirosului statut, acru, din neincapatoarea
antecamera a comisiei. Iar peste toate astea, se mai adauga si disperarea ca pur si
simplu nu au unde sa-si faca nevoile. „Nu exista nici un WC aici. Toti cauta sa-si faca
nevoile pe dupa cladire, pe unde apuca. Este plin de rahati acolo, numai mergeti sa
vedeti. Dupa ce ca asteptam cite o jumatate de zi la usa lor, nici macar un WC nu
exista”, a spus suparat un barbat care-si adusese ieri mama la comisie. „Am venit de
dimineata de la opt, de la Tataranu. Ne-au zis ca incepe comisia la ora 10.00. Cind
am intrat, ne-a respins dosarul si a incadrat-o pe mama din gradul II, in gradul III de
handicap. Am cerut dosarul sa facem contestatie dar ne-au spus ca ni-l dau de abia
dupa ce termina cu toata omenirea de acolo. E bataie de joc”, a continuat barbatul.
Intr-adevar, in spatele cladirii in care a functionat pina acum o vreme ISTPH, se
puteau vedea clar pe pereti urmele celor care se usurasera acolo. Mirosul
patrunzator de urina, amplificat de caldura insuportabila iti face pielea gaina, iar
imaginea rahatilor iti intoarce stomacul pe dos. Cum n-au alta alternativa,
persoanele cu handicap ca si insotitorii lor isi tin respiratia si isi rezolva acolo, de ani
buni, problemele stringente. Contactata de reporterii nostri, Daniela Nicolas,
directorul Serviciului Judetean de Asistenta Sociala, a declarat ca „am facut adresa
la Primarie pentru un WC ecologic dar ne-au spus ca nu ne pot ajuta. Atunci am
apelat la bunavointa celor de la protectia copilului, sa ne permita folosirea WC-ului
de la Comisia de Evaluare Complexa”, a spus Daniela Nicolas.
La orele prinzului, cind reporterii nostri au fost la fata locului, nu exista nici un WC
pus la dispozitia persoanelor cu handicap. O ora mai tirziu insa, sefa institutiei ne-a
anuntat ca aceasta problema se rezolvase. Asa ca, nefericitii care trebuie sa treaca
pe la Comisie au de astazi WC. Mai mult, Daniela Nicolas a precizat ca in curind vor
fi puse si banci suficiente, precum si o copertina care sa fereasca persoanele care
vin la comisie, de soarele arzator.
Criterii modificate
Cum cei mai multi nu cunosc faptul ca, printr-un ordin al ministrului Sanatatii si
familiei, criteriile de incadrare intr-un grad de handicap s-au schimbat, ajung sa-si
manifeste revolta sau chiar sa iasa plingind din comisie, cind se trezesc
retrogradati. „Am suferit un accident de masina prin ’92. Pina astazi am avut gradul II
de handicap si acum nu mi-au mai dat nici un grad. M-au trimis la Primarie sa-mi
dea ei bani. Nu stiu ce m-oi face, de muncit nu pot sa muncesc si din cite stiu eu,
primaria n-are bani. Luam macar ajutorul ala de handicapat, aveam din ce sa traiesc.
Acum ce-am sa ma fac?”, se intreba, dezorientat, Toader Tunea, de 69 de ani, din
Gugesti. Alti citiva oameni aflati in situatii similare, isi varsau unul altuia necazul.
Potrivit celor spuse de Daniela Nicolas, in evidentele institutiei pe care o conduce
sint pina acum 30 de persoane care au fost incadrate intr-un grad inferior de
handicap, 19 fiind din Focsani. „Criteriile s-au schimbat si oamenii nu cunosc legea.
Sint persoane care sint bolnave, dar nu intra in categoria persoanelor cu handicap.
Ei se incadreaza la alte legi, cum ar fi Legile 17, 705, 416. In cadrul comisiei li se
explica ce inseamna aceste legi si sint indrumati. Cei mai nemultumiti sint cei care
trec din gradul I intr-un grad inferior pentru ca nu mai beneficiaza de insotitor, sau
cei care trec din gradul II in gradul III, pentru ca nu mai primesc acel ajutor social de
1,25 milioane lei”, a explicat Daniela Nicolas.
Cert este ca recentele schimbari intervenite in sistemul asistentei persoanelor cu
handicap dezorienteaza sarmanii oameni. Si pina sa inteleaga ca legea s-a
schimbat, ei nu pricep decit ca sint pusi pe drumuri, obligati sa cheltuiasca pe
transport, sa traiasca dezamagirea „taiatului de la portie” si sa gaseasca solutii
pentru o existenta lipsita de bani. (Laura BREANA)