Preotii de la Hadimbu dau sah Sfintei Parascheva

Hramul Manastirii Hadimbu s-a transformat anul acesta intr-un pelerinaj care parca concureaza Sarbatorile Iasului. Pentru prima data, icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului a fost scoasa din biserica in procesiune si depusa linga zidurile vechi, sub un baldachin decorat cu ghirlande din brad si flori la fel ca la marea Sarbatoare a Sfintei Cuvioase Parascheva. Toata manastirea a imbracat haine de sarbatoare, iar pe platoul din fata portii lacasului zeci de masini si autocare din Suceava, Bacau, Bucuresti, Iasi, Vaslui, Neamt, Vrancea sau Botosani stateau parcate in ordine, ca intr-o unitate militara. Desi nu s-a incheiat slujba, peste o mie de oameni fac coada linga locul imprejmuit unde vor fi ospatati cum se cuvine, cu bucate pregatite din vreme. Pe cele 20 de mese lungi de peste 10 metri, cu fete de mese albastre asternute peste ele, sint rinduite sute de castronele metalice si piini feliate in pungi, in asteptarea pelerinilor flaminzi. Oamenii au stat toata noaptea la slujba si s-au inchinat la icoana facatoare de minuni, iar acum sint osteniti, dar multumiti ca vor pleca cu inima mai impacata si ospatati pe saturate. „Este prima data cind vin aici, dar am auzit de acest loc acum 3 ani. Mi-am adus toata familia, copii, chiar si pe bunelul, sa ne rugam sa fim sanatosi. Sintem saraci, dar macar sanatate sa avem”, spune Eugenia Apostol, din Vaslui, de care se apropie imediat doua fetite si un baietel cind vede ca cineva strain vorbeste cu mama lor. Sotul si batrinul tin loc la intrarea la masa, in timp ce ea sta la umbra zidului manastirii.
Foarte multi copii
Curtea interioara a lacasului este si ea plina de oameni si foarte multi copii. Unii dorm pe paturile intinse pe iarba alaturi de parintii care picotesc ingenuncheati in fata soborului de preoti care incheie slujba. Printre ei, o femeie de 59 de ani, din Suceava, care isi tine de mina nepoata. „Eu vin aici al cincilea an, ca sa multumesc Maicii Domnului ca m-a vindecat. Am fost la o multime de doctori si nu stiau ce am, in timp ce eu slabeam si viata pierea din mine. Eram numai piele si os cind am venit aici si m-am rugat atunci la icoana. M-am intors acasa si am inceput sa am pofta de mincare. Incet-incet, mi-am revenit si de-atunci n-am mai dat pe la doctori”, povesteste zimbind Elena Radu, o femeie trupesa acum si vioaie. Isi intoarce privirile spre parintele staret Nicodim, care multumeste oamenilor si celor care au ajutat manastirea sa se recladeasca, apoi binecuvinteaza multimea adunata in curtea mica a vechii biserici. Se pregateste anafura si oamenii se trezesc, apoi se inghesuie spre preotii care incep sa puna bucatele de piine sfintita in miinile intinse catre ei. Un barbat de 45 de ani, venit tocmai din judetul Vrancea, are in ambele miini anafura, pe care o impatureste intr-o batista. „Vreau sa duc acasa, la un copil de-al meu care e bolnav de epilepsie. Am auzit de icoana asta, dar nu l-am putut aduce pe el aici, ca sintem saraci”, spune el.
„Maica Domnului este prigonita”
In drumul sau spre casa mare, care adaposteste chiliile si locurile de cazare pentru pelerini, ridicata dupa incendiu, parintele Nicodim este asaltat de femei, barbati si batrini care ii cer binecuvintarea si ii saruta miinile si vesmintul. Se mai opreste din cind in cind si apucam si noi sa-l intrebam despre sarbatoarea manastirii si minunile savirsite aici. „Nu inteleg de ce doare atit de mult cind intr-un loc Dumnezeu face minuni, cum este si Hadimbu. Nu eu fac aceste minuni aici. Eu sint un ticalos, un netrebnic. Dumnezeu si Maica Domnului face minunile prin noi, cei care am ajuns aici si am ridicat din nou acest lacas. Cel mai grav lucru este ca Maica Domnului este prigonita, pentru ca pe unii ii deranjeaza faptul ca Maica Domnului face minuni la Hadimbu”, spune parintele staret, aluzie facind la unele piedici pe care i le pune Mitropolia. El este insa hotarit ca din Hadimbu sa faca unul dintre cele mai mari pelerinaje ortodoxe din tara inchinat Maicii Domnului. O femeie ii soarbe cuvintele. O intreb de unde este. Imi spune ca este de prin partile Buzaului. „Nu sint bolnava, dar m-am rugat la icoana Maicii Domnului pentru o sora de-a mea, care sufera de cancer si face chimioterapie. I l-au depistat in a doua faza si ma rog sa o ajute sa se vindece”, povesteste aproape plingind Dumitrita Sofronie.
Afara, icoana Maicii Domnului inca vegheaza sufletele celor peste 2.000 de pelerini care se pregatesc de plecare. Va ramine acolo pina duminica, cind calugarii o vor adaposti in noua biserica, toata alba si semeata si a carei turle le vezi de departe. In 1990, aici era doar un mic schit sarac, uitat de lume, fara nimic. Acum, manastirea l-a inconjurat cu zidire trainica si bunastare. „Oare nu Maica Domnului a facut o minune cu locul acesta?”, se intreaba parintele Nicodim. Citeva femei aproba si-si fac cruci dese. Semn ca, neindoios, asa este. (Carmen MAFTEI)