Furt din banii platiti la intretinere

Subtierea buzunarelor locatarilor, lunar, cu zeci sau chiar sute de milioane de lei se poate face foarte usor, in cel putin sase metode, aplicabile la Roman. Sansa de a face bani grei din nestiinta proprietarului apartine atit administratorului de asociatie, cit si, de ce nu, furnizorului de servicii. Desi „actele vorbesc”, exista, intotdeauna, sansa unei tepe trase celui care-si plateste intretinerea, iar metodele pentru a usura buzunarul locatarului sint destul de simple.
Banii pentru plata utilitatilor, rulate prin conturi bancare personale
Rularea in conturi bancare personale a banilor pentru plata utilitatilor este una dintre cele mai lejere metode de tepuit pe care o poate folosi administratorul de asociatie. Asta, desigur, numai daca membrii asociatiei, cenzorii si proprietarii au ochii inchisi sau nu cunosc vagi notiuni de contabilitate. Practic, totul e simplu: administratorul plateste cu bani gheata facturile catre furnizorii care nu lasa loc de intirziiere si transfera restul banilor intr-un cont bancar. Aici sint excluse asociatiile care vireaza banii din incasari in conturile de virament ale asociatiei. In cazul lor, orice miscare de genul transferului banilor din contul asociatiei in cont personal aduce, cu sine, autosesizarea functionarilor unitatii bancare. La asociatiile care nu vireaza banii in conturi bancare, administratorul poate „incarca” banii ramasi dupa plata facturilor ce nu suporta aminare in contul sau personal si, desigur, se poate bucura de dobinzile oferite de cont, dobinzi ce nu sint deloc neglijabile. De exemplu, un depozit la termen oferit de CEC aduce o dobinda anuala de aproximativ 18%.
Plata „preferentiala” a facturilor
In strinsa legatura cu prima varianta de furt, administratorul de asociatie poate recurge la plata facturilor ce nu suporta aminare, restul banilor putind fi folositi in scopuri personale. Si de aceasta data, este nevoie ca toti membrii asociatiei sa nu se priceapa la finante sau contabilitate si, desigur, ca locatarii sa plateasca intretinerea. Atunci, totul merge ca pe roate: administratorul plateste, lunar, facturile catre Distrigaz si Electrica, acolo unde nu poate intirziia cu plata. Ramin facturile catre Goscom (care aplica penalitati, dar nu intrerupe furnizarea serviciilor decit la 30 de zile de la neplata facturii). Locatarul beneficiaza de serviciile Goscom si este fericit, iar administratorul este fericit ca a mai pus un ban in propriul buzunar. Metoda este foarte riscanta, pentru ca banii cheltuiti, daca este vorba de sume mari, nu mai pot fi pusi la loc, iar „gaura” va fi descoperita curind, asa cum s-a intimplat la citeva asociatii din Roman.
Afisarea listelor de plata cu intirziere
In cazul afisarii listelor de plata cu intirziiere, nu este vorba de un furt propriu-zis, ci de faptul ca locatarul risca sa plateasca penalitati de intirziiere, fara sa aiba nici o vina. Teapa de acest gen poate fi data si de un administrator lenes, dar si de furnizorii de servicii care transmit facturile catre asociatii mai tirziu decit ar trebui. „De exemplu, facturile emise de Distrigaz ajung la asociatia noastra pe data de 1 a fiecarei luni. Facturile de la Goscom le primim pe 5-7 a lunii, iar facturile de la Electrica – pe data de 10, odata la trei luni. O situatie mai dificila se inregistreaza in cazul facturilor emise de Goscom, care se refera la plata serviciilor pentru perioada 1-30 sau 1-31 a lunii precedente, dar sint emise dupa 7 zile. Penalizarile pentru cele sapte zile cine le plateste, daca nu locatarul?”, spune Neculai Balteanu, administrator al Asociatiei de Proprietari 4RM.
Practic, administratorul poate trece la realizarea listelor dupa data de 7 a lunii. Un set de liste se poate realiza in trei-cinci zile, in cel mai fericit caz.
Alti administratori, invocind diverse motive, afiseaza listele mai tirziu de data de 15 a lunii, fapt care este, de altfel, normal, pentru ca munca unui administrator de asociatie este grea si nu inseamna doar taiatul unei chitante sau scrierea unor cifre pe o lista de intretinere. In cazul aplicarii lor, penalizarile pentru intirziiere sint deloc neglijabile.
Apa rece, pe conducta de apa calda
In acest caz, locatarii pot spune ca isi arunca singuri banii din buzunare. Tuturor ni s-a intimplat, de multe ori, sa vedem cum, pe conducta de apa calda curge apa rece timp de citeva minute bune. Cauza este, intotdeauna, bateria defecta din baia sau bucataria unui vecin. In bateria defecta se realizeaza un bypass, adica trecerea apei reci in coloana de apa calda, chiar si din cauza unei garnituri defecte a robinetului. Apometrul de apa calda va inregistra consumul, chiar daca pe teava curge apa rece. Diferenta dintre pretul unui metru cub de apa rece si cel al unui metru cub de apa calda este de ordinul zecilor de mii de lei, pentru fiecare familie. Astfel, apa rece se plateste la tarif de apa calda, pentru ca un locatar nu s-a gindit sa isi repare instalatia. E drept, unii dintre locatarii „contorizati” se pot considera razbunati, pentru ca multi dintre ei nu transmit administratorului indexul corect al consumului, inregistrat de apometre.
Contorul de gaz cu cadran
Contorul de gaz cu cadran este un tip de contor ce se folosea in urma cu zeci de ani in Roman si, de altfel, inca se mai foloseste. Pe cadranul contorului, un ac inscrie, cu tus, o diagrama. Consumul de gaz este stabilit prin citirea diagramei. Rezultatul citirii depinde foarte mult de calitatea tusului. Daca diagrama este ingrosata din cauza unui tus de proasta calitate (grosimea diagramei este de maxim 3 milimetri), atunci si consumul de gaz se considera a fi mai mare. Un milimetru in plus la grosimea diagramei inseamna zeci sau sute de mii de lei in plus la factura locatarului. Pina cind Distrigaz va hotari inlocuirea contoarelor de gaz cu cadran cu tipuri moderne de contoare in tot orasul, diferenta dintre consumul de gaz citit si cel real va fi suportata tot de locatar.
Facturile la gaz pot tepui locatarii asociatiilor si in alte cazuri: in primul rind, contorii de gaz inregistreaza nu gazul metan, ci tot aerul care trece prin tevi; in al doilea rind, nu de putine ori, fiecare dintre noi am avut ocazia sa vedem cum flacara aragazului este nu albastra, ci rosiatica. „Gazul ?rosu? nu e gaz metan, ci un amestec. Desigur, locatarii nu platesc consumul gazului ca amestec, chiar daca gazul rosiatic e mult mai ieftin”, spune Neculai Balteanu, administratorul asociatiei 4RM.
Probabil, metodele prin care locatarii pot fi tepuiti atunci cind platesc intretinerea sint mult mai multe. Solutii, atunci cind vine vorba despre factura emisa de furnizor, nu prea sint. Asa, locatarul se poate multumi cu alegerea unui administrator cinstit si competent, alaturi de un comitet al asociatiei si de o comisie de cenzori care sa aiba grija ca banii achitati, lunar, la intretinere, sa nu ajunga pe miinile cui nu ar trebui. (Alex NISTOR)