Copii care isi reneaga parintii

Apropierea sarbatorilor de iarna i-a facut pe cei mai multi dintre copiii
internati la Centrele de Plasament sa-si doreasca sa petreaca in familie
Craciunul. De la dorinta pina la punerea ei in practica, drumul a fost destul
de lung, astfel incit doar 15 din cei aproape 120 de copii care sint internati
la „Roman-Voda” au plecat acasa. Conditiile pe care le gasesc acasa, in
majoritatea situatiilor deplorabile, conditiile din centrul de plasament si lipsa
afectivitatii din partea parintilor, faptul ca notiunea de familie este de fapt o
utopie, ii fac sa revina in centru dupa citeva zile, mult mai devreme decit ar
fi trebuit. De obicei, cei care isi manifesta in mod expres dorinta de a pleca
acasa sint copiii mai mici, mai atrasi de parinti si mai sensibili la dorul de
casa. Pe masura ce cresc, sentimentele filiale sint pe cale de disparitie,
locul lor fiind luat de cele mai multe ori de ura. „Dorul de mama, de fratii
care nu sint internati la centru, ii face pe cei mici sa-si doreasca familia,
mai ales de Sarbatori, dar multi se intorc dezamagiti la noi. Pe masura ce
cresc, ei incep sa-si judece parintii si sentimentele de legatura in familie
dispar. Sint familii care reusesc sa-si reabiliteze situatia financiara, dar care
nu vor sa-si reintregeasca familia. Acestia sint judecati cel mai aspru de
copii. Sint situatii in care copiii isi doresc sa mearga acasa, dar familia nu-i
mai vrea nici in vizita. Parintii ii spun ca au de toate la centru si ca, oricum,
aici e mai bine decit acasa si ii expediaza inapoi chiar in aceeasi zi, mai
ales daca stau in oras”, a spus Ionel Nastase, directorul Centrului de
Plasament „Roman-Voda”.
Pentru cei mai multi dintre copiii internati la centru, „acasa” inseamna doar
la unul dintre parinti, la bunici sau la rudele mai apropiate. Vacanta nu este
pentru nici unul dintre ei vacanta, ci munca alaturi de membrii familiei. „Am
fost in vacanta la bunica si am facut toate treburile din casa. Bunica este
batrina si trebuie sa o ajut”, a spus Daniel Aiojoaiei, care are 20 de ani.
Cind va termina cursurile scolii profesionale si nu va mai putea sta in
centru, tot la bunica sa va locui, chiar daca are parinti. Mihaela a fost si ea
la mama sa in vacanta. Dupa o zi, se certasera deja, asa ca s-a intors in
centru. Lucian a fost si el sa-si viziteze parintii, dar fara ca sora sa mai mare
sa-l insoteasca, pentru ca ea se cearta mereu cu mama sa. Ei nu spun ca-
si reneaga parintii, nici unul nu spune ca nu mai are nevoie de parinti, dar
tonul aspru cu care isi pomenesc mama sau privirea plecata cu care
pomenesc cuvintul „acasa” inseamna mai mult decit 1.000 de cuvinte.
(Cosette ZANOCEA)