"Nu m-a iubit nimeni, niciodata"

Ionut L., de 14 ani, din Satul Nou – Odobesti, a plecat de acasa imediat dupa vacanta de iarna, din cauza batailor primite de la tatal vitreg. Pustiul spune ca insasi mama l-ar fi gonit intr-o dimineata. Cu cinci mii de lei in buzunar, cartile de scoala in ghiozdan si hainele ingramadite in doua sacose, Ionut s-a dus la Faget – Timisoara, la o matusa care l-a gazduit pina in prezent. "Acasa nu ma mai intorc. Daca ma duce inapoi, fug iar. Vreau oriunde, daca nu la o familie macar la o casa de copii. Dar acasa nu ma mai duc, orice ar fi", spune baiatul. In prezent, micul fugar se afla in grija Directiei pentru Protectia Copilului Vrancea.
Povestea lui Ionut pare de-a dreptul incredibila. Pe masura ce si-o deapana insa, se contureaza o realitate dureroasa, chiar prea dureroasa, orice greseli ar fi facut pustiul devenit pentru o vreme un mic vagabond. Statea in fata noastra cu ochii in pamint si povestea. Din cind in cind, o lacrima rebela pica greu, direct pe pantalonii suspect de curati. Vorbea cu ton egal despre un tata vitreg care l-a batut rau, despre o mama care l-a indemnat sa plece de acasa, punindu-i cinci mii de lei in mina, despre un frate cu care se intelegea bine si despre o surioara pe care trebuia s-o ingrijeasca mereu. Cintarea singur toate momentele rele prin care a trecut, fara reuseasca sa ajunga la vreo concluzie. "Pe mine toti m-au urit, ca am fost al doilea copil. Nu m-a iubit nimeni, niciodata", spune trist, baietelul. Zicea ca are 14 ani, lucru confirmat doar de caietele de scoala din ghiozdanul pe care-l cara mereu dupa el. Ca dupa infatisare, greu i-ai da chiar si zece ani…
"Pe mine nu ma crede nimeni"
Ionut povesteste ca totul s-a intimplat dupa vacanta de iarna, cind a incasat o bataie crincena. "Bunica imi mai dadea cite trei, patru mii de lei. Eu ii stringeam si intr-o zi m-am dus la jocuri pe calculator. Un baiat care m-a vazut s-a dus si i-a spus lui taica-meu vitreg. In seara aia m-a batut rau. Mi-a dat una peste ureche de n-am mai auzit bine doua zile. M-a tras de par, m-a dat cu capul de pereti. M-a mai batut si pina atunci, ca am facut prostii, e adevarat, dar atunci chiar nu facusem nimic. M-am hotarit sa plec", povesteste Ionut. Mai mult, copilul isi aminteste ca "mama mi-a spus sa ma duc unde gasesc, la centrul de plasament sau in alta parte, ca daca se intoarce el, ma bate iar. Mi-a dat cinci mii de lei, mi-am luat bagajul si am plecat. Am ajuns la Timisoara cu 2500 de lei. M-am dus la o matusa care m-a tinut pina acum, dar nu mai poate nici ea, o inteleg. N-au decit un salariu si mai au doua fete, ce sa faca", gindeste cu glas tare Ionut.
Surprinzator a fost faptul ca protagonistul acestei triste istorii marturiseste deschis toate relele facute, pentru care se simte vinovat. Cu doi ani in urma a furat de la parinti 200 de mii de lei, pentru care a incasat bataia considerata drept cuvenita. Mai apoi a tot fugit de acasa – "nu stiu ce nebuneli aveam in cap" – pina cind la un moment dat spune ca incepuse sa incaseze batai degeaba. "Eu nu am vrut de la inceput sa stau cu el. Un an dupa ce s-a mutat cu mama am dus-o bine chiar daca am vazut ca-i o fire mai agresiva. Poate ca eu am fost de vina. Dar dupa un timp venea beat si incepea bataia si scandalul degeaba. Mama ma apara inainte, dar acum ii este frica si ei. M-a mai batut si ea dar ea da mai usor, ca-i femeie si nu poate sa dea fara mila. Si taica-meu ala adevarat m-a batut, ca era betiv notoriu. Ma batea tare dar macar avea suflet si era tatal meu. Astalalt nici nu-i tata, e un strain care m-a fortat sa-i zic tata", povesteste copilul. Despre scurta perioada in care a locuit in Centrul de Primire Focsani isi aminteste ca despre o oaza de liniste. Chiar daca a fost nevoit sa stea intre patru pereti, cel putin nu mai lua bataie si minca asa cum trebuie. "Dar m-au dus inapoi si taica-meu a zis ca nu ma mai atinge nici cu un deget. Dupa aia iar a inceput. Dar pe mine nu ma crede nimeni…", spune Ionut, cu ochii napaditi de lacrimi. Parca intreaga deznadejde a lumii s-a adunat in ochii lui caprui…
"N-am pomenit asa ceva, sa-ti dai copilul in lume"
Ieri dimineata, Ionut s-a intors de la matusa lui din Faget – Timisoara. A coborit din tren si a luat-o spre Politie, unde ii spusese aceasta sa se duca. Atit cit a putut, femeia a incercat sa-l ajute cumva pe bietul copil, adresindu-se Directiei pentru Protectia Copilului Timis. Ea a declarat reporterilor nostri ca "acolo au spus ca nu-l poate primi, ca baiatul nu are acte, nu are domiciliul in acest judet. Baiatul este alungat de parintii lui. Eu l-am tinut o luna la mine, dar nu mai pot, am si eu doi copii. I-am spus sa se intoarca acasa si sa se duca la Politie sa spuna ca-l bate. Imi pare foarte rau pentru el, ca este un copil frumusel si tare istet. Am sunat-o pe mama lui la telefon si mi-a spus ca prea putin o intereseaza, ca n-avem decit sa facem ce vrem cu el. Eu asa ceva n-am mai auzit, sa-ti dai copilul in lume si sa nu te mai intereseze nimic despre el", a declarat telefonic Nina Ganea, matusa lui Ionut.
Reporterii "Monitorului" au contactat ieri Directia Generala Pentru Protectia Drepturilor Copilului Vrancea, care i-a oferit lui Ionut adapost. Asistentii sociali ai institutiei vor deslusi zilele urmatoare care este de fapt situatia sarmanului baietel si ce anume l-a facut sa spuna ca nu mai vrea cu nici un chip sa se intoarca acasa.
Copilul nimanui
In momentul de fata, pentru Ionut un singur lucru e clar ca lumina zilei. Si anume faptul ca nu mai doreste sa ajunga vreodata in caminul parintesc. Locul acela ii da fiori si ii umple sufletelul de lacrimi. "Nu stiu ce-o sa se intimple cu mine. Nimanui nu-i pasa. Pe mama n-o intereseaza de mine, dar nici pe mine n-o sa ma intereseze cind o sa-i fie greu. Vreau sa stau la casa de copii si sa termin scoala, pina cind implinesc 18 ani. Dupa aia o sa ies si o sa stau cu chirie unde m-o primi cineva. Am sa muncesc si am sa platesc, ca mai sint oameni care traiesc asa", spune Ionut.
Pentru inca un pusti, copilaria a incetat brusc. Agresivitatea oamenilor mari i-a pus capat cu brutalitate. Se simte singur si dezorientat. Si prea firav ca sa dea piept cu viata care il asteapta. Ionut are nevoie de inca o sansa. Si mai ales de multa, multa dragoste. (Laura BREANA)